ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1527/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 06 ianuarie 2015, sub nr. 147/3/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea înregistrării desenelor industriale "Obiecte ornamentale" pe numele pârâtului C., ce face obiectul certificatului de înregistrare nr. X din 17 decembrie 2008 pentru clasele X 11-02, acordat în baza cererii cu număr de depozit din data de 10 iunie 2008, publicată la data de 30 septembrie 2008 în BOPI și admisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 17 decembrie 2008; obligarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci la publicarea hotărârii de anulare a desenelor disputate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secțiunea desene și modele; obligarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci la radierea înregistrării desenelor disputate din Registrul de Desene și Modele;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că desenele înregistrate pe numele pârâtului C. nu îndeplinesc condiția noutății, încât înregistrarea acestora este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992. În ceea ce privește condiția noutății, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 prevede ca un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare.

În acest sens, potrivit art. 7 din Legea nr. 129/1992, se consideră ca un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț. Prin urmare, aducerea la cunoștința publicului a unui desen, pe orice cale, de orice persoană, determină distrugerea noutății acelui desen și în consecința face imposibilă înregistrarea sa în condițiile legii. În plus, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, este distructivă de noutate nu doar dezvăluirea unor desene riguros identice cu cele depuse spre înregistrare, ci și a unor desene la care trăsăturile caracteristice diferă numai prin detalii nesemnificative.

În prezenta cauză, la data cererii de înregistrare, 10 iunie 2008, fuseseră deja dezvăluite publicului desene identice cu cele în discuție. Astfel, desenele disputate reprezintă reproduceri ale părților superioare ale unor cruci amplasate în Cimitirul Vesel din Săpânța cu mult înainte de data de depunere a cererii de înregistrare (Anexa 3 la prezenta cerere de chemare în judecata). Analiza desenelor înregistrate de pârâtul C. prin raportare la imaginile crucilor preexistente în Cimitirul Vesel releva faptul că acestea fie sunt riguros identice, fie diferă doar prin detalii nesemnificative, motiv pentru care urmează a fi considerate desene identice în accepțiunea art. 6 alin. (3).

Desenele înregistrate pe numele pârâtului C. nu au un caracter individual, astfel încât înregistrarea acestora este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992. Desenele disputate nu produc o impresie globală diferită fața de cea produsă de desenele anterioare incorporate în crucile din Cimitirul Vesel, care erau deja statornicite în mintea publicului la data depunerii cererii de înregistrare. Dimpotrivă, desenele disputate reproduc toate elementele esențiale, caracteristice crucilor specifice localității Săpânța, cunoscute de către public la data cererii de înregistrare. Astfel, niciunul din cele șapte desene ce formează obiectul prezentului litigiu nu aduce nicio inovație în privința formelor stilizate de cruci cu acoperiș de protecție, și nici în privința combinațiilor de culori și ornamente, care erau deja făcute publice la data depunerii cererii de înregistrare. De asemenea, desenele depuse spre înregistrare de către pârâtul C. nu conțin diferențe suficient de perceptibile pentru a produce asupra utilizatorului o impresie generală diferită față de cea a crucilor din Cimitirul Vesel.

Ca al treilea motiv de nulitate, reclamanții au invocat faptul că înregistrarea desenelor disputate este contrară ordinii publice și, pe cale de consecință, este lovită de nulitate în temeiul art. 22 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 9 din Legea nr. 129/1992.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 6, art. 7, art. 9, art. 22, art. 42 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor; art. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii 129/1992, aprobat prin H.G. nr. 211/2008.

Prin sentința civilă nr. 1305 din 5 noiembrie 2015 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea introdusă de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a dispus anularea înregistrării desenelor industriale "obiecte ornamentale" ce fac obiectul certificatului de înmatriculare nr. X din 17 decembrie 2008 acordat în baza cererii cu nr. de depozit din data de 10 iunie 2008; a obligat Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la publicarea hotărârii de anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secțiunea desene și modele și la radierea înregistrării desenelor anulate din Registrul de Desene și Modele; a obligat pârâtul C. la plata către reclamanți a sumei de 1231,43 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1305/2015 a declarat apel pârâtul C.

Prin decizia nr. 440A din data de 8 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat. A fost obligat apelantul la câte 120 RON cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimații-reclamanți.

Potrivit art. 499 prima teză C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs pârâtul C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Potrivit art. 5 alin. (2)-(4) din H.G. nr. 211/2008 și art. 7 alin. (1) din Lege, un desen sau model este nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată o prioritate, înaintea datei de prioritate, iar aducerea la cunoștința publicului poate fi luată în considerare (dispoziție imperativă) numai dacă aceasta are dată certă.

Cu alte cuvinte, pentru a constitui dovada distructivă de noutate, aducerea la cunoștința publicului a modelelor anterioare trebuie să aibă dată certă, adică să aibă menționată o dată susceptibilă a fi luată în considerare pentru a stabili momentul la care modelul a devenit public.

Apărările recurentului, atât în fața tribunalului, cât și în fața curții de apel, au vizat înlăturarea planșelor foto aflate în anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată din suport probator - înscrisuri la care se raportează și instanța de apel în motivarea sa - ca nefiind dovezi distructive de noutate, așadar aduceri la cunoștința publicului cu dată certă, în sensul art. 7 din Legea nr. 129/1992 rap. art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008.

Apărările sale nu au vizat, nici prin întâmpinare, nici prin concluziile scrise și orale depuse și susținute în fața tribunalului și nici prin cererea de apel, înțelesul pe care acest concept îl are potrivit art. 278 C. proc. civ., cum în mod eronat au reținut atât tribunalul, cât și curtea de apel.

A susținut prin cererea de apel și susține și prin prezenta cerere de recurs următoarele: -fotografiile care formează anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată nu îndeplinesc rigorile legii pentru a putea fi avute în vedere la dovedirea anteriorităților distructive de noutate, raportat la dispozițiile legale menționate. Cu excepția înscrisului situat în vol. I (care are înscrisă ca dată certă 06 martie 2014, în timp ce modelele sale au dată de depozit 10 iunie 2008), toate planșele foto situate în vol. I sunt fotografii pro causa efectuate de reclamanți în anul 2015, fotografii efectuate cu ocazia acestui litigiu, fără a avea menționată o dată care să reflecte cu certitudine aducerea la cunoștința publicului;

- deși planșele fotografice din vol. I nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 5 alin. (3)-(4) din H.G. nr. 211/2008, curtea de apel a ales exclusiv dintre aceste planșe fotografice modelul presupus cel mai apropiat de fiecare model în parte înregistrat de recurent, prin comparație cu care a examinat caracterul nou și individual al acestora. Curtea de apel reține:

- "(…) ceea ce contează este certitudinea datei la care respectivul model a fost adus la cunoștința publică, faptul juridic care rezultă din conținutul înscrisului, în concret din faptul că albumele conținând dezvăluirea modelelor au fost publicate în anii 2005-2006, deci anterior datei de depozit a modelelor contestate",

- Curtea constată că modelele din Anexa 3 a cererii de chemare în judecată au fost în mod valabil opuse de către intimații-reclamanți, fiind făcută în speță dovada aducerii lor anterioare la cunoștința publicului, prin raportare la data publicării materialelor documentare conținând fotografiile modelelor opuse de reclamanți, respectiv Albumul Fotografic "Săpânța" a fost editat în anul 2006, iar cartea "Săpânța Cimitirul Vesel unde morții povestesc " a fost editată în anul 2006.

O, recurentul susține că nu a criticat data certă a acestor albume, pe care nu o contestă, ci a arătat că fotografiile pe care, de altfel, și Curtea de apel le opune ca dovezi distructive de noutate nu pot fi reținute ca dovezi distructive de noutate cu data certă, cu atât mai mult cu cât aceste fotografii sunt făcute pro causa, unele dintre ele fiind făcute chiar propriilor modele.

2.1. Dispozițiile de drept material privitoare la definiția dată de lege pentru desen/model în conformitate cu art. 2 lit. d) din Lege au fost interpretate și aplicate greșit.

Poate fi înregistrat orice desen sau model care se încadrează în cerințele art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/1992, adică reprezintă "aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia".

Ceea ce a înregistrat recurentul reprezintă aspectul exterior al părții superioare a crucilor, individualizate prin combinații de linii, contururi, culori, forme și ornamentații. Aceste elemente ornamentează crucea cu acoperiș de culoare albastră prin raportare la persoana pentru care este confecționată crucea și aceste elemente ornamentale, privite în ansamblul lor (iar nu individual), sunt cele care dau aspectul estetic nou și cu caracter individual, de natură a conferi protecție modelelor și nu reprezintă caracteristici care "diferă numai la nivelul unor detalii nesemnificative".

Florile în diferite forme și modele, fundele, crengile, frunzele, toate celelalte ornamentații de pe modelele sale, având diverse culori și nuanțe de culori sunt elementele semnificative care, împreună, conferă modelelor de cruce în ansamblul lor, caracter nou și individual.

2.2. Dispozițiile de drept material privitoare la gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, prevăzute de art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 și art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008, au fost interpretate și aplicate greșit.

Cu privire la acest aspect, instanța reține următoarele:

- Curtea constată că produsele pentru care au fost înregistrate modelele industriale contestate corespund următoarei descrieri:

" obiecte ornamentale". Această descriere este destul de largă întrucât nu cuprinde nicio precizare în privința modelului de obiecte ornamentale sau a modalității în care acestea sunt destinate a fi utilizate;

- Este corectă statuarea tribunalului în sensul că, în speță, gradul de libertate al creatorului nu se poate considera îngrădit decât, eventual, de forma crucii, astfel încât concluzia este că autorul s-a bucurat de un mare grad de libertate în elaborarea modelelor contestate pentru "obiecte ornamentale", așa cum dovedește de altfel și multitudinea de obiecte ornamentale din Dosarul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci x (...);

- "Atât timp cât apelantul-pârât nu poate pretinde că libertatea creatorului a fost limitată de rațiuni de ordin tehnic și nici nu a invocat și nici dovedit că libertatea autorului ar suferi anumite limitări speciale conform unor prevederi legale aplicabile produsului căruia îi este aplicat desenul sau modelul industrial, Curtea constată că nu se poate reține critica acestuia conform căreia marja de libertate a autorului era redusă".

Instanța interpretează și aplică în mod greșit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992 deoarece gradul de libertate a autorului nu trebuie, în nici un caz, apreciat în raport de denumirea generică a produsului, denumire impusă de clasificarea X (clasa nr. 11 pentru care s-au și înregistrat modelele sale), ci prin raportare la desenul/modelul efectiv creat, de la caz la caz. Aceasta și nu alta este interpretarea corectă a art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992, deoarece dacă legiuitorul ar fi îngăduit aprecierea gradului de libertate a autorului prin raportare la clasele de produse din Clasificarea X, ar fi precizat în mod expres acest fapt.

Prin urmare, la aprecierea caracterului individual al modelelor în litigiu trebuie să se țină seama de faptul că libertatea sa în crearea modelelor a fost îngrădită de forma de cruce cu acoperiș, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul vesel din Săpânța, al cărui specific este de natură a-i restrânge libertatea sa de autor al modelelor.

Astfel, comparând aspectul estetic al modelelor înregistrate cu cele opuse propuse spre comparație de curtea de apel, prin ochiul utilizatorului avizat care își manifestă o vigilență suficientă chiar și în lipsa cunoștințelor tehnice de specialitate și observând că gradul de libertate în elaborarea modelelor a fost limitat la ceea ce înseamnă o cruce pe fond albastru, cu acoperiș, viu colorată - căci acesta e specificul Cimitirului vesel din Săpânța, și dată fiind regula potrivit căreia cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale comparate sunt suficiente pentru a-i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită - regulă desprinsă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și folosită în interpretarea sa de către curtea de apel, urmează să se concluzioneze în sensul că art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 și art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008 au fost interpretate și aplicate greșit.

2.3. Dispozițiile de drept material privitoare la condiția noutății și a caracterului individual, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor și art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor au fost interpretate și aplicate greșit în analiza efectuată din decizie.

Cu titlu prealabil, reiterează critica de la pct. 1 din recurs potrivit căreia regula curții de apel conform căreia "la stabilirea noutății și a caracterului individual nu se poate lua în considerare decât desenul cel mai apropiat" nu putea viza, în nici un caz, fotografiile fără dată certă în sensul art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008, fotografii care nu puteau fi folosite la examinarea noutății și caracterului individual.

În ceea ce privește noutatea și caracterul individual examinate pentru fiecare dintre cele șapte modele din decizie, dispozițiile art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 și art. 5 din H.G. nr. 211/2008 au fost interpretate și aplicate greșit în cauză.

Potrivit art. 6 alin. (2), (3) din Legea nr. 129/1992:

"

(2) Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

În materia desenului și modelului identitatea are două componente:

a) prima, reglementată de alin. (2), anume o identitate absolută/completă a modelelor. Adică există identitate între modele atunci când noul model, ce se dorește înregistrat, reproduce, fără nici o modificare/adăugire, un model anterior. Ceea ce nu este cazul în speță, nici unul dintre modelele sale nu reproduce vreun model opus;

b) A doua, reglementată de alin. (3), anume o identitate ce rezultă din detaliile nesemnificative ale noului model. Art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 definesc detaliile nesemnificative ca fiind "acele elemente grafice sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului". O astfel de identitate a fost invocată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.

Pentru a analiza noutatea și caracterul individual trebuie plecat de la elementele definitorii ale unui desen/model, în conformitate cu art. 2 lit. d) Legea nr. 129/1992 și prin aplicarea art. 6, art. 7 din Lege, coroborat cu art. 5 din H.G. nr. 211/2008. Noutatea și dovedirea ei se circumscriu unor reguli precise și imperative, de la care nu se poate deroga, după cum urmează:

- combinația de linii, contururi, culori, forme și ornamentații dau sau nu noutate desenului/modelului. Or, tocmai aceste elemente ale modelelor sale ornamentează crucea cu acoperiș de culoare albastru prin raportare la persoana pentru care este confecționată crucea, privite în ansamblul lor (iar nu individual), sunt cele care dau aspectul estetic nou și cu caracter individual, de natură a conferi protecție modelelor;

- florile în diferite forme și modele, fundele, crengile, frunzele, toate celelalte ornamentații de pe modelele sale, având diverse culori și nuanțe de culori sunt elementele semnificative care, împreună, conferă modelelor de cruce în ansamblul lor, caracter nou și individual;

- caracterul individual există dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen ori model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare/datei de prioritate;

- la evaluarea caracterului individual se ia în considerare (dispoziție imperativă) gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului/modelului;

- examinarea noutății și a caracterului individual se face prin compararea impresiei globale redate prin combinația dintre principalele caracteristici (linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale și/sau ornamentația produsului în sine).

O interpretare și aplicare contrară a prevederilor enunțate, astfel cum a procedat curtea de apel în considerentele sale din decizie, este greșită, contravine textelor de lege enunțate și specificului reglementărilor desenelor și modelelor și se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În drept au fost invocate prevederile art. 483 alin. (1), (3) și urm., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 2, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor și art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor.

Reclamantul A. a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor legale referitoare la data certă a aducerii la cunoștința publicului a desenului sau modelului identic anterior, raportat la prevederile art. 5 alin. (2)-(4) din H.G. nr. 211/2008 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale.

Așa cum se susține în recurs, aceste apărări făcute, "atât în fața Tribunalului, cât și în fața Curții de Apel, au vizat înlăturarea planșelor foto aflate în anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată din suport probator - înscrisuri la care se raportează și instanța de apel în motivarea sa - ca nefiind dovezi distructive de noutate, așadar aduceri la cunoștința publicului cu dată certă, în sensul art. 7 din Legea nr. 129/1992 rap. la art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008."

Or, instanța de apel a reținut sub acest aspect: "Critica apelantului conform căreia fotografiile desenelor opuse sunt efectuate de reclamanți în anul 2015 nu poate fi reținută, deoarece nu are relevanță faptul că înscrisul poartă o dată ce este ulterioară aducerii la cunoștința publică, ci ceea ce contează este certitudinea datei la care respectivul model a fost adus la cunoștința publică, fapt juridic care rezultă din conținutul înscrisului, în concret din faptul că albumele conținând dezvăluirea modelelor au fost publicate în anii 2005-2006, deci anterior datei de depozit a modelelor contestate."

Ca atare, analizând probele administrate, instanța de apel a ajuns la concluzia că modelele de cruci fotografiate de către reclamanți, planșe fotografice aflate în anexa 3 la cererea de chemare în judecată, se regăsesc în Albumul Fotografic "Săpânța", editat în anul 2006, și cartea "Săpânța Cimitirul Vesel unde morții povestesc" editată în anul 2005, aceste ultime probe fiind reținute ca făcând dovada datei certe a aducerii la cunoștința publicului a modelelor din fotografii, conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.

Atâta timp cât chiar în recurs se susține că recurentul nu a contestat data certă a albumelor publicate în 2005, 2006 și nu a formulat critici concrete în sensul că vreunul dintre modelele din planșele fotografice din anexa 3 la cererea de chemare în judecată nu s-ar regăsi în cărțile menționate anterior, nu se poate reține ca fiind fondată susținerea legată de încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 referitoare la aprecierea datei certe a aducerii la cunoștința publicului a modelelor și desenelor opuse de către reclamantă.

De altfel, aceste motive au fost formulate și în apel, fiind analizate de către instanța de apel în cadrul secțiunii aferente celui de-al doilea motiv de apel (punctele A și B), iar recurentul nu a formulat motive de recurs prin care să se critice argumentația instanței de apel referitoare la interpretarea noțiunii de dată certă în materia desenelor și modelelor industriale, arătând doar că nu a susținut că ar trebui să se aplice criteriile referitoare la data certă prevăzută de art. 278 C. proc. civ. și că nu au contestat data certă a albumelor publicate în 2005, 2006.

Instanța de apel a argumentat și de ce prima instanță de fond a analizat criteriile referitoare la data certă prevăzută de art. 278 C. proc. civ. și a ajuns la concluzia că nu sunt aplicabile speței de față reținând, raportat la susținerile din întâmpinare, că "apărarea pârâtului a fost în sensul că fotografiile nu au dată certă, or singurul sens în care instanța putea analiza această apărare a pârâtului era în sensul de a decide dacă este incidentă în cauză, sau nu, condiția de opozabilitate a datei unui înscris sub semnătură privată, conform regulilor de procedură de drept comun (art. 278 C. proc. civ.)."

Este nefondat motivul de recurs prin care se susține interpretarea și aplicarea în mod greșit de către instanța de apel a dispozițiilor de drept material privitoare la definiția dată de lege pentru desen/model în conformitate cu art. 2 lit. d) din Lege, având în vedere că instanța de apel a menținut soluția primei instanțe de fond de anulare a înregistrării desenelor industriale în cauză pentru lipsa caracterului nou și individual, iar nu pentru că nu ar fi îndeplinite condițiile ce rezultă din definiția desenului industrial prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/1992.

În ceea ce privește faptul că din acest text ar reieși că protecția este acordată ansamblului de elemente ce compun aspectul exterior, iar nu detaliilor ce îl compun, astfel că analiza caracterului nou și individual ar fi trebuit să se facă prin raportare la acest ansamblu iar nu la detaliile ce îl compun, este de reținut că instanța de apel a cercetat îndeplinirea acestor condiții prin raportare la impresia de ansamblu produsă de modelele (ce includ și desene) industriale în cauză, așa cum rezultă din considerentele deciziei aflate la literele C și E. Referirea la detaliile nesemnificative care diferențiază modelele (ce includ și desene) industriale comparate s-a făcut tot în baza unei norme juridice, și anume art. 24 alin. (3) din H.G. nr. 211/2008.

Faptul că recurentul este nemulțumit de concluzia la care instanțele de fond au ajuns în analiza acestor criterii legale prin raportare la elementele de fapt în cauză (liniile, culorile și formele aflate pe crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânța) nu poate fi calificat drept un motiv de nelegalitate.

Sunt nefondate și motivele de recurs prin care se susține interpretarea și aplicarea în mod greșit de către instanța de apel a dispozițiilor de drept material privitoare la gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, prevăzute de art. 6 alin. (4)-(5) din Legea nr. 129/1992 și art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 211/2008.

Recurentul a susținut, în esență, că, în mod greșit, pentru stabilirea gradul de libertate a autorului desenului/modelului în aprecierea caracterului nou, instanța de apel s-a raportat la denumirea generică a produsului, denumire impusă de clasificarea X (clasa nr. 11 obiecte ornamentale), iar nu la desenul/modelul efectiv creat, adică în speță la "forma de cruce cu acoperiș, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul Vesel din Săpânța", al cărui specific ar fi de natură a-i restrânge libertatea sa de autor al modelelor.

În primul rând, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992 gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului trebuie avut în vedere la evaluarea caracterului individual.

În al doilea rând, aceste susțineri ale recurentului sunt contrazise de considerentele instanței de apel.

Cu privire la raportarea la natura produsului la care se aplică modelul sau desenul industrial în evaluarea caracterului individual, instanța de apel a reținut (punctul C): "Modelele contestate reprezintă aspectul estetic al părții superioare al crucilor amplasate în Cimitirul Vesel din Săpânța, astfel încât Curtea constată că în mod corect tribunalul a ținut seama atât de natura produselor cărora li se aplică desenele contestate cât și de specificul locului unde sunt amplasate;

tribunalul reținând și faptul că fondul albastru reprezintă o caracteristică a crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânța, motiv pentru care impresia globală asupra unui utilizator avizat nu va fi dată de variațiile de culoare albastră între modelele în litigiu."

De asemenea, în cadrul analizei gradului de libertate a autorului desenului/modelului (punctul E), instanța de apel, după ce a constata că produsele pentru care au fost înregistrate modelele industriale contestate corespund următoarei descrieri:

" obiecte ornamentale", a reținut în continuare: "Este corectă statuarea tribunalului în sensul că, în speță, gradul de libertate al creatorului nu se poate considera îngrădit decât, eventual, de forma crucii, astfel încât concluzia este că autorul s-a bucurat de un mare grad de libertate în elaborarea modelelor contestate pentru "obiecte ornamentale", așa cum dovedește de altfel și multitudinea de obiecte ornamentale din dosarul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Atât timp cât apelantul-pârât nu poate pretinde că libertatea creatorului a fost limitată de rațiuni de ordin tehnic și nici nu a invocat și nici dovedit că libertatea autorului ar suferi anumite limitări speciale conform unor prevederile legale aplicabile produsului căruia îi este aplicat desenul sau modelul industrial, Curtea constată că nu se poate reține critica acestuia conform căreia marja de libertate a autorului era redusă."

Ca atare, instanța de apel a avut în vedere la evaluarea gradului de libertate a autorului natura produsului în speță, adică forma crucii, reținând și că impresia globală asupra unui utilizator avizat nu va fi dată de variațiile de culoare albastră între modelele în litigiu, specifice crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânța.

Sigurul element care nu a fost avut în vedere din natura produsului, așa cum a fost descris de reclamant, "forma de cruce cu acoperiș, viu colorată pe fond albastru, amplasată în Cimitirul Vesel din Săpânța", este acela că ar fi "viu colorat". Or, simplul fapt că produsul ar fi "viu colorat", caracteristică având un conținut extrem de larg, nu poate reprezenta o limitare de ordin tehnic care să decurgă din destinația produsului, putând fi folosite orice detalii semnificative care să diferențieze modelele contestate de cele existente anterior, sub aspectul ornamentației lor.

În consecință, este nefondată susținerea recurentului în sensul că gradul de libertate a autorului modelului (care include și desene) industrial ar fi fost redus, astfel că nu se impune reevaluarea caracterului individual în funcție de acest aspect.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susține interpretarea și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor de drept material privitoare la condiția noutății și a caracterului individual, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor și art. 5 din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, în analiza efectuată raportat la fiecare model în parte.

Criticile prin care se reiterează susținerile referitoare la data certă a fotografiilor din cadrul primului motiv de recurs sunt nefondate pentru considerentele reținute în partea aferentă analizei acelui motiv.

În ceea ce privește susținerea privind interpretarea și aplicarea în mod greșit în cauză a dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 129/1992 și art. 5 din H.G. nr. 211/2008, referitor la noutatea și caracterul individual examinate pentru fiecare dintre cele șapte modele din decizie, se constată că în cadrul acestui motiv de recurs recurentul nu a făcut altceva decât să prezinte dispozițiile legale și regulile generale pe care le-a considerat aplicabile pentru determinarea noutății și caracterului individual, despre care a considerat că sunt îndeplinite în cazul modelelor sale, fără să arate concret, raportat la considerentele instanței de apel, conform art. 486 alin. (1) pct. d) C. proc. civ., în ce a constat interpretarea în mod nelegal a acestor dispoziții.

În aceste condiții, acest punct din cadrul recursului apare ca nemotivat, neputând fi analizat de către instanța de recurs pe fond.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurent la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimaților A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 440A din data de 8 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților A. și B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2017.