ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2717/2015

Decizia nr. 2717/2015 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București, la data de 22 ianuarie 2010, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând anularea certificatului de înregistrare a desenului-modelului industrial din 26 august 1993 și radierea acestuia din Registrul național al desenelor și modelelor. La data de 21 martie 2011, pârâtul B. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei să-și precizeze punctual temeiurile de drept și de fapt ale acțiunii și să-i plătească daune morale de 1.000 lei/zi de la depunerea cererii sale până la rămânerea ei definitivă, precum și cheltuieli de judecată.

Cererea pârâtului a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 22 martie 2011. La termenul de judecată din 1 noiembrie 2011, instanța a respins cererea de suspendare a judecății formulată de pârât, în temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și cererea de suspendare a judecății ca urmare a înscrierii în fals împotriva contractului încheiat între reclamantă și C. La data de 15 octombrie 2013, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Prin sentința nr. 444 dini aprilie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca tardiv formulată, cererea de chemare in garanție a Oficiului de Stat pentru Invenții si Mărci și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul B. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză întocmit de expert Ruxandra Marinescu, necontestat în cauză, s-a stabilit, inclusiv la brevetul de invenție european invocat ca distructiv de noutate de către reclamantă, că modelul/desenul contestat se bucură de noutate absolută în timp și spațiu la momentul constituirii depozitului. în privința brevetului opus, expertul a menționat că acesta se referă la un produs prevăzut cu elemente de asamblare ale cărui exemple de realizare nu se identifică cu un aranjament de cărămizi identic celui protejat prin D.M.I.

Documentul nu este opozabil din punct de vedere al aspectului anterior, deși are anterioritate și se referă la aceeași categorie de produse. în particular, raportul dintre laturi este de % față de cel utilizat în depozitul D.M.I., care este de Vi. Față de această concluzie și nedispunând de alte elemente tehnice care să-i permită să înlăture concluzia expertului, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată, reclamanta nefacând dovada lipsei de noutate a desenului/modelului contestat, deși sarcina probei îi revenea în condițiile art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție aceasta a fost constatată ca fiind tardiv formulată, în raport de termenul legal imperativ prevăzut de art. 61 C. proc.

civ. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul B. Prin Decizia nr. 264/A din 20 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat. În ceea e privește critica vizând respingerea cererii de suspendare a judecății până la soluționarea cauzei penale ce are ca obiect infracțiunea de contrafacere, precum și respingerea cererii întemeiată pe art. 183 C. proc. civ. cu referire la pretinsul fals al contractului de lohn, instanța de apel a constat că tribunalul a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., întrucât soluționarea dosarului nu depinde de modul de soluționare a cauzei penale. De asemenea, instanța de apel a constat că în mod corect tribunalul a reținut că pârâtul era îndreptățit să depună propria traducere a contractului de lohn și că, în plus, erau incidente dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc.

civ., la cererea pârâtului instanța putând dispune traducerea documentului de către un traducător autorizat. Nu în ultimul rând, instanța de apel a reținut că înscrisul în discuție nu este relevant pentru soluționarea cauzei, astfel încât procedura prevăzută de art. 183 și următoarele C. proc. civ. era inutilă. În ceea ce privește critica vizând nulitatea probei cu expertiză pentru omisiunea instanței de a permite reprezentarea sa printr-un consilier în proprietate industrială, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul, prin încheierea din data de 27 martie 2012 a respins cererea pârâtului, constatând că legea nu prevede o asemenea formă de acordare a ajutorului public judiciar.

Critica vizând omisiunea tribunalului de a solicita reclamantei alte probatorii decât cele administrate a fost găsită neîntemeiată, instanța de apel reținând că tribunalul a soluționat acțiunea în limitele stabilite de reclamantă, care nu a formulat apel împotriva hotărârii tribunalului, iar dacă pârâtul a considerat că situația de fapt nu era pe deplin lămurită avea posibilitatea procedurală de a cere administrarea altor probatorii, inclusiv prin solicitarea unor înscrisuri de la partea adversă, în condițiile art. 172 și următoarele C. proc. civ. ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Instanța de apel a respins și criticile referitoare la netemeinicia concluziilor raportului de expertiză, reținând, pe de-o parte, că lucrarea efectuată a infirmat justețea pretențiilor reclamantei, iar, pe de altă parte, că aceste critici nu susțin teza probatorie relevantă în cauză, respectiv valabilitatea certificatului de înregistrare a desenului-modelului industrial din 26 august 1993. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs pârâtul.

Prin criticile formulate, recurentul pârât susține că reclamanta a formulat cererea de anulare a certificatului de înregistrare a desenului-modelului industrial din 26 august 1993 din Registrul național al desenelor și modelelor industriale, invocând drept probe de protecție anterioară un contract de fabricație încheiat Ia 5 octombrie 1998 cu firma C. și Brevetul European, eliberat la 05 februarie 1992. Recurentul susține că un contract de fabricație nu poate fi opus unui certificat de desen/model protejat de Oficiul de Stat pentru Iinvenții și Mărci, iar Brevetul European în România se supune prevederilor Legii nr. 611/2002 care, la art. 3, 5, 6 alin. (1) și art. 10 prevede că pentru a putea fi utilizat ca probă în tara noastră, solicitantul trebuie să desemneze în cerere România ca stat unde se obține protecția, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Mai arată că la momentul introducerii acțiunii, atât reclamanta cât și directorul acesteia, erau supuși unor condamnări și cercetări penale, iar prin cererea de față se încearcă evitarea unor sancțiuni penale și civile cu probe false și nule. În drept, a indicat în mod generic motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, la termenul din 27 noiembrie 2015, a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, față de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pe care o va admite pentru următoarele considerente: Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Aceste motive trebuie să se subsumeze cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și, deși nu se prevede în mod expres, rară dubiu, trebuie să vizeze soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre se atacă. Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel a menținut sentința instanței de fond, reținând în legătură cu cererea de suspendare a judecății formulată de pârât, că în mod corect tribunalul a respins-o, pe de o parte, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că procedura prevăzută de art. 183 C. proc. civ. este inutilă având în vedere ca contractul de lohn nu este relevant pentru soluționarea cauzei. A mai reținut că sentința tribunalului este corectă și sub aspectul respingerii cererii de reprezentare a pârâtului printr-un consilier în proprietate industrială pe motiv că legea nu prevede o asemenea formă de acordare a ajutorului public judiciar.

De asemenea, în legătură cu criticile vizând netemeinicia concluziilor raportului de expertiza, a reținut că acesta a infirmat justețea pretențiilor reclamantei, precum și faptul că aceste critici nu susțin teza probatorie relevantă în cauză, respectiv valabilitatea certificatului de înregistrare a desenului-modelului industrial din 26 august 1993. În aceste condiții, era necesar ca recurentul pârât să formuleze critici pe aceste aspecte întrucât recursul are ca obiect decizia instanței de apel. În speță, recurentul deși prin cererea de recurs a indicat ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu a arătat ce text de lege a fost încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel și în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.

Succesiunea de afirmații din motivarea recursului, astfel cum au fost redate mai sus, vizează alte aspecte decât cele avute în vedere de instanța de apel în motivarea deciziei recurate, nefacând posibilă încadrarea lor de către instanță într-unui din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.

Prin urmare, constatând că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat în cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 264/A din 20 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2015.