ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2017

Decizia nr. 772/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea desenului/modelului înregistrat la C. la 04 august 2005, anularea desenului/modelului înregistrat la C. la 15 septembrie 2005, publicarea hotărârii de anulare a înregistrării în D. și efectuarea mențiunii de anulare în Registrul desenelor și modelelor de către C., cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, a arătat că modelele din 04 august 2005 și din 15 septembrie 2005, înregistrate de pârâtă, nu sunt noi și nu au caracter individual, iar menținerea certificatelor de înregistrare sus-menționate prejudiciază activitatea comercială a reclamantei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 42, art. 22 alin. (3), art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992, art. 30 alin. (1), art. 148-150 din Legea nr. 134/2010. Prin sentința civilă nr. 1269 din 22 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și C.; a dispus anularea înregistrării modelelor industriale din 04 august 2005 și din 15 septembrie 2005; a obligat C. să efectueze mențiunea de anulare în Registrul desenelor și modelelor. Împotriva sentinței menționate, în termen legal, pârâta SC B. SRL.

a declarat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Intimata-reclamantă SC A. SRL, precum și intimatul C. (C.) au formulat întâmpinare, prin care au arătat argumentele pentru care consideră că apelul este nefondat. Prin Decizia civilă nr. 381/A din 25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SRL a promovat recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4), ale art. 22 alin. (3), și ale art. 42 din Legea nr. 129/1992, precum și a dispozițiilor art. 41, ale art. 42 și ale art. 43 din H.G.

nr. 211/2008 (Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992). Recurenta arată că este deținătoarea drepturilor de proprietate industrială asupra modelelor industriale, iar în procedura de înregistrare a modelelor industriale menționate a urmat rigorile Legii nr. 129/1992, dispoziții legale pe care le-a respectat de la data înregistrării și până la formularea acțiunii de față de către reclamantă. Intimata-reclamantă SC A. SRL, prin cererea adresată instanței de judecată, fără să dețină vreun drept și fără să justifice vreun interes, a solicitat instanței anularea înregistrării celor două modele industriale pe motiv ca nu au caracter individual și că drepturile care derivă din aceste înregistrări îi prejudiciază interesele comerciale.

Recurenta susține că instanța de apel în mod nelegal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a intimatei-reclamante. Se arată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, intimata-reclamantă nu deține vreun drept de proprietate industrială asupra vreunui model industrial, asemănător celor deținute de recurentă, drepturi care să o îndrituiască să formuleze acțiunea în anularea înregistrării modelelor deținute de pârâtă. În susținerea acțiunii, intimata a invocat drepturi anterioare deținute de societăți din Italia, Spania și Franța, neavând niciun raport juridic cu titularii acelor modele industriale, pretins asemănătoare cu ale recurentei-pârâte și nici autorizarea titularilor de drepturi să formuleze astfel de acțiuni.

În mod evident, intimata-reclamantă este străină de drepturile de proprietate industrială ale societăților din Italia, Spania și Franța, având doar calitatea de simplu comerciant al acelor produse, ceea ce nu justifică vreun interes procesual. În opinia recurentei, nu se poate face o asociere între interesul procesual și interesul pur comercial pe care îi are intimata-reclamantă, acela de a spori vânzările produselor importate prin eliminarea de pe piață a produselor recurentei, protejate prin cele două certificate de model industrial. Mai mult decât atât, mai susține recurenta, intimata nu a făcut vreo dovadă în sensul că producătorii din Italia, Franța și Spania, care dețin drepturi de proprietate industrială asupra unor modele pretins asemănătoare cu ale sale, i-ar fi licențiat sau cesionat aceste drepturi, singura ipoteza în care, în aprecierea recurentei, ar fi putut justifica un interes în formularea acțiunii și i-ar fi susținut și calitatea procesuală activă.

În mod cu totul eronat instanțele de fond au apreciat că notificările adresate intimatei-reclamante de către pârâtă, în sensul încetării comercializării filtrelor pentru apă și a dispozitivelor magnetice anti-calcar pot constitui și justifica un interes din partea intimatei în sensul formulării acțiunii de anulare a înregistrării modelelor industriale. În opinia instanței de apel, interesul intimatei-reclamante în formularea acțiunii în anularea înregistrării modelelor este dat de calitatea acesteia de comerciant pe aceeași piață, de interesul de a comercializa produse realizate după modelele pentru care s-a acordat protecție societății recurente-pârâte, fără riscul de a fi chemată în judecată pentru săvârșirea unor activități de contrafacere, opinie eronată, susține recurenta, întrucât încălcă prevederile art. 41, 42 și 43 din H.G.

nr. 211/2008 (Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992). La o examinare atentă a art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 se constată că anularea unui model industrial se poate face la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3), din aceeași lege. Pe de altă parte, art. 22 alin. (3) prevede că cererea de înregistrare a unui model industrial poate fi anulată pentru următoarele motive: nu sunt îndeplinite prevederile art. 2, 6 și 7 din Legea nr. 129/1992; obiectul cererii se încadrează în prevederile art. 8 și 9 din lege; ori cererea incorporează fără acordul titularului o operă protejată prin Legea nr. 8/1996, niciuna dintre aceste dispoziții legale nefiind incidentă în cauza de față.

”Desenul sau modelul este în conflict cu un desen sau model anterior care a făcut obiectul unor divulgări publice după data de depozit a cererii de înregistrare sau după data de prioritate (...).” - text care arată că persoană interesată să ceară anularea unui model industrial în spiritul și litera Legii nr. 129/1992 ar putea fi doar titularul unui model anterior, în speță, eventualii producători din Italia, Franța și Spania și nicidecum intimata-reclamantă, care are doar un interes economic, comercial în anularea modelelor pârâtei; pe de altă parte, singurul scop al reclamantei este de înlăturare de pe piață a produselor protejate prin înregistrările recurentei.

Recurenta susține că în mod greșit instanța a reținut ca modelul din 2005 (filtru de apă) nu prezintă caracter nou la momentul depunerii cererii de înregistrare, pe motiv ca un model similar a fost înregistrat la nivel european încă din anul 1978. În plus, instanța de apel a reținut ca motive distructive de noutate, faptul că modelul anterior a fost făcut public într-o revistă de specialitate și într-un catalog de produse.

Referitor la modelul industrial din 2005 (dispozitiv magnetic anti-calcar), instanța a reținut în mod eronat că acesta nu prezintă caracter nou la momentul depunerii cererii de înregistrare și că, potrivit unei reviste tehnice din anul 2013, un dispozitiv identic a fost înregistrat la nivel comunitar, încă din anul 1993. De asemenea, în mod greșit, în opinia recurentei, curtea de apel a apreciat că impresia globală între modelele sale și cele invocate de către intimata-reclamantă este asemănătoare, și că modelele pârâtei nu au caracter de noutate, astfel că, în mod corect s-a dispus, de către prima instanță, anularea protecției conferite de modelele industriale înregistrate la C. din 2005, întrucât nu este îndeplinită nici condiția noutății și nici cea a caracterului individual.

Recurenta arată că, potrivit art. 22 alin. 6 din Legea nr. 129/1992, în examinarea unei cereri de înregistrare a unui model industrial se iau în considerare fondul documentar existent la C., înregistrările internaționale de modele la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, precum și modelele comunitare. România este membră a Aranjamentului de la Haga privind depozitul internațional de modele industriale încă din anul 1992, iar C., atunci când examinează o cerere de acordare a protecției pentru un model industrial, cercetează în mod obligatoriu întregul fond documentar, atât intern cât și internațional. Dacă C., atunci când a examinat cererile pârâtei de înregistrare a modelelor în litigiu, ar fi sesizat că acestea nu au caracter nou și individual, le-ar fi respins în temeiul art. 6 din Legea nr. 129/1992.

De asemenea, dacă ar fi sesizat un element distructiv de noutate în sensul Legii nr. 129/1992, cererile de înregistrare, de asemenea, ar fi fost respinse, în temeiul art. 7 din aceeași lege. Pe de altă parte, potrivit art. 23 din Legea nr. 129/1992, orice persoană interesată ar fi putut face opoziție în termen de două luni de la data publicării cererilor recurentei de înregistrare a modelelor industriale, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă modelele înregistrate în favoarea sa nu ar fi avut caracter individual și de noutate, cu siguranță titularii acelor modele industriale la care a făcut referire instanța de apel, justificând un interes legitim, ar fi formulat opoziție. Acceptând chiar și teza că intimata-reclamantă ar justifica un interes în cauză, recurenta învederează faptul că aceasta ar fi avut posibilitatea, cel puțin formal, deși nu avea argumente de fond, să formuleze opoziție la cererile pârâtei adresate C. în anul 2005, însă acest fapt nu s-a întâmplat.

Recurenta reafirmă că modelele industriale, înregistrate în favoarea sa, au respectat, la momentul examinării, condițiile prevăzute de Legea nr. 129/1992, în forma republicată în anul 2003. Din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., recurenta invocă aplicarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material, anume a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 129/1992 - condiția noutății. Aprecierea caracterului de noutate se face prin raportare la criteriul teritorialității, astfel cum era prevăzut în Legea nr. 129/1992 și în Aranjamentul de la Haga.

Recurenta-pârâtă arată că în anul 2005 a înregistrat două modele industriale - cu data de depozit 15 septembrie 2005, admis la înregistrare în data de 28 decembrie 2006 cu data de depunere a cererii de înregistrare 04 august 2005, admis la înregistrare în data de 28 noiembrie 2006. La acel moment, era în vigoare Legea nr. 129/1992 privind desenele și modele industriale, republicată în anul 2003, din cuprinsul căreia recurenta citează dispozițiile art. 9. Cele două condiții esențiale pentru a fi înregistrat un model vizau noutatea și caracterul individual.

Recurenta-pârâtă arată că intimata a susținut prin cererea de chemare în judecată faptul că noutatea unui desen sau model trebuie analizate în raport cu anterioritățile existente atât în țară, cât și în străinătate, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, considerându-se că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat sau dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activităților obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene, înaintea datei de prioritate (art. 7 alin. (2) lit. b) din lege).

Recurenta arată că intimata-reclamantă s-a raportat la dispozițiile legii modificate, iar nu la cele ale legii în forma în vigoare la data cererii de înregistrare; în al doilea rând, reclamanta a menționat necesitatea respectării condiției noutății atât la nivel național, cât și internațional, ceea ce este, de asemenea, eronat, întrucât această condiție este aplicabilă numai modelelor de utilitate. Mai mult decât atât, mai arată recurenta, și jurisprudența care a analizat cereri de anulare a unor modele înregistrate chiar anterior anului 2003, când legea, pentru a reglementa și modelele de utilitate, considera că pentru orice tip de model este necesar să fie îndeplinită condiția noutății absolute, a apreciat faptul că acest lucru contravenea reglementarii internaționale în materie.

În consecință, recurenta solicită instanței de recurs să constate faptul că dispozițiile aplicabile în materie sunt prevederile Legii nr. 129/1992 de la momentul înregistrării cererii, iar nu legea de la momentul judecării prezentului litigiu. În aceste condiții, recurenta consideră că nu este necesară discutarea modelelor înregistrate în străinătate, acestea neputându-i fi opuse. Noutatea modelelor înregistrate în favoarea sa a fost constatată de C. la momentul înregistrării, C. fiind deținătorul unor baze de date exacte; în acest sens, recurenta invocă prevederile art. 25 din lege potrivit cărora: „În examinarea cererii, se va lua în considerare fondul documentar existent la Serviciul de desene și modele industriale din cadrul C., precum și orice alte documente relevante pentru procesul de examinare, depuse de persoanele interesate.

În procesul de examinare, C. poate solicita orice completări necesare, iar în cazul desenelor industriale, chiar specimene.” Recurenta concluzionează faptul că deși în anul 2005 C. era ținut doar de baza sa de date (după cum a susținut și în întâmpinare), aceasta cuprindea și înregistrări internaționale din statele de care aparțin modelele invocate de reclamanta. Fondul arhivistic C. este definit și în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 din 2005 și cuprinde și baze de date internaționale, iar nu numai aplicații naționale, din România, cum pretinde intimata-reclamantă. În ceea ce privește caracterul individual al modelelor industriale, acesta presupune că impresia globală asupra consumatorului avizat trebuie să fie diferită.

Or, din descrierea comparativă a modelelor industriale protejate (pe care recurenta o face în continuarea motivelor de recurs), rezultă că acestea au forme și specificații diferite. S-au remarcat diferențe și în elementele de detaliu ale modelelor, modalitatea de prindere, formele, numărul de striații fiind diferit. Exceptând elementele care țin de funcționalitatea obiectelor și care nu puteau fi evitate, recurenta consideră că, fără a fi necesară o examinare amănunțită din partea consumatorului, raportând modelele la produsele la care se aplică/pe care le reprezintă, acestea au un aspect total diferit. De asemenea, se arată de către recurentă că gradul de libertate al autorului trebuie apreciat în funcție de funcționalitatea produsului; în sensul ilustrării acestei susțineri, recurenta citează din cauza Curții de Justiție a Uniunii Europene, C-281/10 P2, PepsiCo, Inc.

contra Grupo Promer MonGraphic, SA & OAPI: „Cu privire la acest aspect, la punctul 72 din hotărârea atacată, luând în considerare gradul de libertate a autorului în realizarea desenului sau modelului industrial atacat, Tribunalul a apreciat, asemenea camerei de recurs, că, libertatea autorului era „substanțial restrânsă”, în special în măsura în care acesta trebuia să integreze caracteristicile comune ale produselor în cauză în desenul sau modelul său industrial.

În plus, cu cât libertatea autorului în realizarea desenului sau modelului industrial atacat este mai restrânsă, cu atât diferențele minore dintre desenele sau modelele industriale în cauză pot fi suficiente pentru a produce o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat.” În continuare, recurenta redă modalitatea în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a procedat la compararea celor două modele: ”După ce a constatat că prima similitudine constituia o caracteristică comună a desenelor sau modelelor industriale referitoare la produse de tipul produsului în cauză și că a doua similitudine putea să provină dintr-o constrângere legată de cerințe de siguranță de care trebuie să țină seama autorul, Tribunalul a concluzionat că aceste similitudini nu vor reține atenția utilizatorului avizat în impresia globală asupra desenelor sau modelelor industriale în cauză.

În schimb, în ceea ce privește ultimele trei similitudini, Tribunalul a considerat că acestea priveau elemente pentru care exista o libertate a autorului în realizarea desenului sau modelului industrial atacat și că, prin urmare, acestea vor reține atenția utilizatorului avizat, cu atât mai mult cu cât fețele superioare sunt, în speță, cele mai vizibile pentru acest utilizator.” În conformitate cu cele anterior redate, recurenta consideră că și în demersul de comparare din cauza de față, trebuie să se țină cont pe de-o parte de funcționalitatea modelului, iar pe de altă parte, de toate detaliile care particularizează respectivul model. Pentru că, atunci când gradul de apreciere a autorului este limitat din cauze de funcționalitate/siguranță, se vor lua în considerare și detaliile, acestea din urmă fiind cele care vor determina o apreciere globală diferită.

În continuarea motivelor de recurs recurenta procedează la realizarea unei analize comparative între modelele sale industriale și modelele opuse. Dispozitivul magnetic anticalcar vs. E., înregistrat de F. în Spania. Din analiza comparativă a celor două filtre magnetice se constată faptul că diferențele dintre acestea sunt semnificative. În primul rând, filtrul confecționat în Spania este în forma unui cilindru alungit, mai puțin bombat, dar mai lung, fapt care generează o prima impresie globală diferită. În al doilea rând, ceea ce este definitoriu pentru filtrul magnetic al recurentei este chiar mecanismul de prindere, prin înfiletare. Atunci când capul superior, respectiv cel inferior, dotat cu filet este ridicat, tubul care se lipește de zona dorită devine vizibil.

Or, în cazul modelului spaniol, reiese că metoda nu este cea de înfiletate, ci de împingere/lipire, rămânând în permanență vizibil întregul cap de prindere. În plus, ceea ce la modelul recurentei se poate numi filetul de prindere, în cazul celuilalt model rămâne doar un design al modelului industrial care rămâne atașat cilindrului, și nu capului de prindere. Mai mult decât atât, modelul spaniol este prevăzut cu acel filet susținut pe cilindru cu un model prevăzut cu pătrățele mici și dese, cu o latură mereu deschisă, pe când modelul recurentei are cele două laturi - inferioară și superioară - curbate. Modelul spaniol este dotat și cu un sistem de prindere, astfel cum reiese și din anexa atașată motivelor de recurs.

Nu în ultimul rând, modelul spaniol se numește E., înregistrat conform clasificării Lacarno pentru 23.01 - instalații pentru distribuirea fluidelor, instalații sanitare, de încălzire, de ventilație sau pentru condiționarea aerului, combustibili solizi-instalații pentru distribuția fluidelor, pe când modelul recurentei este înregistrat pentru clasa 23.02 - instalații sanitare și se numește K., fiind în fapt un dispozitiv menit să înlăture calcarul, având un magnet în interior. Diferențele dintre modelul industrial al recurentei și modelul G. clasic, exportat și către firma SC H. SRL: În primul rând, deși ambele modele sunt dotate cu trei orificii, în cazul modelul comparat, cel de-al treilea orificiu (capul negru), este bombat și nu plat.

În al doilea rând, dimensiunea diferă: modelul italian este mai înalt, și nu la fel de gros. În al treilea rând, recipientul este prevăzut cu 8 dungi verticale ieșite în relief, transparente, care pornesc de la cap mai groase și se termină spre baza mai înguste. La intersecția dintre cap și cilindru există 10 șanțuri din același material transparent care particularizează modelul de alte modele similare. Materialul este transparent pentru a se putea vedea impuritățile, ceea ce înseamnă că acesta reprezintă un element care ține de funcționalitate. În al patrulea rând, modelul F. pare prevăzut cu piciorușe de susținere, cilindrul nu este prevăzut cu nicio linie verticală, iar în partea de sus există două tipuri de linii unele mai mici care pornesc de la jumătate, altele mai mari și mai groase care pornesc chiar de la capul din plastic și care dau o notă total diferită celor două produse.

În al cincilea rând, dovadă a mărimii diferite a celor două produse este și dispozitivul din interiorul carcasei care, spre deosebire de modelul recurentei, este prevăzut cu două seturi de dungi groase, pe când în cazul modelului recurentei, nu există decât o singura linie mai groasă pe mijloc. Recurenta, în continuare, indică și diferențele față de modelul francez. În primul rând, dimensiunea diferă, modelul industrial francez reflectând un produs mai înalt. În al doilea rând, cilindrul este mult mai rotunjit în partea de jos și nu prezintă niciun fel de dungi sau linii verticale. În al treilea rând, capacul este integral din plastic negru, acoperind partea superioară mai lată a cilindrului; capacul este prevăzut cu dungi verticale puternic evidențiate; acest model prezintă doar două orificii de înfiletate prevăzute în exterior, filetul fiind în acest fel vizibil.

Prin urmare, mecanismul de prindere este puțin diferit, piesa de racordare la apă urmând a fi acoperită de filet și nu invers. În al patrulea rând, în cazul modelului recurentei, filetul este acoperit de același material din plastic care acoperă de altfel tot capacul; privit din față, aceste orificii laterale nu sunt vizibile; tot pe partea laterală a tubului prevăzut cu orificii, modelul francez este prevăzut cu niște cerculețe stilizate, care diferențiază din nou acest model de modelul recurentei, prevăzut doar cu linii verticale. Diferența față de modelul spaniol. În primul rând, partea superioară a capacului este prevăzută cu cei trei fileți, însă, pe lângă aceștia, se observă și alți cinci piloni mici dispuși în plan vertical.

Aceștia acoperă întreaga suprafață a capacului, atrăgând atenția unui utilizator avizat/neavizat. În al doilea rând, liniile verticale care coboară pe cilindru sunt scurte și conferă o anumită dinamica cilindrului, diferită de cea a modelului recurentei. În al treilea rând, partea superioară este, de asemenea, total diferită tocmai pentru că dungile nu coboară până jos, impresia globală fiind aceea că nu exista niciun fel de susținere a cilindrului, acesta fiind perfect rotund. Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed.

În primul rând, este necesar a se confirma identificarea corectă a legii aplicabile litigiului de față de către instanța de apel - forma în vigoare a Legii nr. 129/1992 la data formulării acțiunii în ceea ce privește dispozițiile procedurale - cu referire specială la art. 42 din lege, ce constituie temeiul cererii de anulare a înregistrării celor două modele industriale, precum și forma Legii nr. 129/1992 de la data celor două depozite naționale reglementare - 4 august 2005 și, respectiv - 15 septembrie 2005 -, în ceea ce privește dispozițiile de drept material - condiția noutății și a caracterului individual reclamate ca nefiind îndeplinite prin formularea acțiunii, regulă derivând din principiul tempus regit actum.

În ceea ce privește Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992, la data celor două depozite constituite de către recurenta-pârâtă la C., acesta era cuprins în H.G. nr. 1173/2003, iar nu de H.G. nr. 211/2008, contrar celor susținute de recurentă. Înalta Curte reține că prin motivele de recurs recurenta contestă confirmarea de instanța de apel a soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată. Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac prin care instanța de control judiciar exercită exclusiv un control de legalitate, în această etapă procesuală neputând fi realizată o cenzură asupra temeiniciei hotărârii recurate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente, a confirmat în mod corect soluția tribunalului de respingere a celor două excepții procesuale. Astfel, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede că: ” Înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3).” Ca atare, interpretarea propusă de recurentă este străină de formularea textului legal, întrucât legea nu condiționează formularea unei cereri de anulare a înregistrării unui model industrial de calitatea reclamantului de titular, licențiat sau cesionar al titularului unui alt drept de proprietate industrială anterior, pretins a fi fost încălcat prin înregistrarea la a cărei anulare se tinde.

În plus, textul de la art. 42 alin. (1) deschide accesul oricărei persoane interesate la formularea unei cereri de anulare, pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare, independent de împrejurarea că aceasta nu a formulat opoziție la înregistrare în temeiul art. 24 din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare în august-septembrie 2005; în consecință, în mod corect curtea de apel a reținut că legea nu reglementează, din acest punct de vedere, un fine de neprimire. În contextul Legii nr. 129/21992, calitatea procesuală activă este circumscrisă existenței unui interes procesual al reclamantului.

Totodată, legea specială nu definește noțiunea de persoană interesată, astfel încât interesul procesual se verifică pe baza circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze, însă, cu privire la acesta, trebuie să se constate că este personal, născut, actual și legitim, cerințe pe care instanța de apel le-a constatat a fi întrunite în persoana reclamantei, arătând modalitatea în care interesul procesual se particularizează în cauză și, respectiv folosul practic urmărit de către reclamantă; or, cel din urmă aspect nu este unul de legalitate, astfel încât nu poate fi reapreciat de această instanță de recurs. În consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 în verificarea soluției date excepției lipsei calității procesuale active și excepției lipsei de interes, invocate de către pârâtă.

În ceea ce privește condițiile de fond pentru obținerea protecției legale prin cele două certificate eliberate pârâtei de C., curtea de apel a confirmat cele reținute de tribunal în sensul că nu erau îndeplinite nici condiția noutății și nici condiția caracterului individual, pentru ambele modele industriale, cerințe prevăzute de art. 9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 129/1992, forma în vigoare la data depozitelor. La nivelul premiselor de analiză, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a înlăturat apărarea pârâtei care a susținut că în evaluarea cerinței noutății și a caracterului individual se iau în considerare doar desenele și modelele industriale înregistrate în România, iar nu și cele înregistrate în străinătate, susținere pe care recurenta o reia și prin motivele de recurs.

Această critică este parțial fondată, date fiind circumstanțierile ce urmează și care decurg din dispozițiile art. 25 alin. (4) și (5) din lege, precum și din Regula 26 pct. G alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1171/2003, texte care urmează a fi avute în vedere de instanța de apel în rejudecare. Astfel, art. 25 din Legea nr. 129/1992 prevede: ”(4) În examinarea cererii se va lua în considerare fondul documentar existent la Serviciul de desene și modele industriale din cadrul C., precum și orice alte documente relevante pentru procesul de examinare, depuse de persoanele interesate. În procesul de examinare C. poate solicita orice completări necesare, iar în cazul desenelor industriale, chiar specimene.

(5) Dispozițiile prezentei legi se aplică și cererilor internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga, care își extind efectele lor în România, afară de cazul în care nu se prevede altfel”. Iar Regula 26 pct. G alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1171/2003 stabilește astfel: ”G. Materiale ce pot fi opuse în procedura de examinare: (1) În stabilirea noutății se iau în considerare: a) materialele existente în fondul documentar de la C. - Serviciul de desene și modele industrial; b) orice alte documente relevante cum sunt: - materiale accesibile publicului, având o dată certă anterioară, depuse de persoane interesate; - orice materiale accesibile publicului, având o dată certă anterioară datei depozitului examinat.

(2) Fondul documentar existent la C. în cadrul Serviciului de desene și modele industriale este alcătuit din: a) Colecția de cereri depuse la C.; b) Colecția de desene sau modele industriale protejate pe teritoriul României; c) Colecția de cereri internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga; d) Colecția de cereri de înregistrare de desene și modele publicate în Buletinul oficial al J.; e) Colecția de cereri publicate în D. din Republica Moldova.” Ca atare, anterioritatea distructivă de noutate nu este circumscrisă criteriului teritorial, astfel cum eronat susține recurenta, însă nici nu poate cuprinde alte colecții de cereri de înregistrare depuse în alte state decât cele menționate explicit de această normă.

În consecință, cererea de înregistrare din Spania din 1993, certificatul de înregistrare a modelului industrial ”E.” înregistrat de F. - fila 72 dosar primă instanță ori cererea de înregistrare a modelului I. din Franța din anul 1978 - filele 27-29 primă instanță nu pot fi luate în considerare în evaluarea cerinței noutății, întrucât s-ar încălca dispozițiile din Regula 26 pct. G alin. (1) lit. a) și pct. G alin. (2) din H.G. nr. 1171/2003 . Cu toate acestea, nimic nu se opune a fi examinate materiale documentare relevante din perspectiva Regulii 26 pct. G alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1171/2003. Așa fiind, Înalta Curte constată că în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (4) din lege, instanța de apel nu a stabilit în mod complet și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, situația de fapt a cauzei, astfel încât nu poate fi exercitat controlul de legalitate presupus de această etapă procesuală cu privire la fondul cauzei.

În concret, se constată că pentru certificatul de înregistrare din 4 august 2005 a modelului K., instanța de apel a reținut că neîndeplinirea condițiilor de registrabilitate decurge din compararea cu modelul ”filtru I.” (filele 48-52 dosar primă instanță) care este produs de firma SC F. SRL Italia înainte de anul 2000, fiind comercializat în România de firma SC L. SRL din anul 2001, situație de fapt necontestată de pârâtă. În privința acestui model, s-a reținut că anterioritatea decurge din Revista Tehnica Instalațiilor nr. 4/200. nr. 5/2002, nr. 6/2002, nr. 6/2003, nr. 3/2004, nr. 5/2005 (filele 37, 39, 41, 43 și 46 dosar fond) apărute în România (ceea ce respectă dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, precum și Regula 26 pct. G alin. (1) lit. b) din H.G.

nr. 1171/2003), fiind un aspect indiferent că acest model industrial a fost înregistrat la nivel european încă din 1978 (filele 27-29 dosar fond), cele două ipoteze din Regula 26 fiind alternative - pct. G alin. (1) lit. a) și respectiv pct. G alin. (1) lit. b). Referitor la modelul industrial înregistrat din 15 septembrie 2005 în favoarea pârâtei, instanța de apel a reținut că dispozitivul magnetic anticalcar ”E.” înregistrat de F. (fila 123 dosar fond) reprezintă modelul industrial anterior care conduce la concluzia neîndeplinirii cerinței noutății și a caracterului individual, motiv pentru care s-a confirmat soluția de anulare a acestuia; or, astfel cum deja s-a arătat, acest model industrial fiind înregistrat în Spania nu poate fi luat în considerare în analiza noutății, date fiind cele prevăzute de Regula 26 pct. G alin. (1) lit. a) și alin. (2), cererile depuse în Spania neputând fi incluse în fondul documentar al C.; pe de altă parte, nicio altă anterioritate valabilă nu a fost reținută de instanța de apel cu referire la acest model industrial (prima instanță referindu-se la o Revistă - Scheda Tecnica din 07 ianuarie 2013 - fila 75 dosar primă instanță, apărută în Italia la o dată ulterioară celei a depozitului național reglementar al pârâtei pentru acest model - 15 septembrie 2005, aspect nereformat în calea de atac).

Totodată, potrivit art. 9 din lege: ” Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual. Un desen sau model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. Se consideră că desenele sau modelele industriale sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

Se consideră că un desen sau model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate.” În consecință, în analiza cererii de anulare a celor două modele industriale, din perspectiva cerinței noutății, instanța de apel trebuia să pornească de la premisa stabilirii identității între modelul industrial din 4 august 2005 al pârâtei a cărui anulare se cere și modelul comparat, anume ”filtru I.” (filele 48-52 dosar primă instanță), produs de firma SC F. SRL Italia înainte de anul 2000 și comercializat în România de firma SC L. SRL din anul 2001, făcut public anterior datei de depozit prin intermediul unor reviste de specialitate apărute în România.

Similar, va trebui să se procedeze și în analiza cererii de anulare a modelului industrial din 15 septembrie 2005 al pârâtei, în raport cu o altă eventuală anterioritate valabilă invocată în cauză și cu respectarea limitelor devoluțiunii stabilite prin motivele de apel. Criteriul legal de stabilirea a identității între două modele industriale în acest caz este cel prevăzut de art. 9 alin. (3) din lege, anume trăsăturile caracteristice ale modelelor comparate să difere numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. Pe de altă parte, instanța de apel nu a arătat de ce nu a acordat nicio semnificație împrejurării că ambele modele industriale ale pârâtei privesc clasa 23.02 - instalații sanitare din Clasificarea de la Locarno, fiind intitulate K. - pe când, de exemplu, modelul filtru I. privește clasa 23.01 - instalații pentru distribuția fluidelor.

În acest context, având în vedere și adresa C. de la fila 52 vol. II dosar primă instanță, nu era lipsită de relevanță observarea dispozițiilor art. 9 alin. (5) și (6) din Legea nr. 129/1992, potrivit cărora: ”Dacă un desen sau model industrial aplicat la un produs sau încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou și având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) partea componentă, o dată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia; utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreținerea sau reparațiile; b) caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc ele însele condițiile privind noutatea și caracterul individual.” În acest context, în rejudecare, vor trebui observate cererile de înregistrare depuse la C. de către pârâtă și descrierea modelelor din cuprinsul acestora (filele 280, vol. I dosar primă instanță și fila 92, vol. II dosar primă instanță), după cum va trebui să se dea eficiență prevederilor art. 34 din Legea nr. 129/1992, conform cu care: ”Întinderea protecției este determinată de reprezentările grafice ale desenelor sau modelelor înregistrate.

Protecția acordată unui desen sau model industrial în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model industrial care nu produce o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat. La stabilirea sferei de protecție se ia în considerare gradul de libertate a autorului în realizarea desenului sau modelului industrial.” Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 381/A din 25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.