ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 321/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 524A din data de
10 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, a respins, ca nefondat,
apelul formulat de reclamanta A. SRL
împotriva sentinței civile nr. 226 din 19 februarie 2014
pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și Oficiul
de Stat pentru Invenții și Mărci și intimatul-intervenient
SC C. SRL.
Pentru a
pronunța această hotărâre, Curtea a reținut
următoarele considerente:
Prin cererea
înregistrată la data de
03 august 2012 pe rolul Tribunalului
București, secția a III-a civilă, reclamanta A. SRL a chemat în
judecată pe pârâții B. și Oficiul de Stat pentru Invenții
și Mărci, solicitând instanței să dispună anularea
certificatului de înregistrare a modelului industrial din 14 aprilie 2006 emis
de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și publicat în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală Secțiunea Desene
și Modele Industriale din anul 2004.
În susținerea
cererii, reclamanta a formulat următoarele motive:
La data de 05
august 2004 pârâtul a depus cerere de înregistrare a unui model industrial ce reprezenta
un suport pentru panouri publicitare, aprobată de O.S.I.M. la 14 aprilie 2006,
fără ca prevederile legale referitoare la condițiile pe care trebuie
să le îndeplinească un model industrial să fie îndeplinite, respectiv
condiția noutății și cea a individualității, potrivit
art. 9 din Legea nr. 129/1992, în forma aplicabilă la data de 14 aprilie 2006.
Reclamanta este
o societate care activează pe piața panourilor publicitare din România,
făcând parte dintr-un grup de firme originare din Elveția și activând
în majoritatea țărilor Uniunii Europene pe piața publicității
outdoor. În această calitate utilizează în activitatea curentă panouri
publicitare de tipul celui asupra căruia pârâtul invocă existența
unor drepturi de proprietate intelectuală, multe dintre acestea fiind proiectate
de către SC D. Brașov.
În cursul lunii
iunie 2012 pârâtul a adus la cunoștința reclamantei existența certificatului,
printr-o notificare către societăți ale grupului A. (reclamanta,
E. și C.), prin care solicita încetarea utilizării neautorizate a modelului
industrial „Suport panou publicitar".
Pârâtul a deținut
o serie de funcții și calități în cadrul societăților
din grupul A. din România, de-a lungul perioadei pentru care invocă existența
dreptului de proprietate intelectuală.
În ceea ce privește
cerința noutății, modelul a fost făcut public înainte de înregistrarea
cererii la O.S.I.M., în sensul prevederilor art. 10 al Legii nr. 129/1992 (în forma
de la data de 14 aprilie 2006).
Legiuitorul a
introdus o excepție în ceea ce privește publicarea anterioară, prin
alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 129/1992, însă nu autorul sau un succesor
în drepturi al acestuia a inițiat publicarea modelului, iar aceasta s-a realizat
cu mai mult de 12 luni înainte de data depunerii cererii.
Din autorizația
de construire din 04 noiembrie 2003, emisă la solicitarea Teatrului F., rezultă
că modelul industrial în cauză a fost făcut public înainte de data
înregistrării cererii (05 august 2004); inițiativa acestei comunicări
nu a aparținut pârâtului, ci Teatrului F., iar aceasta s-a realizat cu mai
mult de 12 luni înainte de data înregistrării cererii, deoarece proiectul panourilor
publicitare realizate de către ing. G. a fost întocmit la data de 12 mai 2003.
Același proiect de panou publicitar de tip Backlight realizat în luna mai 2003
de SC D. Brașov, ce includea suportul panoului publicitar protejat prin certificatul
de înregistrare, a fost utilizat și pentru eliberarea autorizației de
construire din 05 februarie 2004.
Modelul nu prezintă
caracter individual, acesta fiind chiar identic cu cele publicate și utilizate
anterior de Teatrul F. și proiectate de către D. Brașov.
Pârâtul nu are
niciun drept asupra modelului, întrucât art. 5 din Legea nr. 129/1992 prevede că,
până la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. Or, pârâtul
nu este proiectantul modelului industrial „Suport panou publicitar”, acesta fiind
realizat anterior de SC D. Brașov.
Dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau modelului industrial
ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și modelele industriale
create în mod independent, potrivit art. 3 din Legea nr. 129/1992, în forma aplicabilă
la data de 14 aprilie 2006. Din planșele depuse în anexele 2 și 3 reiese
cu evidență faptul că nu pârâtul este autorul modelului industrial,
acesta neputând invoca niciun drept asupra modelului realizat de o terță
persoană (SC D. Brașov) pentru o terță persoană (Teatrul
F.).
La data de 16
ianuarie 2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC C. SRL,
solicitând instanței ca, în temeiul art. 42, art. 45, art. 22 alin. (3),
art. 25 alin. (3) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 (aplicabilă
la data de 14 aprilie 2006), să dispună anularea aceluiași certificat
de înregistrare a modelului industrial, invocând, în esență, aceleași
motive ca și reclamanta în ceea ce privește cerințele noutății
și caracterului individual, cu referire însă la contractul pe care l-a
încheiat cu SC D. SA la data de 20 mai 2003 și cu sublinierea faptului că
pârâtul a semnat acest act acționând în numele său. Intervenienta susține
că, astfel, pârâtul nu este autorul modelului înregistrat, lucru recunoscut
de acesta în cererea formulată către O.S.I.M., în care a arătat că
autorul nu dorește să fie menționat în cererea de înregistrare.
Prin sentința
civilă nr. 226 din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București,
secția a III-a civilă, s-au respins ca neîntemeiate cererea principală
și cererea de intervenție, luându-se act că pârâtul nu a solicitat
cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:
Pârâtul B. a înregistrat
la O.S.I.M. modelul industrial „Suport Panou Publicitar", obținând certificat
de înregistrare din 14 aprilie 2006, conținând o singură reprezentare
grafică a panoului publicitar.
Așa cum corect
a susținut pârâtul, sunt aplicabile dispozițiile legii de la data formulării
cererii privind înregistrarea DMI, conform art. 1 C. civ., respectiv Legea nr. 129/1992
privind modelele și desenele industriale modificată prin Legea nr. 585/2002,
care prevede în art. 45 că se poate solicita anularea desenului sau modelului
industrial, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru neîndeplinirea
condițiilor pentru acordarea protecției, prevăzute la art. 9 (noutatea
și caracterul individual).
Un desen sau un
model industrial este considerat nou dacă niciun desen sau model industrial
identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare,
sau dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile
lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.
Prin excepție
de la regula arătată, conform art. 10 alin. (2) și (3) din lege,
nu se consideră divulgare (anterioară), adică aducere la cunoștința
publicului, situația în care modelul industrial a fost divulgat unei terțe
persoane în condiții de confidențialitate explicite sau implicite, precum
și dacă a fost făcut public de către autor, de succesorul său
în drepturi sau de un terț, ca urmare a informațiilor oferite de autor
sau a acțiunii întreprinse de către acesta, în cursul perioadei de 12
luni care precedă data de depunere a cererii.
Analiza noutății
cât și a caracterului individual al modelului se face în raport cu modele făcute
publice anterior datei de depunere spre înregistrare a modelului în cauză.
Cele două
excepții prevăzute de art. 10 se aplică atât în analiza noutății,
cât și a caracterului individual al modelului, iar potrivit Regulii 26 din
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 modificată, examinarea unei cereri
de înregistrare are la bază principiul conform căruia la stabilirea noutății
unui desen sau model industrial nu se poate lua în considerare decât desenul sau
modelul industrial cel mai apropiat, fiind luate în considerare materialele pertinente,
și pot fi opuse pentru aprecierea noutății materialele al căror
aspect exterior este identic și nu diferă decât prin detalii nesemnificative
față de desenele sau modelele industriale examinate. Examinarea noutății
se face prin compararea aspectului exterior al produsului sau al unei părți
a acestuia, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici (linii,
contururi, culori, forma, textura și/sau materiale și/sau ornamentația
produsului în sine) cu materialul opus, cel mai apropiat de desenul sau modelul
examinat. În consecință, un model industrial, care prezintă aspectul
estetic exterior al unui produs tridimensional, nu poate fi comparat prin prisma
îndeplinirii condițiilor de înregistrare, decât în raport cu un produs identic,
tridimensional și numai sub aspect estetic, exterior și nu cu un desen
esențialmente tehnic care cuprinde cote, caracteristici tehnice, etc. și
nu evidențierea aspectului estetic exterior.
Este îndeplinită
condiția noutății DMI în cauză, întrucât documentele opuse ale
reclamantei nu sunt de natură să distrugă noutatea, acestea având
fie regimul unor acte confidențiale, fie emană de la autor și se
încadrează în termenul de 12 luni anterior datei de depozit a modelului.
Cererea pârâtului
de înregistrare a modelului industrial „Suport Panou Publicitar" a fost depusă
la data de 05 august 2004, astfel încât, luând în calcul și perioada de 12
luni în care divulgarea făcută de autor nu are efecte cu privire la noutate,
data limită pentru evaluarea noutății este 05 august 2003.
Documentele invocate
de reclamantă pentru susținerea lipsei de noutate au fost autorizația
de construire din 04 noiembrie 2003, eliberată de Primăria sectorului
2, cu anexe și autorizația de construire din 05 februarie 2004 eliberată
de Primăria Municipiului București, cu anexe.
Examinarea nu
se poate face în raport cu două materiale opuse, ci cu un singur material care
ar fi cel mai apropiat de modelul a cărei noutate este examinată, or,
ambele autorizații cuprind documentul „Autorizație de construire pentru
un panou publicitar luminos tip backlight”, însoțite de o serie de anexe (cereri,
schițe de amplasament, certificate de urbanism, procese verbale de recepție,
referate de calitate, precum și un proiect tehnic care constă din mai
multe planșe pentru un panou denumit backlight 3,2 x 2,4). Ambele autorizații
cuprind aceleași proiect și memoriu tehnic. Documentul care poate fi luat
în discuție este proiectul tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor
două autorizații.
Din analiza materialelor
opuse (trei planșe din proiectul tehnic), interpretate prin datele din memoriul
tehnic, în raport cu noutatea modelului industrial „Suport Panou Publicitar",
rezultă că modelul industrial prezintă un obiect tridimensional reprezentând
un „Suport panou publicitar, format din două părți componente: (1)
structura de bază care formează un paralelipiped regulat (lungime = lățime>înălțime)
și (2) corpul atașat pe structura de bază, cu începere de la centrul
structurii de bază și depășind lungimea acesteia. Al doilea
corp are formă de paralelipiped regulat poziționat vertical (lățime<lungime<înălțime);
pe suprafețele laterale ale paralelipipedului sunt prevăzute două
secțiuni transparente de expunere". Autorizațiile de construire pentru
un panou publicitar nu pot fi considerate materiale pertinente pentru anularea DMI
al pârâtului, întrucât desenele tehnice atașate autorizațiilor nu constituie
modele industriale, în sensul prevăzut de lege, și astfel nu se poate
face o comparație între acestea și modelul industrial.
Oricum, desenele
tehnice nu prezintă un model identic cu modelul „Suport Panou Industrial”,
desenele tehnice neprezentând aspectul estetic exterior al unui obiect, ci conțin,
printre alte documente, un memoriu tehnic, cu caracteristicile tehnice ale unui
produs „panou publicitar" format din 4 elemente, precum și trei planșe
tehnice, cotate; desenele tehnice nu conțin un obiect tridimensional, cu caracteristicile
estetice exterioare.
Pârâtul a susținut
că este autorul modelului industrial pe care l-a înregistrat, deși numele
său nu a fost menționat în cererea de înregistrare din 2004, dar a depus
la dosar contractul din 20 mai 2003 încheiat de firma C. SRL, pe care a reprezentat-o
în calitate de asociat și administrator, și SC D. SA, reprezentată
de dl H., și declarația dată în fața notarului public de către
H. cu privire la discuțiile purtate în cadrul întâlnirii premergătoare
încheierii contractului.
Astfel, anterior
datei proiectului tehnic din 12 mai 2003 au avut loc discuții în cadrul întâlnirii
din data de 21 octombrie 2002 între pârât și H., iar în cadrul acestei întâlniri
pârâtul a prezentat o schiță a modelului (suportului de panou publicitar)
care a constituit ulterior obiectul certificatului de înregistrare, solicitându-i
să întocmească, prin angajații companiei pe care o conducea, proiectul
tehnic care să stea la baza execuției ulterioare a unor panouri publicitare
așezate pe suportul redat în schița prezentată de pârât. Aceste discuții
și întâlniri au avut loc în regim de confidențialitate implicită,
așa cum confirmă și H.
În baza solicitării
pârâtului s-au întocmit de către SC D. SA proiectul din 12 mai 2003 și
contractul din 20 mai 2003 de execuție și amplasare a panourilor așezate
pe suportul care constituie obiectul certificatului de înregistrare, contract la
care a fost anexată schița panoului.
În vederea amplasării
panourilor așezate pe suportul care constituie obiectul certificatului de înregistrare,
SC D. SA avea obligația contractuală să obțină autorizațiile
și avizele necesare (punctele 2 și 7 din contractul din 20 mai 2003).
Punerea în comerț a panourilor publicitare așezate pe suportul care constituie
obiectul certificatului de înregistrare (conform procesului verbal de recepție
din data de 24 iunie 2004, fără imagini, încheiat între SC C. SRL și
D. SA) s-a făcut deci în baza informațiilor și documentelor care
au emanat de la titular, în cadrul perioadei de 12 luni anterioară datei de
depozit a modelului industrial.
Susținerile
pârâtului au fost confirmate de răspunsurile acestuia la interogatoriul propus
de reclamantă, precum și de declarația martorului G., acesta declarând
că nu îi aparțin concepția și nici modelul industrial, realizând
doar proiectul tehnic.
Tribunalul a constatat
față de cele reținute anterior că documentele prezentate de
reclamantă nu sunt documente publice (avizele, autorizațiile, certificatele
de urbanism), fiind documente în regim de confidențialitate implicită,
proiectul tehnic din 12 mai 2003 și contractul din 20 mai 2003 fiind de asemenea
întocmite în condiții de confidențialitate implicită, întrucât produc
efecte doar între părți, așa încât nu este înlăturată condiția
noutății DMI.
Referitor la cerința
caracterului individual, reclamanta a susținut că modelul pârâtului este
identic cu cele publicate și utilizate anterior de Teatrul F. și proiectate
de către D. Brașov, iar pârâtul nu este proiectantul modelului industrial
„Suport panou publicitar”, acesta fiind realizat anterior de SC D. Brașov.
Nici aceste susțineri
nu sunt întemeiate, întrucât, așa cum s-a reținut cu privire la condiția
noutății, documentele depuse de reclamantă nu pot fi opuse nici referitor
la caracterul individual, față de prevederile art. 2 din lege, lit.
h), privind definiția DMI, respectiv aspectul exterior al unui produs sau al
unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația
dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura
și/sau ornamentația produsului în sine.
Modelul industrial
are în mod esențial o funcție estetică și nu tehnică, iar
conform Regulilor 14 și 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992
republicată, descrierea desenului sau a modelului nu trebuie să cuprindă
detalii tehnice sau de funcționare, caracteristici tehnice, dimensiuni, repere,
declarații privind noutatea sau caracterul individual, nefiind admise ca reprezentări
grafice desenele tehnice prezentând produsul în secțiune sau în plan cu rupturi
și cote, cu texte explicative sau legende, reprezentările grafice trebuind
să redea complet desenul sau modelul industrial care face obiectul cererii
de înregistrare, astfel încât caracteristicile sale estetice să fie evidențiate.
Aceste condiții
sunt îndeplinite de modelul pârâtului, a cărui anulare se solicită, acesta
reprezentând un „Suport panou publicitar", alcătuit din două părți
componente separate, un paralelipiped și un postament. Paralelipipedul are
următoarele caracteristici:pe ambele fețe late (frontală și
dorsală) are spații de afișare care ocupă cca 3/4 din întreaga
înălțime a panoului; fețele laterale înguste reprezintă cca.
2/5 din lățimea porțiunilor late (conținând suprafețele
de afișare). Postamentul are o formă complexă-partea inferioară
este un paralelipiped dreptunghic cu baza pătrat cu latura dublă față
de lățimea feței înguste, înălțimea acestuia fiind de aproximativ
1/6 din latura pătratului, iar partea superioară a postamentului este
continuarea în sus a părții de dedesubt și constă dintr-un trunchi
de piramidă foarte scund cu două fețe opuse paralele, în continuarea
fețelor laterale ale paralelipipedului de dedesubt. Caracteristica fundamentală
a modelului „Suport panou publicitar" este aceea că suportul pentru panouri
este amplasat asimetric pe postament, decalat în plan lateral.
Pentru utilizatorul
avizat (persoana de specialitate în domeniul respectiv) modelul pârâtului prezintă
impresie globală, diferită, fiind astfel îndeplinită condiția
caracterului individual.
Tribunalul nu
a analizat susținerile reclamantei cu privire la reaua credință a
pârâtului la încheierea contractului de vânzare–cumpărare din 22 decembrie
2011, având în vedere că aceste susțineri nu au făcut obiectul cererii
de chemare în judecată.
Tribunalul a înlăturat
și susținerile din cererea de intervenție ca nefondate.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel reclamanta SC A. SRL, iar Curtea a respins cererea,
reținând următoarele considerente:
a. Este nefondată
critica privind greșita reținere a calității de autor a pârâtului,
în condițiile în care art. 5 din Legea nr. 129/1992 (forma în vigoare la data
depunerii cererii de înregistrare a modelului industrial) prevede că, până
la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, iar potrivit
art. 3 din aceleași act normativ, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare
aparține autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său
în drepturi, pentru desenele și modelele industriale create în mod independent.
Ori, apelanta–reclamantă,
căreia îi revenea sarcina probei, nu a răsturnat prezumția instituită
de art. 5 din Legea nr. 129/1992, căci situația în care pârâtul-intimat,
în calitate de solicitant al înregistrării, a cerut O.S.I.M. a nu fi menționată
calitatea de autor al modelului, ci doar pe aceea de solicitant, nu poate conduce
automat la concluzia că această calitate nu îi aparține.
Proiectarea panoului
de către inginerul G. nu are în mod implicit semnificația creării
acestui model industrial, declarația dată în fața instanței,
în calitate de martor, a acestei persoane, fiind fără echivoc, în sensul
că nu îi aparține concepția panoului, fiind doar realizatorul proiectului
tehnic.
Față
de definiția dată „autorului” de art. 2 lit. b) din Legea nr. 129/1992
(persoana fizică care a creat desenul sau modelul industrial), susținerile
apelantei reclamante cu privire la calitatea inginerului proiectant din cadrul D.
nu sunt probate, solicitarea acesteia ca pârâtul-intimat să dovedească
aspectul calității sale de autor fiind contrară regulilor procedurale
din materia probelor, căci cel ce face o propunere înaintea judecății
trebuie să o dovedească.
Calitatea intimatului
pârât de asociat în societățile din grupul A., de reprezentant al uneia
dintre aceste societăți la încheierea contractului cu D. sau existența
unui conflict de interese la înregistrarea cererii, susținute de apelantă,
nu au influență asupra calității de autor, de creator al desenului
sau modelului industrial. De altfel, apelanta nu a expus raționamentul din
care rezultă concluzia că prin calitatea de asociat sau reprezentant al
unor societăți comerciale a pârâtului, calitatea sa de autor este exclusă.
b. În ceea ce
privește cerința noutății.
b.1. Susținând
greșita apreciere a primei instanțe asupra excepțiilor de la actele
de divulgare, apelanta indică dispoziții ale unei hotărâri a Tribunalului
Uniunii Europene (cauza Sphere Time T- 68/10), din care rezultă că divulgarea
trebuie să provină de la autor sau succesorul în drepturi.
Însă, tocmai
aceasta este și concluzia tribunalului, care arată că documentele
datate până la 05 august 2003 au fost redactate în condiții de confidențialitate,
în timp ce pentru documentele datate după aceasta dată dezvăluirea
provine de la autor, neidentificându-se astfel în considerentele primei instanțe
dezacordul cu jurisprudența comunitară.
b.2. Cu privire
la greșita apreciere a tribunalului asupra expunerii publice a modelului anterior
înregistrării, apelanta susține că modelul a fost făcut public
prin proiectarea acestuia de D. la cererea Teatrului F. (proiectul din 12 mai 2003).
Față
de constatarea tribunalului, în sensul că modelele comparate nu sunt identice,
analiza referitoare la caracterul public al documentelor pretins distructive de
noutate și a excepțiilor de la divulgare nu mai este utilă.
Potrivit dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare
a modelului industrial, un desen sau model industrial este considerat nou dacă
niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei
de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,
înaintea datei de prioritate. În sensul acestor reglementări, desenele sau
modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice
diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.
Pentru ca demersul
verificării aducerii la cunoștința publicului a desenelor reclamantei
să fie necesar, se impune verificarea cu precădere a identității
celor două desene/modele între care se efectuează comparația. Ori,
deși afirmă identitatea celor două modele, apelanta-reclamantă
nu a produs dovezi care să susțină afirmația sa, contestată
de pârât, care a susținut că modelul înregistrat are caracteristici care
îl deosebesc de cel ce face obiectul autorizațiilor de construire, opuse de
partea adversă.
Acestea sunt și
reținerile tribunalului, care, în analiza condiției noutății,
constată că modelul înregistrat de pârât este caracterizat prin faptul
că suportul pentru panouri este amplasat asimetric pe postament, decalat în
plan lateral. Deși critică această reținere, apelanta, chemând
instanța de control judiciar să constate identitatea dintre modelul utilizat
de Teatrul F. - proiectat de D. Brașov și cel înregistrat, afirmă
că amplasarea asimetrică pe postament, în plan lateral, este evidentă
în desenele din dosarul de fond, reprezentând proiectul inginerului G. Așadar,
apelanta consideră vădită identitatea, astfel că nu mai este
necesar a fi dovedită. Tribunalul a procedat la compararea celor două
modele, considerând că documentul ce poate fi luat în discuție este proiectul
tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor două autorizații
de construire, concluzionând că, față de faptul că documentul
pus la dispoziție de reclamantă este un desen tehnic ce nu reprezintă
aspectul estetic exterior al unui obiect, identitatea dintre obiectul înregistrării
și cel al documentului pretins de pârâtă a fi distrugător de noutate
nu este demonstrată. Nefăcând parte din categoria faptelor care nu trebuie
dovedite, situația identității între modelul ce face obiectul proiectului
ce a stat la baza autorizațiilor de construire și cel ce face obiectul
autorizării trebuia probată, apelanta neînțelegând să propună
în calea de atac probe noi, care să conducă la reținerea unei alte
situații de fapt decât cea stabilită de prima instanță.
Condiția
noutății implică în mod concret analiza cu prioritate a aspectului
identității desenului/modelului industrial, căci, dacă se concluzionează
că cele două DMI comparate sunt diferite, este lipsit de utilitate a mai
verifica dacă modelul considerat anterior a fost făcut sau nu public.
Chiar în condițiile
în care tribunalul ar fi considerat ca documentele opuse de reclamantă au fost
făcute publice de un terț, și nu de autor, pentru a fi exceptate
de la divulgare, concluzia cu privire la condiția noutății nu s-ar
fi schimbat, în condițiile în care modelele nu sunt identice. Din moment ce
modelul considerat anterior nu este identic cu modelul înregistrat, iar condiția
noutății se analizează prin comparație, aducerea la cunoștința
publicului a modelului precedent nu are efecte asupra aprecierii pe acest aspect
la înregistrare.
De altfel, criticile
vizând reținerile tribunalului referitoare la confidențialitatea documentelor
opuse de reclamantă sunt formale, căci nu sunt aduse argumente care să
combată calitatea de documente confidențiale ale celor două autorizații
de construire. Curtea a reținut că aceste documente nu confirmă aducerea
la cunoștința publicului a desenului pretins utilizat de reclamantă,
căci nu se poate reține accesul neîngrădit al publicului la acestea.
Cu privire la
proiectul tehnic din 12 mai 2003, întocmirea acestuia de către inginerul G.,
considerat ca fiind dezvăluit în condiții de confidențialitate de
tribunal, apelanta își construiește raționamentul pe ideea că
pârâtul nu are calitatea de autor, însă s-au arătat în analiza primului
motiv care sunt argumentele ce susțin calitatea de autor a pârâtului, astfel
că această critică apare ca nefondată.
c. În ceea ce
privește caracterul individual.
Apelanta apreciază
că impresia globală creată asupra utilizatorului avizat este că
cele două obiecte comparate sunt aceleași, concluzie pe care o desprinde
din chiar atitudinea pârâtului, care a inițiat un litigiu prin care a solicitat
reclamantei din prezenta cauză să înceteze utilizarea suportului de panou
publicitar amplasat pe baza proiectelor întocmite de D.
Această concluzie
nu poate fi reținută de Curte, întrucât apărările pârâtului
din prezentul dosar au fost în sensul lipsei identității dintre modelul
înregistrat și desenul opus de pârâtă și al existenței unor
caracteristici ce deosebesc fundamental modelul înregistrat „Suport panou publicitar”
de alte tipuri de panouri, caracteristici ce creează o imagine globală
diferită asupra utilizatorului avizat.
În analiza caracterului
individual tribunalul a constatat că, față de modul în care desenul/modelul
industrial este definit de lege, compararea cu desenele conținute de documentele
opuse de reclamantă evidențiază tocmai funcția estetică
acestuia, ce nu poate fi desprinsă din reprezentările grafice ale produselor
reclamantei.
d. Curtea nu a
analizat buna credință a pârâtului, invocată în calea de atac, fiind
corecte reținerile tribunalului în sensul că susținerile vizând reaua
credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 22
decembrie 2011 nu au constituit obiectul învestirii prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei
de apel a declarat recurs
reclamanta A. SRL, criticând-o pentru
greșita aplicare
a art. 3, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor
și modelelor industriale (forma aplicabilă la data de 14 aprilie 2006).
a. Intimatul-pârât
nu este autorul modelului industrial protejat prin certificatul contestat.
Reclamanta a făcut
proba contrară și a explicat pe larg ambelor instanțe faptul că
intimatul-pârât a acționat exclusiv în numele societății C. SRL.
Intimatul-pârât
era asociat în mai multe societăți din cadrul grupului A., grup din care
fac parte reclamanta și intervenienta, iar rațiunile comerciale ale nedeclarării
intimatului-pârât ca autor al modelului sunt evidente, fiind clar faptul că
el acționa în calitate de prepus al firmelor din grup.
Suporturile pe
care societățile din grupul A. le utilizează în activitatea comerciala
zilnică, cu panourile aferente, au fost proiectate de către D. Brașov,
prin ing. G., la solicitarea C. SRL, în data de 20 mai 2003, acestea făcând
obiectul contractului încheiat de D. Brașov cu intimatul-pârât, în numele și
pentru C. SRL. În calitate de administrator al C. SRL a acționat exclusiv în
numele societății.
Și la momentul
depunerii cererii de înregistrare la O.S.I.M. intimatul-pârât acționa ca prepus
al societății C. SRL, nemenționând calitatea sa de autor pentru că
știa că nu poate deține această calitate, în condițiile
în care modelul a fost discutat de acesta cu societatea D. Brașov în calitate
de reprezentant al societății C. SRL, comanda venind din partea acestei
societăți. Prin declarațiiile depuse la dosarului cauzei atât de
către O.S.I.M., cât și de către intimatul-pârât acesta admite în
mod expres că nu este autorul modelului industrial și că nu dorește
să fie menționat în cererea de înregistrare.
S-a răsturnat
astfel sarcina probei, în condițiile în care a dovedit că intimatul-pârât
primise atribuții exprese din partea societății C. SRL de semnare
a contractului de proiectare, acționând ca angajat/prepus al societății
în tot ce avea legătură cu respectivul desen. Contrar susținerilor
instanței, recurenta a expus pe larg raționamentul din care rezultă
concluzia că datorită calității sale de asociat sau reprezentant
al unor societăți comerciale, calitatea de autor a pârâtului este exclusă.
b. Greșita
apreciere a instanței asupra incidenței excepțiilor de la actele
de divulgare.
Trebuia respectată
condiția confidențialității în relația dintre C. SRL și
D. Brașov, însă intimatul-pârât a preluat în mod nelegal informația
confidențială privind modelul industrial și a înregistrat acest model
la O.S.I.M.
Niciuna
dintre instanțe nu a observat că intimatul-pârât nu poate invoca caracterul
confidențial al divulgărilor modelului anterior datei de 05 august 2003,
întrucât nu este autorul modelului industrial.
Cu mai mult de
12 luni înainte de 05 august 2004, modelul industrial fusese divulgat, folosit și
făcut cunoscut de către D. Brașov către intimatul-pârât (care
acționa în calitate de mandatar al unor societăți ale grupului A.)
și care vizualizase schițe, modele și proiecte. Scopul acestei divulgări
a fost utilizarea modelului în comerț de către C. SRL și de către
societățile din grupul A., iar o terță persoană nu poate
invoca confidențialitatea divulgării atât timp cât nu a făcut dovada
că este un succesor în drepturi al autorului.
Intimatul-pârât
a arătat ca modelul industrial a fost divulgat în condiții de confidențialitate
implicită către D. Brașov. Or, acest argument nu poate fi reținut,
întrucât, pe de o parte, modelul a fost făcut public, deoarece a circulat în
condiții care nu implicau confidențialitatea implicită sau explicită,
dovada stând în faptul că proiectul suportului a făcut obiectul contractului
încheiat de D. și C. SRL, care conținea schița/proiectul aferent
și în care nu există clauză expresă de confidențialitate,
context în care intimatul-pârât a profitat și a înregistrat la O.S.I.M. modelul
industrial, iar pe de altă parte, intimatul-pârât nu a avut calitatea de autor,
astfel că nu poate invoca excepția de divulgare.
Astfel, intimatul-pârât
nu se poate prevala de prevederile art. 10 alin. (2) și alin. (3) din Legea
nr. 129/1992, care expun situații care nu constituie acte de divulgare, în
condițiile în care nu este autorul modelului acesta fiind proiectat de către
D. Brașov și achiziționat de intervenienta C. SRL prin contractul
încheiat în data de 20 mai 2003.
c. Nu este îndeplinită
condiția caracterului individual al modelului protejat prin certificatul în
cauză.
Instanța
de control a reținut că, deși recurenta a afirmat identitatea dintre
cele două modele, nu a produs dovezi care să demonstreze această
afirmație contestată
de intimatul-pârât, care susține că
modelul industrial înregistrat are caracteristici ce îi deosebesc de cel ce face
obiectul autorizațiilor de construcție opuse de partea adversă.
Este vorba de
modele identice, sens în care anexează cererea de chemare în judecată
formulată de intimatul-pârât din Dosarul nr. x/3/2012, în care are loc recunoașterea
acestuia, prin solicitarea către recurentă și celorlalte pârâte de
a înceta orice acte de folosire a panourilor publicitare care includ modelul industrial
„Suport panou publicitar" înregistrat, despăgubiri datorate ca urmare
a folosirii neautorizate a acestuia, reclamând drepturi exclusive, cu protecție
de la data de 05 august 2004, data depozitului național reglementar.
Modelul protejat
prin certificat este identic cu modelul publicat și utilizat anterior de către
Teatrul F., proiectat de către D. Brașov. Din declarația din dosarul
de fond reiese caracteristica fundamentală a modelului suport panou publicitar
- amplasarea asimetrică pe postament, decalat în plan lateral. Această
amplasare este evidentă în desenele din dosarul de fond, reprezentând proiectul
întocmit de ing. G., suporturile utilizate de societățile din grupul A.,
achiziționate pornind de la proiectul D. Brașov, fiind aceleași.
Din documentele
de la dosar rezultă că modelul industrial a cărui nulitate se cere
nu cuprinde niciun detaliu semnificativ diferit de cel utilizat anterior, putându-se
chiar considera că descrierea grafică din certificat este copiată
după cea realizată de D. Brașov.
Intimatul pârât
B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cerere
întemeiată pe următoarele apărări: primele două motive
de recurs vizează situația de fapt stabilită de instanța de
apel în ceea ce privește calitatea sa de autor al modelului în discuție,
iar cenzurarea acesteia excede competența instanței de recurs; în subsidiar,
se arată că, pe de o parte, lipsa calității de autor nu reprezintă
o condiție de anulare, în lumina art. 45 din Legea nr. 129/1992, iar, pe de
altă parte, prin probele administrate a făcut dovezile corespunzătoare;
instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
legale referitoare la divulgarea unui model și, cu referire detaliată
la documentele opuse de către reclamanta recurentă, susține că
niciunul dintre acestea nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute
de lege în ceea ce privește valabilitatea unui model industrial.
Analizând decizia
în raport de criticile formulate și de apărările din întâmpinare,
ce fixează cadrul procesual în fața instanței de recurs, Înalta Curte,
cu majoritate, urmează să dispună admiterea recursului și casarea
deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în
limitele și în considerarea argumentelor ce succed:
a. Criticile referitoare la calitatea intimatului
pârât de autor al modelului, încadrabile în parte în dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.
Art.
2 lit. b)
din Legea nr. 129/1992 privind protecția
desenelor și modelelor industriale prevede că autor este persoana fizică
sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înțelegeri, care a creat
desenul sau modelul industrial, în vreme ce în art. 3 alin. (1) se arată că
dreptul
la eliberarea certificatului de înregistrare aparține autorului desenului sau
modelului industrial ori succesorului său în drepturi, pentru desenele și
modelele industriale create în mod independent, iar art. 5 prevede că, până
la proba contrară, solicitantul este prezumat a avea dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial.
Art. 45 din aceeași
lege prevede că certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial,
eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, poate fi anulat,
în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată
că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile
pentru acordarea protecției.
Dacă nemenționarea
autorului în certificatul de înregistrare a unui model industrial nu reprezintă
o cauză legală de anulare a acestuia, calitatea de autor a solicitantului
reprezintă o condiție necesară pentru acordarea protecției.
Legea nu distinge în art. 45 între condițiile relative la obiectul protecției
și cea privind autorul, care este singurul căruia i se recunoaște
dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare – cerință impusă
astfel de lege pentru acordarea protecției, contrar celor susținute prin
întâmpinare de către pârât.
Inclusiv în procedura
administrativă
c
ererile de înregistrare a modelelor industriale
se examinează de către Comisia de examinare desene și modele industriale,
care hotărăște, după caz, înregistrarea sau respingerea acestora,
cererea de înregistrare fiind respinsă dacă
nu
sunt îndeplinite prevederile art. 2 [în care la lit. b) se definește noțiunea
de „autor”], 9 și 10 [potrivit art. 25 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 129/1992].
Totodată, în art. 5 din lege, care recunoaște posibilitatea probei contrarii
pentru răsturnarea prezumției legale care conferă dreptul solicitantului
[autorului potrivit art. 3 alin. (1) din lege] la eliberarea certificatului de înregistrare
a modelului industrial.
În cercetarea
criticii privind modul de soluționare a cererii privind lipsa calității
intimatului pârât de autor al modelului în cauză, cerere analizată de
prima instanță, primită și analizată și de instanța
de apel din perspectiva dispozițiilor legale relevante și distinct de
cele privind cerințele noutății și caracterului individual,
s-a reținut, ca situație de fapt ce nu intră sub cenzura instanței
de recurs față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., că susținerile
reclamantei-recurente referitoare la atribuirea acestei calități în favoarea
inginerului proiectant din cadrul SC D. SA Brașov, audiat de altfel ca martor
în cauză, nu sunt probate – situație în care în mod corect s-a constatat
că nu s-a răsturnat prezumția conferită de art. 5 din lege.
Apărările
din apel referitoare la calitatea intimatului pârât de asociat în societățile
din grupul A., de reprezentant al uneia dintre aceste societăți la încheierea
contractului cu CS D. Brașov și privind existența unui conflict de
interese la înregistrarea cererii au fost apreciate în mod corect de instanța
de apel ca neavând influență, prin ele însele, asupra calității
de autor.
Prin cererea de
recurs, reluând susținerile referitoare la calitatea intimatului pârât în cadrul
SC C. SRL, recurenta reclamantă susține că a răsturnat sarcina
probei, în condițiile în care a dovedit că acest
a primise atribuții
exprese din partea acestei societăți de semnare a contractului de proiectare,
acționând ca angajat/prepus al societății în tot ce avea legătură
cu respectivul proiect.
Nu se poate pune
problema răsturnării sarcinii probei în contextul aplicării art.
5 din lege, sarcina acesteia revenind în integralitate celui care contestă
prezumția conferită beneficiarul de această normă legală.
În virtutea acestei prezumții privind calitatea de autor, solicitantul certificatului
este dispensat de orice probă.
Așa cum a
reținut instanța de apel, recurentei, în calitate de contestatoare a unei
prezumții legale, îi revenea sarcina probei. Aceasta putea fi făcută
fie prin dovedirea existenței unui mandat dat pârâtului intimat în acest sens,
respectiv a faptului că solicitarea către firma de proiectare s-a făcut
în baza unor documente provenind de la societate, care să reflecte modelul
înregistrat, ipoteză nesusținută în critica aferentă, fie a
creării modelului de către o terță persoană, ipoteză
neconfirmată.
În declarațiile
intimatului pârât, la care se face referire în cererea de recurs, nu are loc o recunoaștere
a acestuia a faptului că nu este autorul modelului industrial. Dimpotrivă,
se subliniază această calitate, solicitarea privind nemenționarea
în cererea de înregistrare și nici în publicații de specialitate nefiind
de natură, prin ea însăși, să susțină critica formulată.
În analiza acestui
motiv de recurs nu trebuie omis faptul că SC C. SRL, intervenientă în
nume propriu în prezenta cauză, nu a declarat apel împotriva sentinței
prin care i s-a respins cererea de către prima instanță, în fața
căreia a invocat în mare parte criticile de mai sus, cercetate însă de
instanța de apel și reluate în fața prezentei instanțe.
b. Motivul de
recurs formulat sub titulatura referitoare la cerința caracterului individual
al modelului protejat prin certificatul ce face obiectul prezentului litigiu cuprinde
și critici referitoare la cerința noutății.
Așa cum corect
a reținut instanța de apel, în lumina dispozițiilor art. 9 și
10 din Legea nr. 129/1992, analiza referitoare la caracterul public al documentelor
pretins distructive de noutate și a excepțiilor de la divulgare este subsecventă
celei privind identitatea dintre “modelele industriale” pretins a fi în conflict
– motiv pentru care, având în vedere și cele ce urmează, nu se mai analiza
cel de-al doilea motiv de recurs.
În acest context,
instanța de apel a reținut că, deși afirmă identitatea
celor două modele, apelanta o consideră vădită, astfel că
nu mai este necesar a fi dovedită, nepropunând în calea de atac probe noi,
care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât
cea stabilită de prima instanță. S-a mai reținut că în
ceea ce privește lipsa dovezilor, acestea sunt și constatările tribunalului,
care, în analiza condiției noutății, a procedat la compararea celor
două modele, considerând că documentul ce poate fi luat în discuție
este proiectul tehnic, explicitat prin memoriul tehnic, comun celor două autorizații
de construire, concluzionând că, față de faptul că documentul
pus la dispoziție de reclamantă este un desen tehnic ce nu reprezintă
aspectul estetic exterior al unui obiect, identitatea dintre obiectul înregistrării
și cel al documentului pretins de pârâtă a fi distrugător de noutate
nu este demonstrată.
Procedând în acest
fel, instanța de apel nu a făcut o analiză proprie a aspectelor reclamate
prin cererea de apel, care au susținut și cererea de chemare în judecată,
chemată fiind în acest sens, analiză permisă de devoluțiunea
căii de atac, în urma căreia să confirme sau nu concluzia primei
instanțe asupra celor repuse în discuție, în baza aceluiași probatoriu,
în măsura în care nu s-ar administra probe noi. Mai mult, în decizie se face
referire la un conflict existent între modele, subliniindu-se că acestea nu
sunt identice și analizându-se aspecte privind publicitatea (analiză reținută
ca fiind exclusă în lipsa identității) - fără ca acestea
să fie susținute de o proprie analiză, inclusiv în calificarea anteriorității,
care să permită concluzii în acest sens.
În lipsa arătării
motivelor de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat apărările
formulate prin cererea de apel nu poate fi efectuat controlul judiciar de către
instanța de recurs, decizia de apel fiind cenzurată potrivit art. 299
alin. (1) C. proc. civ., iar o cercetare în fața prezentei instanțe impune
aprecierea probatoriului, nepermisă de dispozițiile art. 304 C. proc.
civ.
Situația
este similară și în ceea ce privește cerința caracterului individual
al modelului supus analizei, cu excepția criticii privind relevanța cererii
de chemare în judecată formulată de către intimatul pârât, corect
neprimită prin decizie, având în vedere și faptul că instanța
este cea chemată să soluționeze cauza în raport de dispozițiile
legale aplicabile, posibil contrar poziției procesuale a părții.
În consecință,
se va respinge excepția nulității recursului și, cu aplicarea
dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 și art. 312 alin. (5) C. proc.
civ., se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza pentru
rejudecare aceleiași instanțe, în limitele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității recursului invocată de intimatul B.
Cu majoritate:
Admite
recursul declarat
de reclamanta A. SRL împotriva deciziei nr. 524A din data de 10 decembrie 2014 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia
recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță
de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 februarie 2016.