ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2016

Decizia nr. 321/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 524A din data de 10 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. SRL împotriva sentinței civile nr. 226 din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și intimatul-intervenient

SC C. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 03 august 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței să dispună anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial din 14 aprilie 2006 emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală Secțiunea Desene și Modele Industriale din anul 2004. În susținerea cererii, reclamanta a formulat următoarele motive: La data de 05 august 2004 pârâtul a depus cerere de înregistrare a unui model industrial ce reprezenta un suport pentru panouri publicitare, aprobată de O.S.I.M.

la 14 aprilie 2006, fără ca prevederile legale referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un model industrial să fie îndeplinite, respectiv condiția noutății și cea a individualității, potrivit art. 9 din Legea nr. 129/1992, în forma aplicabilă la data de 14 aprilie 2006. Reclamanta este o societate care activează pe piața panourilor publicitare din România, făcând parte dintr-un grup de firme originare din Elveția și activând în majoritatea țărilor Uniunii Europene pe piața publicității outdoor. În această calitate utilizează în activitatea curentă panouri publicitare de tipul celui asupra căruia pârâtul invocă existența unor drepturi de proprietate intelectuală, multe dintre acestea fiind proiectate de către SC D. Brașov.

În cursul lunii iunie 2012 pârâtul a adus la cunoștința reclamantei existența certificatului, printr-o notificare către societăți ale grupului A. (reclamanta, E. și C.), prin care solicita încetarea utilizării neautorizate a modelului industrial „Suport panou publicitar". Pârâtul a deținut o serie de funcții și calități în cadrul societăților din grupul A. din România, de-a lungul perioadei pentru care invocă existența dreptului de proprietate intelectuală. În ceea ce privește cerința noutății, modelul a fost făcut public înainte de înregistrarea cererii la O.S.I.M., în sensul prevederilor art. 10 al Legii nr. 129/1992 (în forma de la data de 14 aprilie 2006). Legiuitorul a introdus o excepție în ceea ce privește publicarea anterioară, prin alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 129/1992, însă nu autorul sau un succesor în drepturi al acestuia a inițiat publicarea modelului, iar aceasta s-a realizat cu mai mult de 12 luni înainte de data depunerii cererii.

Din autorizația de construire din 04 noiembrie 2003, emisă la solicitarea Teatrului F., rezultă că modelul industrial în cauză a fost făcut public înainte de data înregistrării cererii (05 august 2004); inițiativa acestei comunicări nu a aparținut pârâtului, ci Teatrului F., iar aceasta s-a realizat cu mai mult de 12 luni înainte de data înregistrării cererii, deoarece proiectul panourilor publicitare realizate de către ing. G. a fost întocmit la data de 12 mai 2003. Același proiect de panou publicitar de tip Backlight realizat în luna mai 2003 de SC D. Brașov, ce includea suportul panoului publicitar protejat prin certificatul de înregistrare, a fost utilizat și pentru eliberarea autorizației de construire din 05 februarie 2004. Modelul nu prezintă caracter individual, acesta fiind chiar identic cu cele publicate și utilizate anterior de Teatrul F. și proiectate de către D. Brașov.

Pârâtul nu are niciun drept asupra modelului, întrucât art. 5 din Legea nr. 129/1992 prevede că, până la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. Or, pârâtul nu este proiectantul modelului industrial „Suport panou publicitar”, acesta fiind realizat anterior de SC D. Brașov. Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele industriale create în mod independent, potrivit art. 3 din Legea nr. 129/1992, în forma aplicabilă la data de 14 aprilie 2006. Din planșele depuse în anexele 2 și 3 reiese cu evidență faptul că nu pârâtul este autorul modelului industrial, acesta neputând invoca niciun drept asupra modelului realizat de o terță persoană (SC D. Brașov) pentru o terță persoană (Teatrul F.).

La data de 16 ianuarie 2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC C. SRL, solicitând instanței ca, în temeiul art. 42, art. 45, art. 22 alin. (3), art. 25 alin. (3) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 (aplicabilă la data de 14 aprilie 2006), să dispună anularea aceluiași certificat de înregistrare a modelului industrial, invocând, în esență, aceleași motive ca și reclamanta în ceea ce privește cerințele noutății și caracterului individual, cu referire însă la contractul pe care l-a încheiat cu SC D. SA la data de 20 mai 2003 și cu sublinierea faptului că pârâtul a semnat acest act acționând în numele său. Intervenienta susține că, astfel, pârâtul nu este autorul modelului înregistrat, lucru recunoscut de acesta în cererea formulată către O.S.I.M., în care a arătat că autorul nu dorește să fie menționat în cererea de înregistrare.

Prin sentința civilă nr. 226 din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-au respins ca neîntemeiate cererea principală și cererea de intervenție, luându-se act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente: Pârâtul B. a înregistrat la O.S.I.M. modelul industrial „Suport Panou Publicitar", obținând certificat de înregistrare din 14 aprilie 2006, conținând o singură reprezentare grafică a panoului publicitar.

Așa cum corect a susținut pârâtul, sunt aplicabile dispozițiile legii de la data formulării cererii privind înregistrarea DMI, conform art. 1 C. civ., respectiv Legea nr. 129/1992 privind modelele și desenele industriale modificată prin Legea nr. 585/2002, care prevede în art. 45 că se poate solicita anularea desenului sau modelului industrial, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru neîndeplinirea condițiilor pentru acordarea protecției, prevăzute la art. 9 (noutatea și caracterul individual). Un desen sau un model industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. Prin excepție de la regula arătată, conform art. 10 alin. (2) și (3) din lege, nu se consideră divulgare (anterioară), adică aducere la cunoștința publicului, situația în care modelul industrial a fost divulgat unei terțe persoane în condiții de confidențialitate explicite sau implicite, precum și dacă a fost făcut public de către autor, de succesorul său în drepturi sau de un terț, ca urmare a informațiilor oferite de autor sau a acțiunii întreprinse de către acesta, în cursul perioadei de 12 luni care precedă data de depunere a cererii. Analiza noutății cât și a caracterului individual al modelului se face în raport cu modele făcute publice anterior datei de depunere spre înregistrare a modelului în cauză.

Cele două excepții prevăzute de art. 10 se aplică atât în analiza noutății, cât și a caracterului individual al modelului, iar potrivit Regulii 26 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 modificată, examinarea unei cereri de înregistrare are la bază principiul conform căruia la stabilirea noutății unui desen sau model industrial nu se poate lua în considerare decât desenul sau modelul industrial cel mai apropiat, fiind luate în considerare materialele pertinente, și pot fi opuse pentru aprecierea noutății materialele al căror aspect exterior este identic și nu diferă decât prin detalii nesemnificative față de desenele sau modelele industriale examinate.

Examinarea noutății se face prin compararea aspectului exterior al produsului sau al unei părți a acestuia, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici (linii, contururi, culori, forma, textura și/sau materiale și/sau ornamentația produsului în sine) cu materialul opus, cel mai apropiat de desenul sau modelul examinat. În consecință, un model industrial, care prezintă aspectul estetic exterior al unui produs tridimensional, nu poate fi comparat prin prisma îndeplinirii condițiilor de înregistrare, decât în raport cu un produs identic, tridimensional și numai sub aspect estetic, exterior și nu cu un desen esențialmente tehnic care cuprinde cote, caracteristici tehnice, etc. și nu evidențierea aspectului estetic exterior.

Este îndeplinită condiția noutății DMI în cauză, întrucât documentele opuse ale reclamantei nu sunt de natură să distrugă noutatea, acestea având fie regimul unor acte confidențiale, fie emană de la autor și se încadrează în termenul de 12 luni anterior datei de depozit a modelului. Cererea pârâtului de înregistrare a modelului industrial „Suport Panou Publicitar" a fost depusă la data de 05 august 2004, astfel încât, luând în calcul și perioada de 12 luni în care divulgarea făcută de autor nu are efecte cu privire la noutate, data limită pentru evaluarea noutății este 05 august 2003. Documentele invocate de reclamantă pentru susținerea lipsei de noutate au fost autorizația de construire din 04 noiembrie 2003, eliberată de Primăria sectorului 2, cu anexe și autorizația de construire din 05 februarie 2004 eliberată de Primăria Municipiului București, cu anexe.

Examinarea nu se poate face în raport cu două materiale opuse, ci cu un singur material care ar fi cel mai apropiat de modelul a cărei noutate este examinată, or, ambele autorizații cuprind documentul „Autorizație de construire pentru un panou publicitar luminos tip backlight”, însoțite de o serie de anexe (cereri, schițe de amplasament, certificate de urbanism, procese verbale de recepție, referate de calitate, precum și un proiect tehnic care constă din mai multe planșe pentru un panou denumit backlight 3,2 x 2,4). Ambele autorizații cuprind aceleași proiect și memoriu tehnic. Documentul care poate fi luat în discuție este proiectul tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor două autorizații.

Din analiza materialelor opuse (trei planșe din proiectul tehnic), interpretate prin datele din memoriul tehnic, în raport cu noutatea modelului industrial „Suport Panou Publicitar", rezultă că modelul industrial prezintă un obiect tridimensional reprezentând un „Suport panou publicitar, format din două părți componente: (1) structura de bază care formează un paralelipiped regulat (lungime = lățime>înălțime) și (2) corpul atașat pe structura de bază, cu începere de la centrul structurii de bază și depășind lungimea acesteia.

Al doilea corp are formă de paralelipiped regulat poziționat vertical (lățime<lungime<înălțime); pe suprafețele laterale ale paralelipipedului sunt prevăzute două secțiuni transparente de expunere". Autorizațiile de construire pentru un panou publicitar nu pot fi considerate materiale pertinente pentru anularea DMI al pârâtului, întrucât desenele tehnice atașate autorizațiilor nu constituie modele industriale, în sensul prevăzut de lege, și astfel nu se poate face o comparație între acestea și modelul industrial. Oricum, desenele tehnice nu prezintă un model identic cu modelul „Suport Panou Industrial”, desenele tehnice neprezentând aspectul estetic exterior al unui obiect, ci conțin, printre alte documente, un memoriu tehnic, cu caracteristicile tehnice ale unui produs „panou publicitar" format din 4 elemente, precum și trei planșe tehnice, cotate; desenele tehnice nu conțin un obiect tridimensional, cu caracteristicile estetice exterioare.

Pârâtul a susținut că este autorul modelului industrial pe care l-a înregistrat, deși numele său nu a fost menționat în cererea de înregistrare din 2004, dar a depus la dosar contractul din 20 mai 2003 încheiat de firma C. SRL, pe care a reprezentat-o în calitate de asociat și administrator, și SC D. SA, reprezentată de dl H., și declarația dată în fața notarului public de către H. cu privire la discuțiile purtate în cadrul întâlnirii premergătoare încheierii contractului.

Astfel, anterior datei proiectului tehnic din 12 mai 2003 au avut loc discuții în cadrul întâlnirii din data de 21 octombrie 2002 între pârât și H., iar în cadrul acestei întâlniri pârâtul a prezentat o schiță a modelului (suportului de panou publicitar) care a constituit ulterior obiectul certificatului de înregistrare, solicitându-i să întocmească, prin angajații companiei pe care o conducea, proiectul tehnic care să stea la baza execuției ulterioare a unor panouri publicitare așezate pe suportul redat în schița prezentată de pârât. Aceste discuții și întâlniri au avut loc în regim de confidențialitate implicită, așa cum confirmă și H. În baza solicitării pârâtului s-au întocmit de către SC D. SA proiectul din 12 mai 2003 și contractul din 20 mai 2003 de execuție și amplasare a panourilor așezate pe suportul care constituie obiectul certificatului de înregistrare, contract la care a fost anexată schița panoului.

În vederea amplasării panourilor așezate pe suportul care constituie obiectul certificatului de înregistrare, SC D. SA avea obligația contractuală să obțină autorizațiile și avizele necesare (punctele 2 și 7 din contractul din 20 mai 2003). Punerea în comerț a panourilor publicitare așezate pe suportul care constituie obiectul certificatului de înregistrare (conform procesului verbal de recepție din data de 24 iunie 2004, fără imagini, încheiat între SC C. SRL și D. SA) s-a făcut deci în baza informațiilor și documentelor care au emanat de la titular, în cadrul perioadei de 12 luni anterioară datei de depozit a modelului industrial. Susținerile pârâtului au fost confirmate de răspunsurile acestuia la interogatoriul propus de reclamantă, precum și de declarația martorului G., acesta declarând că nu îi aparțin concepția și nici modelul industrial, realizând doar proiectul tehnic.

Tribunalul a constatat față de cele reținute anterior că documentele prezentate de reclamantă nu sunt documente publice (avizele, autorizațiile, certificatele de urbanism), fiind documente în regim de confidențialitate implicită, proiectul tehnic din 12 mai 2003 și contractul din 20 mai 2003 fiind de asemenea întocmite în condiții de confidențialitate implicită, întrucât produc efecte doar între părți, așa încât nu este înlăturată condiția noutății DMI. Referitor la cerința caracterului individual, reclamanta a susținut că modelul pârâtului este identic cu cele publicate și utilizate anterior de Teatrul F. și proiectate de către D. Brașov, iar pârâtul nu este proiectantul modelului industrial „Suport panou publicitar”, acesta fiind realizat anterior de SC D. Brașov.

Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, întrucât, așa cum s-a reținut cu privire la condiția noutății, documentele depuse de reclamantă nu pot fi opuse nici referitor la caracterul individual, față de prevederile art. 2 din lege, lit. h), privind definiția DMI, respectiv aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura și/sau ornamentația produsului în sine.

Modelul industrial are în mod esențial o funcție estetică și nu tehnică, iar conform Regulilor 14 și 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 republicată, descrierea desenului sau a modelului nu trebuie să cuprindă detalii tehnice sau de funcționare, caracteristici tehnice, dimensiuni, repere, declarații privind noutatea sau caracterul individual, nefiind admise ca reprezentări grafice desenele tehnice prezentând produsul în secțiune sau în plan cu rupturi și cote, cu texte explicative sau legende, reprezentările grafice trebuind să redea complet desenul sau modelul industrial care face obiectul cererii de înregistrare, astfel încât caracteristicile sale estetice să fie evidențiate.

Aceste condiții sunt îndeplinite de modelul pârâtului, a cărui anulare se solicită, acesta reprezentând un „Suport panou publicitar", alcătuit din două părți componente separate, un paralelipiped și un postament. Paralelipipedul are următoarele caracteristici:pe ambele fețe late (frontală și dorsală) are spații de afișare care ocupă cca 3/4 din întreaga înălțime a panoului; fețele laterale înguste reprezintă cca. 2/5 din lățimea porțiunilor late (conținând suprafețele de afișare). Postamentul are o formă complexă-partea inferioară este un paralelipiped dreptunghic cu baza pătrat cu latura dublă față de lățimea feței înguste, înălțimea acestuia fiind de aproximativ 1/6 din latura pătratului, iar partea superioară a postamentului este continuarea în sus a părții de dedesubt și constă dintr-un trunchi de piramidă foarte scund cu două fețe opuse paralele, în continuarea fețelor laterale ale paralelipipedului de dedesubt.

Caracteristica fundamentală a modelului „Suport panou publicitar" este aceea că suportul pentru panouri este amplasat asimetric pe postament, decalat în plan lateral. Pentru utilizatorul avizat (persoana de specialitate în domeniul respectiv) modelul pârâtului prezintă impresie globală, diferită, fiind astfel îndeplinită condiția caracterului individual. Tribunalul nu a analizat susținerile reclamantei cu privire la reaua credință a pârâtului la încheierea contractului de vânzare–cumpărare din 22 decembrie 2011, având în vedere că aceste susțineri nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Tribunalul a înlăturat și susținerile din cererea de intervenție ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC A. SRL, iar Curtea a respins cererea, reținând următoarele considerente: a. Este nefondată critica privind greșita reținere a calității de autor a pârâtului, în condițiile în care art. 5 din Legea nr. 129/1992 (forma în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare a modelului industrial) prevede că, până la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, iar potrivit art. 3 din aceleași act normativ, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele industriale create în mod independent.

Ori, apelanta–reclamantă, căreia îi revenea sarcina probei, nu a răsturnat prezumția instituită de art. 5 din Legea nr. 129/1992, căci situația în care pârâtul-intimat, în calitate de solicitant al înregistrării, a cerut O.S.I.M. a nu fi menționată calitatea de autor al modelului, ci doar pe aceea de solicitant, nu poate conduce automat la concluzia că această calitate nu îi aparține. Proiectarea panoului de către inginerul G. nu are în mod implicit semnificația creării acestui model industrial, declarația dată în fața instanței, în calitate de martor, a acestei persoane, fiind fără echivoc, în sensul că nu îi aparține concepția panoului, fiind doar realizatorul proiectului tehnic.

Față de definiția dată „autorului” de art. 2 lit. b) din Legea nr. 129/1992 (persoana fizică care a creat desenul sau modelul industrial), susținerile apelantei reclamante cu privire la calitatea inginerului proiectant din cadrul D. nu sunt probate, solicitarea acesteia ca pârâtul-intimat să dovedească aspectul calității sale de autor fiind contrară regulilor procedurale din materia probelor, căci cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Calitatea intimatului pârât de asociat în societățile din grupul A., de reprezentant al uneia dintre aceste societăți la încheierea contractului cu D. sau existența unui conflict de interese la înregistrarea cererii, susținute de apelantă, nu au influență asupra calității de autor, de creator al desenului sau modelului industrial.

De altfel, apelanta nu a expus raționamentul din care rezultă concluzia că prin calitatea de asociat sau reprezentant al unor societăți comerciale a pârâtului, calitatea sa de autor este exclusă. b. În ceea ce privește cerința noutății. b.1. Susținând greșita apreciere a primei instanțe asupra excepțiilor de la actele de divulgare, apelanta indică dispoziții ale unei hotărâri a Tribunalului Uniunii Europene (cauza Sphere Time T- 68/10), din care rezultă că divulgarea trebuie să provină de la autor sau succesorul în drepturi. Însă, tocmai aceasta este și concluzia tribunalului, care arată că documentele datate până la 05 august 2003 au fost redactate în condiții de confidențialitate, în timp ce pentru documentele datate după aceasta dată dezvăluirea provine de la autor, neidentificându-se astfel în considerentele primei instanțe dezacordul cu jurisprudența comunitară.

b.2. Cu privire la greșita apreciere a tribunalului asupra expunerii publice a modelului anterior înregistrării, apelanta susține că modelul a fost făcut public prin proiectarea acestuia de D. la cererea Teatrului F. (proiectul din 12 mai 2003). Față de constatarea tribunalului, în sensul că modelele comparate nu sunt identice, analiza referitoare la caracterul public al documentelor pretins distructive de noutate și a excepțiilor de la divulgare nu mai este utilă. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare a modelului industrial, un desen sau model industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

În sensul acestor reglementări, desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. Pentru ca demersul verificării aducerii la cunoștința publicului a desenelor reclamantei să fie necesar, se impune verificarea cu precădere a identității celor două desene/modele între care se efectuează comparația. Ori, deși afirmă identitatea celor două modele, apelanta-reclamantă nu a produs dovezi care să susțină afirmația sa, contestată de pârât, care a susținut că modelul înregistrat are caracteristici care îl deosebesc de cel ce face obiectul autorizațiilor de construire, opuse de partea adversă. Acestea sunt și reținerile tribunalului, care, în analiza condiției noutății, constată că modelul înregistrat de pârât este caracterizat prin faptul că suportul pentru panouri este amplasat asimetric pe postament, decalat în plan lateral.

Deși critică această reținere, apelanta, chemând instanța de control judiciar să constate identitatea dintre modelul utilizat de Teatrul F. - proiectat de D. Brașov și cel înregistrat, afirmă că amplasarea asimetrică pe postament, în plan lateral, este evidentă în desenele din dosarul de fond, reprezentând proiectul inginerului G. Așadar, apelanta consideră vădită identitatea, astfel că nu mai este necesar a fi dovedită. Tribunalul a procedat la compararea celor două modele, considerând că documentul ce poate fi luat în discuție este proiectul tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor două autorizații de construire, concluzionând că, față de faptul că documentul pus la dispoziție de reclamantă este un desen tehnic ce nu reprezintă aspectul estetic exterior al unui obiect, identitatea dintre obiectul înregistrării și cel al documentului pretins de pârâtă a fi distrugător de noutate nu este demonstrată.

Nefăcând parte din categoria faptelor care nu trebuie dovedite, situația identității între modelul ce face obiectul proiectului ce a stat la baza autorizațiilor de construire și cel ce face obiectul autorizării trebuia probată, apelanta neînțelegând să propună în calea de atac probe noi, care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de prima instanță. Condiția noutății implică în mod concret analiza cu prioritate a aspectului identității desenului/modelului industrial, căci, dacă se concluzionează că cele două DMI comparate sunt diferite, este lipsit de utilitate a mai verifica dacă modelul considerat anterior a fost făcut sau nu public. Chiar în condițiile în care tribunalul ar fi considerat ca documentele opuse de reclamantă au fost făcute publice de un terț, și nu de autor, pentru a fi exceptate de la divulgare, concluzia cu privire la condiția noutății nu s-ar fi schimbat, în condițiile în care modelele nu sunt identice.

Din moment ce modelul considerat anterior nu este identic cu modelul înregistrat, iar condiția noutății se analizează prin comparație, aducerea la cunoștința publicului a modelului precedent nu are efecte asupra aprecierii pe acest aspect la înregistrare. De altfel, criticile vizând reținerile tribunalului referitoare la confidențialitatea documentelor opuse de reclamantă sunt formale, căci nu sunt aduse argumente care să combată calitatea de documente confidențiale ale celor două autorizații de construire. Curtea a reținut că aceste documente nu confirmă aducerea la cunoștința publicului a desenului pretins utilizat de reclamantă, căci nu se poate reține accesul neîngrădit al publicului la acestea.

Cu privire la proiectul tehnic din 12 mai 2003, întocmirea acestuia de către inginerul G., considerat ca fiind dezvăluit în condiții de confidențialitate de tribunal, apelanta își construiește raționamentul pe ideea că pârâtul nu are calitatea de autor, însă s-au arătat în analiza primului motiv care sunt argumentele ce susțin calitatea de autor a pârâtului, astfel că această critică apare ca nefondată. c. În ceea ce privește caracterul individual.

Apelanta apreciază că impresia globală creată asupra utilizatorului avizat este că cele două obiecte comparate sunt aceleași, concluzie pe care o desprinde din chiar atitudinea pârâtului, care a inițiat un litigiu prin care a solicitat reclamantei din prezenta cauză să înceteze utilizarea suportului de panou publicitar amplasat pe baza proiectelor întocmite de D. Această concluzie nu poate fi reținută de Curte, întrucât apărările pârâtului din prezentul dosar au fost în sensul lipsei identității dintre modelul înregistrat și desenul opus de pârâtă și al existenței unor caracteristici ce deosebesc fundamental modelul înregistrat „Suport panou publicitar” de alte tipuri de panouri, caracteristici ce creează o imagine globală diferită asupra utilizatorului avizat.

În analiza caracterului individual tribunalul a constatat că, față de modul în care desenul/modelul industrial este definit de lege, compararea cu desenele conținute de documentele opuse de reclamantă evidențiază tocmai funcția estetică acestuia, ce nu poate fi desprinsă din reprezentările grafice ale produselor reclamantei. d. Curtea nu a analizat buna credință a pârâtului, invocată în calea de atac, fiind corecte reținerile tribunalului în sensul că susținerile vizând reaua credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 nu au constituit obiectul învestirii prin cererea de chemare în judecată. Împotriva deciziei de apel a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru greșita aplicare a art. 3, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale (forma aplicabilă la data de 14 aprilie 2006). a. Intimatul-pârât nu este autorul modelului industrial protejat prin certificatul contestat.

Reclamanta a făcut proba contrară și a explicat pe larg ambelor instanțe faptul că intimatul-pârât a acționat exclusiv în numele societății C. SRL. Intimatul-pârât era asociat în mai multe societăți din cadrul grupului A., grup din care fac parte reclamanta și intervenienta, iar rațiunile comerciale ale nedeclarării intimatului-pârât ca autor al modelului sunt evidente, fiind clar faptul că el acționa în calitate de prepus al firmelor din grup. Suporturile pe care societățile din grupul A. le utilizează în activitatea comerciala zilnică, cu panourile aferente, au fost proiectate de către D. Brașov, prin ing. G., la solicitarea C. SRL, în data de 20 mai 2003, acestea făcând obiectul contractului încheiat de D. Brașov cu intimatul-pârât, în numele și pentru C. SRL.

În calitate de administrator al C. SRL a acționat exclusiv în numele societății. Și la momentul depunerii cererii de înregistrare la O.S.I.M. intimatul-pârât acționa ca prepus al societății C. SRL, nemenționând calitatea sa de autor pentru că știa că nu poate deține această calitate, în condițiile în care modelul a fost discutat de acesta cu societatea D. Brașov în calitate de reprezentant al societății C. SRL, comanda venind din partea acestei societăți. Prin declarațiiile depuse la dosarului cauzei atât de către O.S.I.M., cât și de către intimatul-pârât acesta admite în mod expres că nu este autorul modelului industrial și că nu dorește să fie menționat în cererea de înregistrare. S-a răsturnat astfel sarcina probei, în condițiile în care a dovedit că intimatul-pârât primise atribuții exprese din partea societății C. SRL de semnare a contractului de proiectare, acționând ca angajat/prepus al societății în tot ce avea legătură cu respectivul desen.

Contrar susținerilor instanței, recurenta a expus pe larg raționamentul din care rezultă concluzia că datorită calității sale de asociat sau reprezentant al unor societăți comerciale, calitatea de autor a pârâtului este exclusă. b. Greșita apreciere a instanței asupra incidenței excepțiilor de la actele de divulgare. Trebuia respectată condiția confidențialității în relația dintre C. SRL și D. Brașov, însă intimatul-pârât a preluat în mod nelegal informația confidențială privind modelul industrial și a înregistrat acest model la O.S.I.M. Niciuna dintre instanțe nu a observat că intimatul-pârât nu poate invoca caracterul confidențial al divulgărilor modelului anterior datei de 05 august 2003, întrucât nu este autorul modelului industrial.

Cu mai mult de 12 luni înainte de 05 august 2004, modelul industrial fusese divulgat, folosit și făcut cunoscut de către D. Brașov către intimatul-pârât (care acționa în calitate de mandatar al unor societăți ale grupului A.) și care vizualizase schițe, modele și proiecte. Scopul acestei divulgări a fost utilizarea modelului în comerț de către C. SRL și de către societățile din grupul A., iar o terță persoană nu poate invoca confidențialitatea divulgării atât timp cât nu a făcut dovada că este un succesor în drepturi al autorului. Intimatul-pârât a arătat ca modelul industrial a fost divulgat în condiții de confidențialitate implicită către D. Brașov.

Or, acest argument nu poate fi reținut, întrucât, pe de o parte, modelul a fost făcut public, deoarece a circulat în condiții care nu implicau confidențialitatea implicită sau explicită, dovada stând în faptul că proiectul suportului a făcut obiectul contractului încheiat de D. și C. SRL, care conținea schița/proiectul aferent și în care nu există clauză expresă de confidențialitate, context în care intimatul-pârât a profitat și a înregistrat la O.S.I.M. modelul industrial, iar pe de altă parte, intimatul-pârât nu a avut calitatea de autor, astfel că nu poate invoca excepția de divulgare.

Astfel, intimatul-pârât nu se poate prevala de prevederile art. 10 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 129/1992, care expun situații care nu constituie acte de divulgare, în condițiile în care nu este autorul modelului acesta fiind proiectat de către D. Brașov și achiziționat de intervenienta C. SRL prin contractul încheiat în data de 20 mai 2003. c. Nu este îndeplinită condiția caracterului individual al modelului protejat prin certificatul în cauză. Instanța de control a reținut că, deși recurenta a afirmat identitatea dintre cele două modele, nu a produs dovezi care să demonstreze această afirmație contestată de intimatul-pârât, care susține că modelul industrial înregistrat are caracteristici ce îi deosebesc de cel ce face obiectul autorizațiilor de construcție opuse de partea adversă.

Este vorba de modele identice, sens în care anexează cererea de chemare în judecată formulată de intimatul-pârât din Dosarul nr. x/3/2012, în care are loc recunoașterea acestuia, prin solicitarea către recurentă și celorlalte pârâte de a înceta orice acte de folosire a panourilor publicitare care includ modelul industrial „Suport panou publicitar" înregistrat, despăgubiri datorate ca urmare a folosirii neautorizate a acestuia, reclamând drepturi exclusive, cu protecție de la data de 05 august 2004, data depozitului național reglementar. Modelul protejat prin certificat este identic cu modelul publicat și utilizat anterior de către Teatrul F., proiectat de către D. Brașov. Din declarația din dosarul de fond reiese caracteristica fundamentală a modelului suport panou publicitar - amplasarea asimetrică pe postament, decalat în plan lateral.

Această amplasare este evidentă în desenele din dosarul de fond, reprezentând proiectul întocmit de ing. G., suporturile utilizate de societățile din grupul A., achiziționate pornind de la proiectul D. Brașov, fiind aceleași. Din documentele de la dosar rezultă că modelul industrial a cărui nulitate se cere nu cuprinde niciun detaliu semnificativ diferit de cel utilizat anterior, putându-se chiar considera că descrierea grafică din certificat este copiată după cea realizată de D. Brașov.

Intimatul pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cerere întemeiată pe următoarele apărări: primele două motive de recurs vizează situația de fapt stabilită de instanța de apel în ceea ce privește calitatea sa de autor al modelului în discuție, iar cenzurarea acesteia excede competența instanței de recurs; în subsidiar, se arată că, pe de o parte, lipsa calității de autor nu reprezintă o condiție de anulare, în lumina art. 45 din Legea nr. 129/1992, iar, pe de altă parte, prin probele administrate a făcut dovezile corespunzătoare; instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la divulgarea unui model și, cu referire detaliată la documentele opuse de către reclamanta recurentă, susține că niciunul dintre acestea nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește valabilitatea unui model industrial.

Analizând decizia în raport de criticile formulate și de apărările din întâmpinare, ce fixează cadrul procesual în fața instanței de recurs, Înalta Curte, cu majoritate, urmează să dispună admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în limitele și în considerarea argumentelor ce succed: a. Criticile referitoare la calitatea intimatului pârât de autor al modelului, încadrabile în parte în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Art. 2 lit. b) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale prevede că autor este persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înțelegeri, care a creat desenul sau modelul industrial, în vreme ce în art. 3 alin. (1) se arată că dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele industriale create în mod independent, iar art. 5 prevede că, până la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial.

Art. 45 din aceeași lege prevede că certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției. Dacă nemenționarea autorului în certificatul de înregistrare a unui model industrial nu reprezintă o cauză legală de anulare a acestuia, calitatea de autor a solicitantului reprezintă o condiție necesară pentru acordarea protecției. Legea nu distinge în art. 45 între condițiile relative la obiectul protecției și cea privind autorul, care este singurul căruia i se recunoaște dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare – cerință impusă astfel de lege pentru acordarea protecției, contrar celor susținute prin întâmpinare de către pârât.

Inclusiv în procedura administrativă c ererile de înregistrare a modelelor industriale se examinează de către Comisia de examinare desene și modele industriale, care hotărăște, după caz, înregistrarea sau respingerea acestora, cererea de înregistrare fiind respinsă dacă nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 [în care la lit. b) se definește noțiunea de „autor”], 9 și 10 [potrivit art. 25 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992]. Totodată, în art. 5 din lege, care recunoaște posibilitatea probei contrarii pentru răsturnarea prezumției legale care conferă dreptul solicitantului [autorului potrivit art. 3 alin. (1) din lege] la eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial.

În cercetarea criticii privind modul de soluționare a cererii privind lipsa calității intimatului pârât de autor al modelului în cauză, cerere analizată de prima instanță, primită și analizată și de instanța de apel din perspectiva dispozițiilor legale relevante și distinct de cele privind cerințele noutății și caracterului individual, s-a reținut, ca situație de fapt ce nu intră sub cenzura instanței de recurs față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., că susținerile reclamantei-recurente referitoare la atribuirea acestei calități în favoarea inginerului proiectant din cadrul SC D. SA Brașov, audiat de altfel ca martor în cauză, nu sunt probate – situație în care în mod corect s-a constatat că nu s-a răsturnat prezumția conferită de art. 5 din lege.

Apărările din apel referitoare la calitatea intimatului pârât de asociat în societățile din grupul A., de reprezentant al uneia dintre aceste societăți la încheierea contractului cu CS D. Brașov și privind existența unui conflict de interese la înregistrarea cererii au fost apreciate în mod corect de instanța de apel ca neavând influență, prin ele însele, asupra calității de autor. Prin cererea de recurs, reluând susținerile referitoare la calitatea intimatului pârât în cadrul SC C. SRL, recurenta reclamantă susține că a răsturnat sarcina probei, în condițiile în care a dovedit că acest a primise atribuții exprese din partea acestei societăți de semnare a contractului de proiectare, acționând ca angajat/prepus al societății în tot ce avea legătură cu respectivul proiect.

Nu se poate pune problema răsturnării sarcinii probei în contextul aplicării art. 5 din lege, sarcina acesteia revenind în integralitate celui care contestă prezumția conferită beneficiarul de această normă legală. În virtutea acestei prezumții privind calitatea de autor, solicitantul certificatului este dispensat de orice probă. Așa cum a reținut instanța de apel, recurentei, în calitate de contestatoare a unei prezumții legale, îi revenea sarcina probei. Aceasta putea fi făcută fie prin dovedirea existenței unui mandat dat pârâtului intimat în acest sens, respectiv a faptului că solicitarea către firma de proiectare s-a făcut în baza unor documente provenind de la societate, care să reflecte modelul înregistrat, ipoteză nesusținută în critica aferentă, fie a creării modelului de către o terță persoană, ipoteză neconfirmată.

În declarațiile intimatului pârât, la care se face referire în cererea de recurs, nu are loc o recunoaștere a acestuia a faptului că nu este autorul modelului industrial. Dimpotrivă, se subliniază această calitate, solicitarea privind nemenționarea în cererea de înregistrare și nici în publicații de specialitate nefiind de natură, prin ea însăși, să susțină critica formulată. În analiza acestui motiv de recurs nu trebuie omis faptul că SC C. SRL, intervenientă în nume propriu în prezenta cauză, nu a declarat apel împotriva sentinței prin care i s-a respins cererea de către prima instanță, în fața căreia a invocat în mare parte criticile de mai sus, cercetate însă de instanța de apel și reluate în fața prezentei instanțe.

b. Motivul de recurs formulat sub titulatura referitoare la cerința caracterului individual al modelului protejat prin certificatul ce face obiectul prezentului litigiu cuprinde și critici referitoare la cerința noutății. Așa cum corect a reținut instanța de apel, în lumina dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 129/1992, analiza referitoare la caracterul public al documentelor pretins distructive de noutate și a excepțiilor de la divulgare este subsecventă celei privind identitatea dintre “modelele industriale” pretins a fi în conflict – motiv pentru care, având în vedere și cele ce urmează, nu se mai analiza cel de-al doilea motiv de recurs. În acest context, instanța de apel a reținut că, deși afirmă identitatea celor două modele, apelanta o consideră vădită, astfel că nu mai este necesar a fi dovedită, nepropunând în calea de atac probe noi, care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de prima instanță.

S-a mai reținut că în ceea ce privește lipsa dovezilor, acestea sunt și constatările tribunalului, care, în analiza condiției noutății, a procedat la compararea celor două modele, considerând că documentul ce poate fi luat în discuție este proiectul tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor două autorizații de construire, concluzionând că, față de faptul că documentul pus la dispoziție de reclamantă este un desen tehnic ce nu reprezintă aspectul estetic exterior al unui obiect, identitatea dintre obiectul înregistrării și cel al documentului pretins de pârâtă a fi distrugător de noutate nu este demonstrată.

Procedând în acest fel, instanța de apel nu a făcut o analiză proprie a aspectelor reclamate prin cererea de apel, care au susținut și cererea de chemare în judecată, chemată fiind în acest sens, analiză permisă de devoluțiunea căii de atac, în urma căreia să confirme sau nu concluzia primei instanțe asupra celor repuse în discuție, în baza aceluiași probatoriu, în măsura în care nu s-ar administra probe noi. Mai mult, în decizie se face referire la un conflict existent între modele, subliniindu-se că acestea nu sunt identice și analizându-se aspecte privind publicitatea (analiză reținută ca fiind exclusă în lipsa identității) - fără ca acestea să fie susținute de o proprie analiză, inclusiv în calificarea anteriorității, care să permită concluzii în acest sens.

În lipsa arătării motivelor de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat apărările formulate prin cererea de apel nu poate fi efectuat controlul judiciar de către instanța de recurs, decizia de apel fiind cenzurată potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., iar o cercetare în fața prezentei instanțe impune aprecierea probatoriului, nepermisă de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Situația este similară și în ceea ce privește cerința caracterului individual al modelului supus analizei, cu excepția criticii privind relevanța cererii de chemare în judecată formulată de către intimatul pârât, corect neprimită prin decizie, având în vedere și faptul că instanța este cea chemată să soluționeze cauza în raport de dispozițiile legale aplicabile, posibil contrar poziției procesuale a părții.

În consecință, se va respinge excepția nulității recursului și, cu aplicarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, în limitele mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul B. Cu majoritate: Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva deciziei nr. 524A din data de 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2016.