ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2018

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea desenului/modelului înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub nr. x/04.08.2005, anularea desenului/modelului înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub nr. x/15.09.2005, publicarea hotărârii de anulare a înregistrării în BOPI și efectuarea mențiunii de anulare în Registrul desenelor și modelelor de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, a arătat că modelele nr. x/04.08.2005 și nr. x/15.09.2005, înregistrate de pârâtă, nu sunt noi și nu au caracter individual, iar menținerea certificatelor de înregistrare sus-menționate prejudiciază activitatea comercială a reclamantei.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin Sentința civilă nr. 1269/22.10.2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a dispus anularea înregistrării modelelor industriale nr. x/04.08.2005 și nr. x/15.09.2005 și a obligat Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci să efectueze mențiunea de anulare în Registrul desenelor și modelelor.

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Prin Decizia civilă nr. 912A a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, din data de 25.10.2017 s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 1269/22.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., și cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Curtea de apel a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 772 din 12 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 381/A din 25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a reținut următoarele: În primul rând, este necesar a se confirma identificarea corectă a legii aplicabile litigiului de față de către instanța de apel - forma în vigoare a Legii nr. 129/1992 la data formulării acțiunii în ceea ce privește dispozițiile procedurale - cu referire specială la art. 42 din lege, ce constituie temeiul cererii de anulare a înregistrării celor două modele industriale, precum și forma Legii nr. 129/1992 de la data celor două depozite naționale reglementare - 4.08.2005 și, respectiv - 15.09.2005 -, în ceea ce privește dispozițiile de drept material - condiția noutății și a caracterului individual reclamate ca nefiind îndeplinite prin formularea acțiunii, regulă derivând din principiul tempus regit actum. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că instanța de apel, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente, a confirmat în mod corect soluția tribunalului de respingere a celor două excepții procesuale. Ca atare, interpretarea propusă de recurentă este străină de formularea textului legal, întrucât legea nu condiționează formularea unei cereri de anulare a înregistrării unui model industrial de calitatea reclamantului de titular, licențiat sau cesionar al titularului unui alt drept de proprietate industrială anterior, pretins a fi fost încălcat prin înregistrarea la a cărei anulare se tinde. În consecință, Înalta Curte a constatat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 în verificarea soluției date excepției lipsei calității procesuale active și excepției lipsei de interes, invocate de către recurenta-pârâtă. În ceea ce privește condițiile de fond pentru obținerea protecției legale prin cele două certificate eliberate recurentei-pârâte de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Curtea de apel a confirmat cele reținute de tribunal în sensul că nu erau îndeplinite nici condiția noutății și nici condiția caracterului individual, pentru ambele modele industriale, cerințe prevăzute de art. 9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data depozitelor. În consecință, cererea de înregistrare din Spania din 1993, certificatul de înregistrare a modelului industrial "Dispositivo Para Tratamento de Agua" înregistrat de C. - dosar primă instanță ori cererea de înregistrare a modelului D. din Franța din anul 1978 - filele x primă instanță, nu au putut fi luate în considerare în evaluarea cerinței noutății, întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile din Regula 26 pct. G alin. (1) lit. a) și pct. G alin. (2) din H.G. nr. 1171/2003. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din lege, instanța de apel nu a stabilit în mod complet și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, situația de fapt a cauzei, astfel încât nu poate fi exercitat controlul de legalitate presupus de această etapă procesuală cu privire la fondul cauzei. Se consideră că desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative (art. 9 alin. (3) din Legea 129/1992). Observând descrierea din cererea de înregistrare, s-a reținut că singurele caracteristici ale aspectului estetic sunt forma vasului și nervurile longitudinale, celelalte elemente prezentate fiind tehnice, din moment ce țin de filetarea capacului și a dopului. Prin prisma textelor din lege și a regulamentului de aplicare diferențele dintre modele, expuse de apelantă în calea de atac, nu se regăsesc în descrierea modelului din cererea de înregistrare și nu pot fi identificate în reprezentarea grafică, fiind obligatoriu ca elementele noi, caracteristice desenului sau modelului industrial pentru care se solicită protecția, să fie descrise așa cum apar în reprezentările grafice depuse. Modalitatea de prindere nu a fost considerată un element estetic, de natură a contribui la aspectul exterior al produsului, constituind o caracteristică tehnică, ce nu poate fi avută în vedere la evaluarea identității modelelor. În ceea ce privește dimensiunea și forma vasului, precum și numărul striațiilor, s-a reținut că acestea nu constituie detalii semnificative, care să conducă la concluzia că cele două modele conțin din punct de vedere estetic trăsături caracteristice diferite, nefiind demonstrată, deci, noutatea. Așadar, suntem în prezența unui model aplicat la un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex, fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 129/1992, pentru determinarea noutății. Referitor la modelul industrial înregistrat sub nr. x/15.09.2005, curtea a reținut că în apel nu au fost formulate critici vizând lipsa noutății reținută de prima instanță, astfel că, ținând seama de limitele devoluțiunii, rejudecarea fondului nu poate viza cererea de anulare a înregistrării acestui model.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta pârâtă susține, referitor la modelul x/4.08.2005, că în mod eronat instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții esențiale, respectiv ale noutății și individualității. Referitor la criteriul individualității, susține că modelul său este diferit de cel al reclamantei, întrucât conține elemente noi care nu țin de funcționalitate, cum greșit a apreciat instanța de apel, ci țin strict de elemente de estetică. Cât privește noutatea, susține că în raport de exigentele legii romane în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare, modelul său are noutate absolută, iar eventualele drepturi decurgând din publicarea unor modele în reviste de specialitate puteau fi invocate doar prin opoziție în procedura de înregistrare a modelului și nicidecum pe calea acțiunii de anulare. Mai susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că impresia globală între modelele sale și cele invocate de către reclamantă este asemănătoare, neavând caracter de individualitate și că instanța de fond a dispus în mod corect anularea protecției conferite de modelele industriale înregistrate la OSIM sub numerele 016x și 0167x, arătând că potrivit art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992, în examinarea unei cereri de model se iau în considerare, atât fondul documentar existent la OSIM, cât și înregistrările internaționale de modele la Organizația Mondială a Proprietății Industriale și modelele comunitare. Susține că OSIM, atunci când a examinat cererile sale de modele, dacă ar fi sesizat că acestea nu au caracter nou și individual, ar fi respins cererile în temeiul art. (6) din Legea nr. 129/1992, iar dacă ar fi sesizat un element distructiv de noutate, în sensul Legii nr. 129/1992, ar fi respins cererile în temeiul art. (7) din aceeași lege. Mai mult, susține că potrivit art. 23 din Legea nr. 129/1992, orice persoană interesată ar fi putut face opoziție în termen de două luni de la data publicării cererilor de model industrial, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. În continuare, susține că modelele industriale au respectat la momentul înregistrării condițiile prevăzute de Legea nr. 129/1992 în forma republicată în anul 2003. În ceea ce privește caracterul individual, arată că din descrierea comparativă a modelelor industriale protejate, rezultă că acestea au forme și specificații diferite, remarcându-se diferențe și în elementele de detaliu ale modelelor, modalitatea de prindere, formele, numărul de striații fiind diferit. Mai arată că potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, exemplificând cauza Curții de Justiție a Uniunii Europene - C-281/10 P, Pepsi Co, Inc. contra Grupo Promer MonGraphic, S.A. & OAPI, la compararea celor două modele ar trebuie să se țină cont, pe de-o parte, de funcționalitatea modelului. Recurenta pârâtă susține că modelele industriale invocate nu oferă aceeași imagine globală utilizatorului avizat, făcând, în acest sens, o analiză comparativă a celor două dispozitive.

Procedura derulată în recurs. S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 912A din 25.10.2017 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă. S-a constatat că recurenta pârâtă a depus la dosar dovada achitării sumei de 100 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. (decizia recurată a fost comunicată pârâtei la data de 19 decembrie 2017, conform dovezii aflate la dosar apel, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 18 ianuarie 2018, potrivit dovezii de predare la E. aflată la dosar recurs). Recursul a fost motivat conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă indicând, ca temei de drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost găsite motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. 5. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor reținute în încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge pentru următoarele considerente: Criticile formulate de recurenta pârâtă vizează incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., învederându-se eronata interpretare a prevederilor art. 9 din Legea 192/1992 în ceea ce privește condiția noutății și a caracterului individual ale celor două modele industriale. Motivul de recurs ce vizează criticile legate de cerința noutății a modelului x/4.08.2005 nu este fondat, așa cum în mod just a reținut instanța de apel, astfel încât nu se mai impune analiza celei de a doua condiții, a caracterului individual, cât timp subzistă soluția de anulare a certificatului de înregistrare a modelului respectiv, dată fiind neîndeplinirea cerinței din art. 9 din Legea 192/1992 referitoare la necesitatea ca modelul să fie nou. Pe de altă parte, prin prezenta cale de atac recurenta pârâtă invocă aceleași critici de nelegalitate care au făcut obiectul primului recurs, fără a critica în mod concret cele reținute în considerentele Deciziei nr. 912A din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Urmare a Deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 772 din 12 mai 2017, s-a statuat că reclamanta poate formula cerere de anulare cu privire la modelul industrial 016x deși nu s-a făcut opoziție la OSIM și că la cercetarea îndeplinirii cerințelor acestui model industrial trebuie analizate toate înscrisurile din dosar, inclusiv anterioritățile ce decurg din Revista F. După casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea de apel a analizat toate înscrisurile depuse la dosar și a constatat în mod corect că modelul industrial nr. 016x înregistrat în anul 2005 nu este nou și nu are caracter individual. De asemenea, referitor la modelul industrial nr. 0167x, instanța de apel, în rejudecare, a considerat în mod corect că în faza procesuală a apelului nu au fost formulate critici vizând lipsa cerinței noutății reținută de Tribunal, astfel că, ținând seama de limitele devoluțiunii, rejudecarea fondului nu putea viza cererea de anulare a înregistrării acestui model. Cu toate acestea, pentru a se răspunde motivelor de recurs, urmează ca acestea să fie analizate ca atare, constatându-se că recurenta a criticat constatările instanței de apel în ceea ce privește întrunirea condiției noutății modelului industrial nr. 016x înregistrat în anul 2005. Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea 192/1992, "un desen sau model industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare (…)". Totodată, art. 10 alin. (1) prevede că "în conformitate cu art. 9, se consideră că un desen sau model industrial a fost făcut public dacă a fost publicat sau a fost expus, utilizat în comerț sau divulgat în alt mod, cu excepția cazului în care aceste acțiuni nu puteau deveni cunoscute în cursul normal al activității din domeniul respectiv, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare". De asemenea, potrivit pct. G al Regulii 26 din H.G. nr. 1171/2003 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 (în vigoare la data înregistrării modelelor), "în stabilirea noutății se iau în considerare (…) materiale accesibile publicului, având o dată certă anterioară, depuse de persoane interesate; orice materiale accesibile publicului, având o dată certă anterioară datei depozitului examinat". Așadar, un desen sau model industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. Corect s-a considerat că desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. În coroborarea acestor norme legale rezultă că, pentru ca înscrisurile invocate să reprezinte un impediment la înregistrare, este necesar să fi fost făcute publice, în oricare dintre modalitățile arătate în art. 10, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare. Or, în motivarea deciziei recurate s-a relevat pe larg materialul documentar considerat distructiv de noutate, cu referire la fiecare model în parte, arătându-se, totodată, data la care documentele au fost făcute publice. În contextul operației de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 Legea nr. 192/1992, în mod legal instanța de apel a reținut că, așa cum a stabilit instanța de casare, în analiza cererii de anulare, din perspectiva condiției noutății, este necesar a porni de la ipoteza stabilirii identității între modelul x/4.08.2005 - filtru de apă și modelul comparat, filtru de apă D. comercializat produs de firma G. S.R.L. Italia înainte de anul 2000 și comercializat în România de firma S.C. H. S.R.L. din anul 2001. Instanța de apel a considerat, așadar, că desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 129/1992. În mod just au fost interpretate și prevederile art. 13 lit. e) din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data depozitului, potrivit cărora cererea de înregistrare a unui model sau desen industrial trebuie să cuprindă descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului industrial pentru care se solicită protecția, așa cum apar în reprezentările grafice depuse. De asemenea, regula 14 din H.G. nr. 1171/2003 stabilește în alin. (1) că "Descrierea desenului sau modelului industrial potrivit prevederilor art. 13 lit. e) se face direct pe cerere sau pe anexe semnate și trebuie să conțină exclusiv elementele caracteristice ale aspectului estetic, precum și elementele noi, care se pot regăsi și în reprezentările grafice anexate cererii", în alin. (2) fiind enunțate elementele excluse din descriere: "Descrierea nu trebuie să cuprindă detalii tehnice sau de funcționare, caracteristici tehnice, dimensiuni, repere, declarații privind noutatea sau caracterul individual." Din coroborarea textelor legale și a regulamentului de aplicare suscitate rezultă în mod cert că diferențele dintre modele, expuse de pârâtă în prezentul apel și recurs, nu se identifică în descrierea modelului din cererea de înregistrare și nu pot fi identificate în reprezentarea grafică, așa cum a reținut și Curtea de apel care a opinat în mod corect că elementele noi, caracteristice desenului sau modelului industrial pentru care se solicită protecția trebuie să fie descrise așa cum apar în reprezentările grafice depuse. Față de cele expuse, criticile formulate de recurenta pârâtă în cuprinsul motivelor de recurs nu pot fi reținute, ca de altfel nici cele vizând temeiul pe baza căruia OSIM a respins cererile în anulare sau lipsa formulării vreunei opoziții ce nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. Drept urmare, în mod corect instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, din perspectiva neîntrunirii cerinței noutății la înregistrarea modelelor în discuție, făcând o aplicare legală a dispozițiilor incidente. Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 912A din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.