ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 772/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2014, reclamanta SC

A. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL și C.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună anularea desenului/modelului înregistrat la C. la 04 august 2005,

anularea desenului/modelului înregistrat la C. la 15 septembrie 2005,

publicarea hotărârii de anulare a înregistrării în D. și

efectuarea mențiunii de anulare în Registrul desenelor și modelelor

de către C., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat

că modelele din 04 august 2005 și din 15 septembrie 2005,

înregistrate de pârâtă, nu sunt noi și nu au caracter individual, iar

menținerea certificatelor de înregistrare sus-menționate prejudiciază

activitatea comercială a reclamantei.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 42, art. 22 alin. (3), art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992,

art. 30 alin. (1), art. 148-150 din Legea nr. 134/2010.

Prin sentința civilă nr. 1269

din 22 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale

active și lipsei de interes; a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și C.; a

dispus anularea înregistrării modelelor industriale din 04 august 2005

și din 15 septembrie 2005; a obligat C. să efectueze mențiunea

de anulare în Registrul desenelor și modelelor.

Împotriva sentinței menționate,

în termen legal, pârâta SC B. SRL. a declarat apel, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Intimata-reclamantă SC A. SRL,

precum și intimatul C. (C.) au formulat întâmpinare, prin care au

arătat argumentele pentru care consideră că apelul este

nefondat.

Prin Decizia civilă nr. 381/A din

25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

B. SRL a promovat recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a

dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4), ale art. 22 alin. (3), și

ale art. 42 din Legea nr. 129/1992, precum și a dispozițiilor art. 41,

ale art. 42 și ale art. 43 din H.G. nr. 211/2008 (Regulamentul de aplicare

a Legii nr. 129/1992).

Recurenta arată că este deținătoarea

drepturilor de proprietate industrială asupra modelelor industriale, iar

în procedura de înregistrare a modelelor industriale menționate a urmat

rigorile Legii nr. 129/1992, dispoziții legale pe care le-a respectat de

la data înregistrării și până la formularea acțiunii de

față de către reclamantă.

Intimata-reclamantă SC A. SRL,

prin cererea adresată instanței de judecată, fără să

dețină vreun drept și fără să justifice vreun interes,

a solicitat instanței anularea înregistrării celor două modele

industriale pe motiv ca nu au caracter individual și că drepturile

care derivă din aceste înregistrări îi prejudiciază interesele

comerciale.

Recurenta susține că

instanța de apel în mod nelegal a respins ca neîntemeiate excepțiile

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a

intimatei-reclamante.

Se arată că, astfel cum rezultă

din actele dosarului, intimata-reclamantă nu deține vreun drept de

proprietate industrială asupra vreunui model industrial,

asemănător celor deținute de recurentă, drepturi care să

o îndrituiască să formuleze acțiunea în anularea

înregistrării modelelor deținute de pârâtă. În susținerea

acțiunii, intimata a invocat drepturi anterioare deținute de societăți

din Italia, Spania și Franța, neavând niciun raport juridic cu

titularii acelor modele industriale, pretins asemănătoare cu ale recurentei-pârâte

și nici autorizarea titularilor de drepturi să formuleze astfel de

acțiuni.

În mod evident, intimata-reclamantă

este străină de drepturile de proprietate industrială ale

societăților din Italia, Spania și Franța, având doar

calitatea de simplu comerciant al acelor produse, ceea ce nu justifică

vreun interes procesual.

În opinia recurentei, nu se poate face

o asociere între interesul procesual și interesul pur comercial pe care îi

are intimata-reclamantă, acela de a spori vânzările produselor

importate prin eliminarea de pe piață a produselor recurentei, protejate

prin cele două certificate de model industrial.

Mai mult decât atât, mai susține

recurenta, intimata nu a făcut vreo dovadă în sensul că

producătorii din Italia, Franța și Spania, care dețin drepturi

de proprietate industrială asupra unor modele pretins

asemănătoare cu ale sale, i-ar fi licențiat sau cesionat aceste

drepturi, singura ipoteza în care, în aprecierea recurentei, ar fi putut

justifica un interes în formularea acțiunii și i-ar fi susținut și

calitatea procesuală activă.

În mod cu totul eronat instanțele

de fond au apreciat că notificările adresate intimatei-reclamante de

către pârâtă, în sensul încetării comercializării filtrelor

pentru apă și a dispozitivelor magnetice anti-calcar pot constitui

și justifica un interes din partea intimatei în sensul formulării

acțiunii de anulare a înregistrării modelelor industriale.

În opinia instanței de apel,

interesul intimatei-reclamante în formularea acțiunii în anularea

înregistrării modelelor este dat de calitatea acesteia de comerciant pe

aceeași piață, de interesul de a comercializa produse realizate

după modelele pentru care s-a acordat protecție societății recurente-pârâte,

fără riscul de a fi chemată în judecată pentru

săvârșirea unor activități de contrafacere, opinie

eronată, susține recurenta, întrucât încălcă prevederile art.

41, 42 și 43 din H.G. nr. 211/2008 (Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992).

La o examinare atentă a art. 42 alin.

(1) din Legea nr. 129/1992 se constată că anularea unui model

industrial se poate face la cererea unei persoane interesate, pentru motivele

prevăzute la art. 22 alin. (3), din aceeași lege.

Pe de altă parte, art. 22 alin.

(3) prevede că cererea de înregistrare a unui model industrial poate fi

anulată pentru următoarele motive: nu sunt îndeplinite prevederile art.

2, 6 și 7 din Legea nr. 129/1992; obiectul cererii se încadrează în

prevederile art. 8 și 9 din lege; ori cererea incorporează

fără acordul titularului o operă protejată prin Legea nr. 8/1996,

niciuna dintre aceste dispoziții legale nefiind incidentă în cauza de

față.

”Desenul sau modelul este în conflict

cu un desen sau model anterior care a făcut obiectul unor divulgări

publice după data de depozit a cererii de înregistrare sau după data

de prioritate (...).” - text care arată că persoană interesată

să ceară anularea unui model industrial în spiritul și litera

Legii nr. 129/1992 ar putea fi doar titularul unui model anterior, în

speță, eventualii producători din Italia, Franța și

Spania și nicidecum intimata-reclamantă, care are doar un interes

economic, comercial în anularea modelelor pârâtei; pe de altă parte,

singurul scop al reclamantei este de înlăturare de pe piață a produselor

protejate prin înregistrările recurentei.

Recurenta susține că în mod

greșit instanța a reținut ca modelul din 2005 (filtru de

apă) nu prezintă caracter nou la momentul depunerii cererii de

înregistrare, pe motiv ca un model similar a fost înregistrat la nivel european

încă din anul 1978. În plus, instanța de apel a reținut ca

motive distructive de noutate, faptul că modelul anterior a fost

făcut public într-o revistă de specialitate și într-un catalog

de produse.

Referitor la modelul industrial din 2005

(dispozitiv magnetic anti-calcar), instanța a reținut în mod eronat că

acesta nu prezintă caracter nou la momentul depunerii cererii de

înregistrare și că, potrivit unei reviste tehnice din anul 2013, un

dispozitiv identic a fost înregistrat la nivel comunitar, încă din anul

1993.

De asemenea, în mod greșit, în

opinia recurentei, curtea de apel a apreciat că impresia globală

între modelele sale și cele invocate de către

intimata-reclamantă este asemănătoare, și că modelele pârâtei

nu au caracter de noutate, astfel că, în mod corect s-a dispus, de

către prima instanță, anularea protecției conferite de

modelele industriale înregistrate la C. din 2005, întrucât nu este îndeplinită

nici condiția noutății și nici cea a caracterului

individual.

Recurenta arată că, potrivit

art. 22 alin. 6 din Legea nr. 129/1992, în examinarea unei cereri de înregistrare

a unui model industrial se iau în considerare fondul documentar existent la C.,

înregistrările internaționale de modele la Organizația

Mondială a Proprietății Intelectuale, precum și modelele

comunitare.

România este membră a

Aranjamentului de la Haga privind depozitul internațional de modele

industriale încă din anul 1992, iar C., atunci când examinează o

cerere de acordare a protecției pentru un model industrial,

cercetează în mod obligatoriu întregul fond documentar, atât intern cât

și internațional.

Dacă C., atunci când a examinat

cererile pârâtei de înregistrare a modelelor în litigiu, ar fi sesizat că

acestea nu au caracter nou și individual, le-ar fi respins în temeiul art.

6 din Legea nr. 129/1992. De asemenea, dacă ar fi sesizat un element

distructiv de noutate în sensul Legii nr. 129/1992, cererile de înregistrare,

de asemenea, ar fi fost respinse, în temeiul art. 7 din aceeași lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 23

din Legea nr. 129/1992, orice persoană interesată ar fi putut face

opoziție în termen de două luni de la data publicării cererilor recurentei

de înregistrare a modelelor industriale, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă

modelele înregistrate în favoarea sa nu ar fi avut caracter individual și

de noutate, cu siguranță titularii acelor modele industriale la care

a făcut referire instanța de apel, justificând un interes legitim, ar

fi formulat opoziție. Acceptând chiar și teza că

intimata-reclamantă ar justifica un interes în cauză, recurenta

învederează faptul că aceasta ar fi avut posibilitatea, cel

puțin formal, deși nu avea argumente de fond, să formuleze

opoziție la cererile pârâtei adresate C. în anul 2005, însă acest

fapt nu s-a întâmplat.

Recurenta reafirmă că modelele

industriale, înregistrate în favoarea sa, au respectat, la momentul examinării,

condițiile prevăzute de Legea nr. 129/1992, în forma republicată

în anul 2003.

Din perspectiva motivului prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., recurenta invocă aplicarea

greșită de către instanța de apel a normelor de drept

material, anume a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din Legea nr.

129/1992 - condiția noutății.

Aprecierea caracterului de noutate se

face prin raportare la criteriul teritorialității, astfel cum era

prevăzut în Legea nr. 129/1992 și în Aranjamentul de la Haga.

Recurenta-pârâtă arată

că în anul 2005 a înregistrat două modele industriale - cu data de

depozit 15 septembrie 2005, admis la înregistrare în data de 28 decembrie 2006

cu data de depunere a cererii de înregistrare 04 august 2005, admis la

înregistrare în data de 28 noiembrie 2006.

La acel moment, era în vigoare Legea nr.

129/1992 privind desenele și modele industriale, republicată în anul

2003, din cuprinsul căreia recurenta citează dispozițiile art. 9.

Cele două condiții

esențiale pentru a fi înregistrat un model vizau noutatea și caracterul

individual.

Recurenta-pârâtă arată

că intimata a susținut prin cererea de chemare în judecată faptul

că noutatea unui desen sau model trebuie analizate în raport cu anterioritățile

existente atât în țară, cât și în străinătate,

potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, considerându-se că un

desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat sau

dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț, cu excepția

situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil

și în cadrul activităților obișnuite, să devină

cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care

acționează în cadrul Uniunii Europene, înaintea datei de prioritate (art.

7 alin. (2) lit. b) din lege).

Recurenta arată că

intimata-reclamantă s-a raportat la dispozițiile legii modificate, iar

nu la cele ale legii în forma în vigoare la data cererii de înregistrare; în al

doilea rând, reclamanta a menționat necesitatea respectării

condiției noutății atât la nivel național, cât și

internațional, ceea ce este, de asemenea, eronat, întrucât această

condiție este aplicabilă numai modelelor de utilitate.

Mai mult decât atât, mai arată

recurenta, și jurisprudența care a analizat cereri de anulare a unor

modele înregistrate chiar anterior anului 2003, când legea, pentru a reglementa

și modelele de utilitate, considera că pentru orice tip de model este

necesar să fie îndeplinită condiția noutății absolute,

a apreciat faptul că acest lucru contravenea reglementarii

internaționale în materie.

În consecință, recurenta

solicită instanței de recurs să constate faptul că

dispozițiile aplicabile în materie sunt prevederile Legii nr. 129/1992 de

la momentul înregistrării cererii, iar nu legea de la momentul

judecării prezentului litigiu. În aceste condiții, recurenta consideră

că nu este necesară discutarea modelelor înregistrate în

străinătate, acestea neputându-i fi opuse.

Noutatea modelelor înregistrate în

favoarea sa a fost constatată de C. la momentul înregistrării, C.

fiind deținătorul unor baze de date exacte; în acest sens, recurenta

invocă prevederile art. 25 din lege potrivit cărora: „În examinarea

cererii, se va lua în considerare fondul documentar existent la Serviciul de

desene și modele industriale din cadrul C., precum și orice alte

documente relevante pentru procesul de examinare, depuse de persoanele

interesate. În procesul de examinare, C. poate solicita orice completări

necesare, iar în cazul desenelor industriale, chiar specimene.”

Recurenta concluzionează faptul

că deși în anul 2005 C. era ținut doar de baza sa de date

(după cum a susținut și în întâmpinare), aceasta cuprindea

și înregistrări internaționale din statele de care aparțin

modelele invocate de reclamanta.

Fondul arhivistic C. este definit

și în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 din 2005 și

cuprinde și baze de date internaționale, iar nu numai aplicații

naționale, din România, cum pretinde intimata-reclamantă.

În ceea ce privește caracterul

individual al modelelor industriale, acesta presupune că impresia

globală asupra consumatorului avizat trebuie să fie diferită.

Or, din descrierea comparativă a

modelelor industriale protejate (pe care recurenta o face în continuarea

motivelor de recurs), rezultă că acestea au forme și

specificații diferite. S-au remarcat diferențe și în elementele

de detaliu ale modelelor, modalitatea de prindere, formele, numărul de

striații fiind diferit. Exceptând elementele care țin de

funcționalitatea obiectelor și care nu puteau fi evitate, recurenta

consideră că, fără a fi necesară o examinare

amănunțită din partea consumatorului, raportând modelele la

produsele la care se aplică/pe care le reprezintă, acestea au un

aspect total diferit.

De asemenea, se arată de

către recurentă că gradul de libertate al autorului trebuie

apreciat în funcție de funcționalitatea produsului; în sensul

ilustrării acestei susțineri, recurenta citează din cauza Curții

de Justiție a Uniunii Europene, C-281/10 P2, PepsiCo, Inc. contra Grupo

Promer MonGraphic, SA & OAPI:

„Cu privire la acest aspect, la punctul

72 din hotărârea atacată, luând în considerare gradul de libertate a

autorului în realizarea desenului sau modelului industrial atacat, Tribunalul a

apreciat, asemenea camerei de recurs, că, libertatea autorului era

„substanțial restrânsă”, în special în măsura în care acesta

trebuia să integreze caracteristicile comune ale produselor în cauză

în desenul sau modelul său industrial. În plus, cu cât libertatea

autorului în realizarea desenului sau modelului industrial atacat este mai

restrânsă, cu atât diferențele minore dintre desenele sau modelele

industriale în cauză pot fi suficiente pentru a produce o impresie

globală diferită asupra utilizatorului avizat.”

În continuare, recurenta redă

modalitatea în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a procedat la

compararea celor două modele: ”După ce a constatat că prima

similitudine constituia o caracteristică comună a desenelor sau

modelelor industriale referitoare la produse de tipul produsului în cauză

și că a doua similitudine putea să provină dintr-o

constrângere legată de cerințe de siguranță de care trebuie

să țină seama autorul, Tribunalul a concluzionat că aceste

similitudini nu vor reține atenția utilizatorului avizat în impresia

globală asupra desenelor sau modelelor industriale în cauză.

În schimb, în ceea ce privește

ultimele trei similitudini, Tribunalul a considerat că acestea priveau

elemente pentru care exista o libertate a autorului în realizarea desenului sau

modelului industrial atacat și că, prin urmare, acestea vor reține

atenția utilizatorului avizat, cu atât mai mult cu cât fețele

superioare sunt, în speță, cele mai vizibile pentru acest utilizator.”

În conformitate cu cele anterior

redate, recurenta consideră că și în demersul de comparare din

cauza de față, trebuie să se țină cont pe de-o parte

de funcționalitatea modelului, iar pe de altă parte, de toate

detaliile care particularizează respectivul model. Pentru că, atunci

când gradul de apreciere a autorului este limitat din cauze de

funcționalitate/siguranță, se vor lua în considerare și detaliile,

acestea din urmă fiind cele care vor determina o apreciere globală

diferită.

În continuarea motivelor de recurs

recurenta procedează la realizarea unei analize comparative între modelele

sale industriale și modelele opuse.

Dispozitivul magnetic anticalcar vs. E.,

înregistrat de F. în Spania.

Din analiza comparativă a celor

două filtre magnetice se constată faptul că diferențele

dintre acestea sunt semnificative.

În primul rând, filtrul

confecționat în Spania este în forma unui cilindru alungit, mai puțin

bombat, dar mai lung, fapt care generează o prima impresie globală

diferită.

În al doilea rând, ceea ce este

definitoriu pentru filtrul magnetic al recurentei este chiar mecanismul de

prindere, prin înfiletare. Atunci când capul superior, respectiv cel inferior,

dotat cu filet este ridicat, tubul care se lipește de zona dorită

devine vizibil. Or, în cazul modelului spaniol, reiese că metoda nu este

cea de înfiletate, ci de împingere/lipire, rămânând în

permanență vizibil întregul cap de prindere. În plus, ceea ce la modelul

recurentei se poate numi filetul de prindere, în cazul celuilalt model

rămâne doar un design al modelului industrial care rămâne atașat

cilindrului, și nu capului de prindere.

Mai mult decât atât, modelul spaniol

este prevăzut cu acel filet susținut pe cilindru cu un model prevăzut

cu pătrățele mici și dese, cu o latură mereu

deschisă, pe când modelul recurentei are cele două laturi -

inferioară și superioară - curbate. Modelul spaniol este dotat și

cu un sistem de prindere, astfel cum reiese și din anexa atașată

motivelor de recurs.

Nu în ultimul rând, modelul spaniol se

numește E., înregistrat conform clasificării Lacarno pentru 23.01 -

instalații pentru distribuirea fluidelor, instalații sanitare, de

încălzire, de ventilație sau pentru condiționarea aerului,

combustibili solizi-instalații pentru distribuția fluidelor, pe când

modelul recurentei este înregistrat pentru clasa 23.02 - instalații

sanitare și se numește K., fiind în fapt un dispozitiv menit să

înlăture calcarul, având un magnet în interior.

Diferențele dintre modelul

industrial al recurentei și modelul G. clasic, exportat și către

firma SC H. SRL:

În primul rând, deși ambele

modele sunt dotate cu trei orificii, în cazul modelul comparat, cel de-al

treilea orificiu (capul negru), este bombat și nu plat.

În al doilea rând, dimensiunea

diferă: modelul italian este mai înalt, și nu la fel de gros.

În al treilea rând, recipientul este

prevăzut cu 8 dungi verticale ieșite în relief, transparente, care

pornesc de la cap mai groase și se termină spre baza mai înguste. La

intersecția dintre cap și cilindru există 10 șanțuri

din același material transparent care particularizează modelul de

alte modele similare. Materialul este transparent pentru a se putea vedea

impuritățile, ceea ce înseamnă că acesta reprezintă un

element care ține de funcționalitate.

În al patrulea rând, modelul F. pare

prevăzut cu piciorușe de susținere, cilindrul nu este prevăzut

cu nicio linie verticală, iar în partea de sus există două

tipuri de linii unele mai mici care pornesc de la jumătate, altele mai mari

și mai groase care pornesc chiar de la capul din plastic și care dau

o notă total diferită celor două produse.

În al cincilea rând, dovadă a

mărimii diferite a celor două produse este și dispozitivul din interiorul

carcasei care, spre deosebire de modelul recurentei, este prevăzut cu două

seturi de dungi groase, pe când în cazul modelului recurentei, nu există

decât o singura linie mai groasă pe mijloc.

Recurenta, în continuare, indică

și diferențele față de modelul francez.

În primul rând, dimensiunea

diferă, modelul industrial francez reflectând un produs mai înalt.

În al doilea rând, cilindrul este mult

mai rotunjit în partea de jos și nu prezintă niciun fel de dungi sau

linii verticale.

În al treilea rând, capacul este

integral din plastic negru, acoperind partea superioară mai lată a

cilindrului; capacul este prevăzut cu dungi verticale puternic

evidențiate; acest model prezintă doar două orificii de

înfiletate prevăzute în exterior, filetul fiind în acest fel vizibil. Prin

urmare, mecanismul de prindere este puțin diferit, piesa de racordare la

apă urmând a fi acoperită de filet și nu invers.

În al patrulea rând, în cazul

modelului recurentei, filetul este acoperit de același material din

plastic care acoperă de altfel tot capacul; privit din față, aceste

orificii laterale nu sunt vizibile; tot pe partea laterală a tubului

prevăzut cu orificii, modelul francez este prevăzut cu niște

cerculețe stilizate, care diferențiază din nou acest model de

modelul recurentei, prevăzut doar cu linii verticale.

Diferența față de

modelul spaniol.

În primul rând, partea superioară

a capacului este prevăzută cu cei trei fileți, însă, pe

lângă aceștia, se observă și alți cinci piloni mici

dispuși în plan vertical. Aceștia acoperă întreaga suprafață

a capacului, atrăgând atenția unui utilizator avizat/neavizat.

În al doilea rând, liniile verticale

care coboară pe cilindru sunt scurte și conferă o anumită dinamica

cilindrului, diferită de cea a modelului recurentei.

În al treilea rând, partea superioară

este, de asemenea, total diferită tocmai pentru că dungile nu

coboară până jos, impresia globală fiind aceea că nu exista

niciun fel de susținere a cilindrului, acesta fiind perfect rotund.

Recursul formulat este fondat,

potrivit celor ce succed.

În primul rând, este necesar a se

confirma identificarea corectă a legii aplicabile litigiului de

față de către instanța de apel - forma în vigoare a Legii nr.

129/1992 la data formulării acțiunii în ceea ce privește

dispozițiile procedurale - cu referire specială la art. 42 din lege,

ce constituie temeiul cererii de anulare a înregistrării celor două

modele industriale, precum și forma Legii nr. 129/1992 de la data celor

două depozite naționale reglementare - 4 august 2005 și,

respectiv - 15 septembrie 2005 -, în ceea ce privește dispozițiile de

drept material - condiția noutății și a caracterului

individual reclamate ca nefiind îndeplinite prin formularea acțiunii,

regulă derivând din principiul tempus regit actum.

În ceea ce privește Regulamentul

de aplicare a Legii nr. 129/1992, la data celor două depozite constituite

de către recurenta-pârâtă la C., acesta era cuprins în H.G. nr. 1173/2003,

iar nu de H.G. nr. 211/2008, contrar celor susținute de recurentă.

Înalta Curte reține că prin

motivele de recurs recurenta contestă confirmarea de instanța de apel

a soluției de respingere a excepției lipsei calității

procesuale active și a excepției lipsei de interes în formularea

cererii de chemare în judecată.

Recursul reprezintă o cale

extraordinară de atac prin care instanța de control judiciar

exercită exclusiv un control de legalitate, în această etapă

procesuală neputând fi realizată o cenzură asupra temeiniciei

hotărârii recurate.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de apel, cu aplicarea dispozițiilor

legale incidente, a confirmat în mod corect soluția tribunalului de

respingere a celor două excepții procesuale.

Astfel, art. 42

alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede că: ”

Înregistrarea

desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea

unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3).”

Ca atare,

interpretarea propusă de recurentă este străină de

formularea textului legal, întrucât legea nu condiționează formularea

unei cereri de anulare a înregistrării unui model industrial de calitatea

reclamantului de titular, licențiat sau cesionar al titularului unui alt

drept de proprietate industrială anterior, pretins a fi fost încălcat

prin înregistrarea la a cărei anulare se tinde.

În plus,

textul de la art. 42 alin. (1) deschide accesul oricărei persoane

interesate la formularea unei cereri de anulare, pe toată durata de

valabilitate a certificatului de înregistrare, independent de împrejurarea

că aceasta nu a formulat opoziție la înregistrare în temeiul art. 24

din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare în august-septembrie 2005; în

consecință, în mod corect curtea de apel a reținut că legea

nu reglementează, din acest punct de vedere, un fine de neprimire.

În contextul Legii nr. 129/21992, calitatea

procesuală activă este circumscrisă existenței unui interes

procesual al reclamantului.

Totodată, legea specială nu

definește noțiunea de persoană interesată, astfel încât interesul

procesual se verifică pe baza circumstanțelor particulare ale

fiecărei cauze, însă, cu privire la acesta, trebuie să se constate

că este personal, născut, actual și legitim, cerințe pe

care instanța de apel le-a constatat a fi întrunite în persoana

reclamantei, arătând modalitatea în care interesul procesual se

particularizează în cauză și, respectiv folosul practic

urmărit de către reclamantă; or, cel din urmă aspect nu

este unul de legalitate, astfel încât nu poate fi reapreciat de această

instanță de recurs.

În consecință, Înalta Curte

constată că instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 în

verificarea soluției date excepției lipsei calității procesuale

active și excepției lipsei de interes, invocate de către

pârâtă.

În ceea ce privește condițiile

de fond pentru obținerea protecției legale prin cele două

certificate eliberate pârâtei de C., curtea de apel a confirmat cele

reținute de tribunal în sensul că nu erau îndeplinite nici

condiția noutății și nici condiția caracterului

individual, pentru ambele modele industriale, cerințe prevăzute de art.

9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data

depozitelor.

La nivelul

premiselor de analiză, Înalta Curte constată că în mod corect

instanța de apel a înlăturat apărarea pârâtei care a

susținut că în evaluarea cerinței noutății și a

caracterului individual se iau în considerare doar desenele și modelele

industriale înregistrate în România, iar nu și cele înregistrate în

străinătate, susținere pe care recurenta o reia și prin

motivele de recurs.

Această

critică este parțial fondată, date fiind circumstanțierile

ce urmează și care decurg din dispozițiile art. 25 alin. (4)

și (5) din lege, precum și din Regula 26 pct. G alin. (1) și (2)

din H.G. nr. 1171/2003, texte care urmează a fi avute în vedere de

instanța de apel în rejudecare.

Astfel, art. 25

din Legea nr. 129/1992 prevede:

”(4) În

examinarea cererii se va lua în considerare fondul documentar existent la

Serviciul de desene și modele industriale din cadrul C., precum și

orice alte documente relevante pentru procesul de examinare, depuse de persoanele

interesate. În procesul de examinare C. poate solicita orice completări

necesare, iar în cazul desenelor industriale, chiar specimene.

(5)

Dispozițiile prezentei legi se aplică și cererilor

internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga, care își

extind efectele lor în România, afară de cazul în care nu se prevede

altfel”.

Iar Regula 26 pct. G alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1171/2003

stabilește astfel:

”G. Materiale

ce pot fi opuse în procedura de examinare:

(1) În

stabilirea noutății se iau în considerare:

a)

materialele existente în fondul documentar de la C. - Serviciul de desene

și modele industrial;

b) orice alte

documente relevante cum sunt:

- materiale

accesibile publicului, având o dată certă anterioară, depuse de

persoane interesate;

- orice

materiale accesibile publicului, având o dată certă anterioară

datei depozitului examinat.

(2) Fondul

documentar existent la C. în cadrul Serviciului de desene și modele

industriale este alcătuit din:

a)

Colecția de cereri depuse la C.;

b)

Colecția de desene sau modele industriale protejate pe teritoriul

României;

c)

Colecția de cereri internaționale depuse conform Aranjamentului de la

Haga;

d)

Colecția de cereri de înregistrare de desene și modele publicate în

Buletinul oficial al J.;

e)

Colecția de cereri publicate în D. din Republica Moldova.”

Ca atare,

anterioritatea distructivă de noutate nu este circumscrisă

criteriului teritorial, astfel cum eronat susține recurenta, însă

nici nu poate cuprinde alte colecții de cereri de înregistrare depuse în

alte state decât cele menționate explicit de această normă.

În

consecință, cererea de înregistrare din Spania din 1993, certificatul

de înregistrare a modelului industrial

”E.” înregistrat de F. - fila 72 dosar

primă instanță ori cererea de înregistrare a modelului I. din

Franța din anul 1978 - filele 27-29 primă instanță nu pot

fi luate în considerare în evaluarea cerinței noutății, întrucât

s-ar încălca dispozițiile din

Regula 26 pct. G alin. (1) lit. a)

și pct. G alin. (2) din H.G. nr. 1171/2003

.

Cu toate acestea,

nimic nu se opune a fi examinate materiale documentare relevante din

perspectiva

Regulii 26 pct. G alin. (1) lit. b)

din H.G. nr. 1171/2003.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că în aplicarea dispozițiilor art. 9

alin. (2) și (4) din lege, instanța de apel nu a stabilit în mod

complet și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, situația

de fapt a cauzei, astfel încât nu poate fi exercitat controlul de legalitate presupus

de această etapă procesuală cu privire la fondul cauzei.

În concret, se

constată că

pentru certificatul de înregistrare din 4 august 2005 a modelului K., instanța de

apel a reținut că neîndeplinirea condițiilor de registrabilitate

decurge din compararea cu modelul ”filtru I.” (filele 48-52 dosar primă

instanță) care este produs de firma SC F. SRL Italia înainte de anul

2000, fiind comercializat în România de firma SC L. SRL din anul 2001,

situație de fapt necontestată de pârâtă.

În

privința acestui model, s-a reținut că anterioritatea decurge

din Revista Tehnica Instalațiilor nr. 4/200. nr. 5/2002, nr. 6/2002, nr. 6/2003,

nr. 3/2004, nr. 5/2005 (filele 37, 39, 41, 43 și 46 dosar fond)

apărute în România (ceea ce respectă dispozițiile art. 10 alin. (1)

din lege, precum și Regula 26 pct. G alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1171/2003),

fiind un aspect indiferent că acest model industrial a fost înregistrat la

nivel european încă din 1978 (filele 27-29 dosar fond), cele două

ipoteze din Regula 26 fiind alternative - pct. G alin. (1) lit. a) și

respectiv pct. G alin. (1) lit. b).

Referitor la

modelul industrial înregistrat din 15 septembrie 2005 în favoarea pârâtei,

instanța de apel a reținut că dispozitivul magnetic anticalcar ”E.”

înregistrat de F. (fila 123 dosar fond) reprezintă modelul industrial

anterior care conduce la concluzia neîndeplinirii cerinței

noutății și a caracterului individual, motiv pentru care s-a

confirmat soluția de anulare a acestuia; or, astfel cum deja s-a

arătat, acest model industrial fiind înregistrat în Spania nu poate fi

luat în considerare în analiza noutății, date fiind cele

prevăzute de Regula 26 pct. G alin. (1) lit. a) și alin. (2),

cererile depuse în Spania neputând fi incluse în fondul documentar al C.; pe de

altă parte, nicio altă anterioritate valabilă nu a fost

reținută de instanța de apel cu referire la acest model

industrial (prima instanță referindu-se la o Revistă - Scheda

Tecnica din 07 ianuarie 2013 - fila 75 dosar primă instanță,

apărută în Italia la o dată ulterioară celei a depozitului

național reglementar al pârâtei pentru acest model - 15 septembrie 2005,

aspect nereformat în calea de atac).

Totodată, potrivit art. 9 din

lege: ”

Obiectul

cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau

model industrial, în sensul art. 2, este nou și are un caracter

individual.

Un desen sau

model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model

industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a

cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,

înaintea datei de prioritate.

Se

consideră că desenele sau modelele industriale sunt identice

dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce

privește detaliile nesemnificative.

Se

consideră că un desen sau model industrial are caracter individual

dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat

este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice

desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a

cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înainte

de data de prioritate.”

În

consecință, în analiza cererii de anulare a celor două modele

industriale, din perspectiva cerinței noutății, instanța de

apel trebuia să pornească de la premisa stabilirii

identității între modelul industrial din 4 august 2005 al pârâtei a

cărui anulare se cere și modelul comparat, anume ”filtru I.” (filele

48-52 dosar primă instanță), produs de firma SC F. SRL Italia înainte

de anul 2000 și comercializat în România de firma SC L. SRL din anul 2001,

făcut public anterior datei de depozit prin intermediul unor reviste de

specialitate apărute în România.

Similar, va

trebui să se procedeze și în analiza cererii de anulare a modelului

industrial din 15 septembrie 2005 al pârâtei, în raport cu o altă

eventuală anterioritate valabilă invocată în cauză și cu

respectarea limitelor devoluțiunii stabilite prin motivele de apel.

Criteriul

legal de stabilirea a identității între două modele industriale

în acest caz este cel prevăzut de art. 9 alin. (3) din lege, anume

trăsăturile caracteristice ale modelelor comparate să difere

numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

Pe de

altă parte, instanța de apel nu a arătat de ce nu a acordat

nicio semnificație împrejurării că ambele modele industriale ale

pârâtei privesc clasa 23.02 - instalații sanitare din Clasificarea de la

Locarno, fiind intitulate K. - pe când, de exemplu, modelul filtru I.

privește clasa 23.01 - instalații pentru distribuția fluidelor.

În acest

context, având în vedere și adresa C. de la fila 52 vol. II dosar

primă instanță, nu era lipsită de relevanță

observarea dispozițiilor art. 9 alin. (5) și (6) din Legea nr. 129/1992,

potrivit cărora:

”Dacă un

desen sau model industrial aplicat la un produs sau încorporat într-un produs

constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi

considerat nou și având caracter individual numai dacă sunt

îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) partea

componentă, o dată încorporată în produsul complex, rămâne

vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia; utilizare

normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără

a include întreținerea sau reparațiile;

b)

caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc ele

însele condițiile privind noutatea și caracterul individual.”

În acest

context, în rejudecare, vor trebui observate cererile de înregistrare depuse la

C. de către pârâtă și descrierea modelelor din cuprinsul

acestora (filele 280, vol. I dosar primă instanță și fila 92,

vol. II dosar primă instanță), după cum va trebui să

se dea eficiență prevederilor art. 34 din Legea nr. 129/1992, conform

cu care: ”Întinderea protecției este determinată de

reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor înregistrate.

Protecția

acordată unui desen sau model industrial în baza prezentei legi se extinde

la orice desen sau model industrial care nu produce o impresie vizuală

globală diferită asupra unui utilizator avizat.

La stabilirea

sferei de protecție se ia în considerare gradul de libertate a autorului

în realizarea desenului sau modelului industrial.”

Față

de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2)

și art. 497 rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite

recursul declarat de pârâtă și va casa decizia recurată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

B. SRL împotriva Deciziei nr. 381/A din 25 mai 2016 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de

apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 mai 2017.