ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2010

Deliberând asupra recursului civil de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Primi ciclu procesual Reclamanta SC N. SRL prin cererea formulată la 4 noiembrie 2004 (dosar 14561/3/2004 al Tribunalului București) a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC S.P. SRL, interzicerea pârâtei SC S. fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare a produsului salată de icre prin folosirea neautorizată a modelelor industriale protejate prin certificatele de înregistrare nr. 010402 din 3 noiembrie 2001 și nr. 012657 din 9 iunie 2003 și a mărcii nr. 043942 din 17 august 2000, aparținând reclamantei, sub sancțiunea de daune cominatorii (1000 €/zi); obligarea pârâtei SC S.P.

SRL să retragă de pe piață de îndată produsele care folosesc modelul înregistrat și să distrugă stocurile existente, sub aceeași sancțiune, cu obligarea pârâtei la publicarea hotărârii instanței. Ca temei de drept au fost indicate art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 33 din Legea 129/1992 și art. 5 din Legea 11/1991. La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 1002/2001 având ca obiect acțiunea formulată la 28 noiembrie 2005 de aceeași reclamantă împotriva acelorași pârâți pentru anularea în temeiul art. 45 din Legea nr. 128/1992 a certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959 eliberat la 10 noiembrie 2003 pe numele pârâtei SC S. SRL pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 129/1992, pentru că anterior acordării acestui model reclamanta a comercializat modelul respectiv pentru salată de icre astfel că acesta a devenit distructiv de noutate față de cererea ulterioară a pârâtei.

Tribunalul București, prin sentința civilă 626 din 3 mai 2006 a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale a pârâtei SC S.P. SRL privind anularea certificatului de înregistrare nr. OO 104021 din 3 2001 și nr. 012657 din 9 iunie 2003, având ca titular pe reclamanta pârâtă SC N. SRL. A fost admisă în parte cererea principală și s-a dispus interzicerea fabricării, comercializării sau oferirii spre vânzare a produsului salată de icre de către pârâta reclamantă și a fost obligată aceasta să retragă de pe piață acest produs pentru care pârâta folosește modelele industriale nr. 010402/2001 și 012657/2003 și marca 43942/2001 ale SC N. SRL sub sancțiunea plății de daune cominatorii pe zi de întârziere a sumei de 10.000 euro/zi precum și la publicarea dispozitivului sentinței într-un ziar de largă circulație.

A fost respinsă cererea privind distrugerea stocurilor existente. A fost admisă cererea conexă a reclamantei pârâte și s-a dispus anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, având ca titular pe pârâta reclamantă SC S.P. SRL. A fost respinsă ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.P. SRL. A fost obligată pârâta la 471,40 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, secția a IX-a prin decizia civilă nr. 203 din 20 octombrie 2006, a admis apelul pârâta SC S.P. SRL., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare.

S-a constatat că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că pârâta nu are un interes în promovarea cererii reconvenționale de anulare a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale în condițiile în care în cererea principală și în cea conexă se invocă aceste modele industriale ca temei, atât pentru susținerea că pârâta desfășoară o activitate ilicită de contrafacere cât și pentru a se anula un certificat de înregistrare a modelelor sau desenelor industriale care asigura protecție pârâtei pentru produsul care, în susținerea reclamantei, este rezultatul unei acțiuni de contrafacere. Ca urmare, este evident și pe deplin justificat folosul practic urmărit de pârâtă prin ridicarea pretențiilor din cererea reconvențională.

Decizia Curți de Apel București a fost confirmată prin respingerea recursului împotriva acesteia declarat de reclamantă, prin decizia nr. 5148 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2. Al doilea adu procesual 2.1. Instanța de fond Rejudecând cauza după casare cu trimitere Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 442 din 4 martie 1008, a respins acțiunea principală și cererea reconvențională ca nefondate. În motivarea acestei sentințe instanța a reținut următoarele: Pentru examinarea capătului de cerere privind anularea modelului industrial nr. 012959 s-a considerat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 129/1992 (M. Of. nr. 1/8 ianuarie 1992) iar pentru analizarea acțiunii în contrafacere sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 129/1992 republicată (M. Of.

nr. 193/26 noiembrie 2003) și dispozițiile Legii nr. 84/1998 (M. Of. nr. 161/23 aprilie 1998). În fapt s-a reținut că societatea reclamantă SC N. SRL este deținătoarea drepturilor exclusive asupra modelului de prezentare a salatei de icre în formă de floare cu diverse petale, așa cum aceste drepturi sunt conferite prin: - modelul industrial înregistrat, sub nr. 010402 din 10 noiembrie 2000 eliberat de O.S.I.M. la 3 noiembrie 2001 pe o durată de protecție cuprinsă între 10 noiembrie 2000 – 10 noiembrie 2005, cu obiect „produse alimentare”; - modelul industrial nr. 012657 din 9 iunie 2003 eliberat de O.S.I.M. la 9 iunie 2003 cu durată de protecție între 19 iulie 2002 – 19 iulie 2007 pentru produse alimentare conform descrierii celor 3 modele, precum - marca înregistrată la nr. 43942 din 10 noiembrie 2000 eliberată de O.S.I.M.

cu durata de protecție de 10 ani, începând cu 10 noiembrie 2000 pentru clasele de produse și servicii 29 și 30. S-a reținut că pârâta SC S.P. SRL este titulara dreptului de proprietate asupra desenului și modelului industrial nr. 012959 din 10 noiembrie 2003 durată de valabilitate cuprinsă între 14 octombrie 2002 – 14 octombrie 2007, conferită de certificatul eliberat de O.S.I.M. sub imperiul Legii nr. 129/1992 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 585/1992 având ca obiect două modele pentru salata de icre reprezentând o stea de mare și respectiv două stele de mare.

În analiza cererilor formulate de ambelor părți referitor la anularea modelelor industriale menționate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. h) și art. 9 din Legea nr. 129/1992 și a reținut că pentru a fi admis la înregistrare un model industrial trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: - să reprezinte aspectul nou al unui produs având o funcție utilitară; - să nu fi fost făcut public în țară pentru categoria de produse vizată, de către altă persoană decât autorul modelului ce se dorește a fi protejat (anterior constituirii dispozitivului reglementar); - aspectul acestuia să nu fi fost determinat de o funcție tehnică; - destinația modelului să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri.

S-a reținut din descrierea comparativă a modelelor industriale protejate că acestea au forme și specificații diferite (în cazul reclamantei, floarea iar în cazul pârâtei, stea de mare). S-au remarcat diferențe și în elementele de detaliu ale modelelor, numărul de brațe/petale fiind diferit iar la modelul 2 al pârâtei s-a observat o deosebire esențială în sensul că există două stele de mare secante. Instanța a constatat că fără a fi necesară o examinare amănunțită din partea consumatorului, cele două modele la produsele la care se aplică au un aspect total diferit. Nu s-a reținut nici apărarea în sensul că nu a fost respectată condiția de noutate, deoarece urmare analizei făcute de O.S.I.M. cu ocazia înregistrării modelului a rezultat că un asemenea model nu a mai fost înregistrat iar caracterul lui individual a fost conferit prin specificarea detaliilor din rubrica „descrierea produsului”.

S-a reținut și faptul că în cauză nu sunt elemente care să îndreptățească reclamanta la acțiunea în contrafacere pornită împotriva pârâtei, deoarece pârâta a comercializat produsele sale în temeiul dreptului conferit de certificatul modelului cu nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, ceea ce exclude punerea problemei legitimării pârâtei în folosirea acestui model. 2.2. Instanța de apel Curtea de Apel București, secția a IX-a, prin decizia civilă nr. 83/ A din 23 aprilie 2009, a admis apelul reclamantei SC N. SRL și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea principală, a anulat O.M.V. nr. 012959 din 10 noiembrie 2003 eliberat de O.S.I.M.

în favoarea pârâtei și a interzis prelucrarea,comercializarea și oferirea spre vânzare a produsului salată de icre prin folosirea neautorizată a modelelor protejate aparținând reclamantei (nr. 010402 din 3 decembrie 2001, nr. 012657 din 9 iunie 2003) și a mărcii înregistrate nr. 043942 din 17 iulie 2001. A obligat pe pârâtă să retragă de pe piață produsele, salată de icre, care folosesc modelul și marca înregistrate, menționate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul pârâtei fiind obligată aceasta din urmă să publice pe cheltuiala sa dispozitivul deciziei într-un ziar de largă circulație.

În motivarea deciziei s-au reținut, în esență, următoarele: În primul rând s-a observat că prima instanță a omis să analizeze încălcarea de către pârâtă prin înregistrarea modelului industrial 012959, a dreptului obținut prin înregistrare de către reclamantă a mărcii a cărei dată de depozitare este 10 noiembrie 2000 situată anterior momentului la care s-a constituit depozitul reglementar pentru modelul industrial analizat. S-a reținut, sub acest aspect că marca reclamantei are aceeași dată de depozit (10 noiembrie 2000) cu cea la care s-a constituit depozitul reglementar și pentru DM nr. 010402 din 3decembrie 2001. Analiza făcută de instanța de apel a avut în vedere că drepturile protejate de cele două certificate (desen industrial și marcă) sunt distincte și ca urmare a fost apreciată în concret în fiecare caz în parte problema încălcării acestor drepturi, reținându-se că instanța de fond nu a făcut o atare analiză.

În conformitate cu reglementarea în vigoare la momentul constituirii depozitului reglementar în privința DMI nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, adică la octombrie 2002, se prevedea în Instrucțiunile O.S.I.M. la art. 5 lit. e) excluderea de la protecție a desenelor și modelelor industriale care cuprind, fără acordul titularului, mărci înregistrate și protejate în România. Ca urmare, s-a considerat necesar a se analiza dacă modelul pârâtei creează un risc de confuzie sau asociere cu marca reclamantei, ceea ce impunea analiza gradului de similaritate între cele două și corespondența dintre clasele de produse și servicii pentru care acestea au obținut protecție. Cu privire la marcă (a reclamantei) s-a constatat că aceasta este figurativă și reprezintă imaginea unui cerc ce înglobează un model floral cu 8 petale, reprezentat radial, având în partea centrală o zonă omogenă nesecționată radial dând impresia că modelul a fost realizat prin presare.

Cu privire la modelul industrial (al pârâtei) s-a constatat că el este similar cu marca, că are aceleași caracteristici generale și descriptive, drept pentru care nu îndeplinea condițiile de acordare a protecției și deci se impune anularea lui deoarece este de natură să creeze un risc de confuzie cu marca. S-a constatat că prima instanță deși a stabilit corect legea aplicabilă în privința cererii reclamantei de anulare a certificatului DMI nu a observat că dispozițiile acelei legi (Legea nr. 84/1998) se aplică numai cererii de contrafacere. Cât privește analiza condițiilor de fond pe care modelul industrial al pârâtei trebuia să le îndeplinească la data depunerii cererii de înregistrare, pentru acordarea protecției, s-a constatat că analiza instanței a pornit exclusiv de la premiza efectuării de către O.S.I.M.

a verificării potrivit propriilor date care s-a formulat cu emiterea certificatului și la acordul protecției. Verificarea făcută însă de O.S.I.M. nu poate exclude producerea de către persoana îndreptățită a probelor referitoare la lipsa de noutate a modelului înregistrat având în vedere că legea în diferitele sale redactări a prevăzut posibilitatea contestării îndeplinirii acestei condiții prin acțiunea în anularea certificatului înregistrat. Făcând o atare analiză în temeiul art. 9 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 în forma anterioară republicării și a instrucțiunilor privind condițiile pentru depunerea și eliberarea certificarea de desene și modele industriale, s-a apreciat corectă susținerea reclamantei în sensul că la data depozitelor (14 octombrie 2002) condiția de noutate nu era îndeplinită pentru modelul pârâtei față de modelele folosite și protejate anterior în beneficiul reclamantei, și față de principiul specialității prevăzut de lege în acea reglementate.

Instanța de apel a mai constatat că identitatea dintre cele două modele industriale [(cu diferențe de detaliu nesemnificative, potrivit dispozițiilor actuale ale art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992)] a fost constatată anterior prin sentința civilă nr. 123 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, într-o altă cauză privind anularea certificatului de înregistrare DMI nr. 012951 din 17 iulie 2003 - eliberat partenerului contractual al pârâtei reclamante SC B. SRL. Chiar pârâta-reclamantă a susținut că acest model industrial este identic cu cel analizat în prezenta cauză, aserțiune ce a servit drept motivare a unei cereri de recuzare a expertizei Ț.D. și a unei plângeri penale împotriva acesteia.

S-a avut în vedere acest aspect stabilit într-un alt dosar, deși în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, pentru că în raport de obiectul concret dedus judecății, o constatare contrară este greu de presupus față de identitatea elementului ce conturează dreptul menit a fi protejat, indiferent de elementele de diferențiere referitoare la părți (numai una dintre acestea) și la certificatul de înregistrare (diferit în mod formal, dar identic în conținutul drepturilor).

Instanța de apel a reținut identitatea între modelele industriale pentru care pârâta a obținut în 2003 protecție și modele industriale înregistrate în favoarea reclamantei în anii 2001 și 2003. S-a constatat în această analiză că sunt relevante în mod concret aspectele exterioare ale modelelor (și nu cuvintele sub care se identifică acestea) aspecte menite să confere noutate în sensul de a fi diferite în mod suficient de clar de alte desene sau modele și să produsă asupra beneficiarilor consumatori o impresie diferită de cea bazată de modelele industriale făcute public înaintea depunerii cererii de înregistrare a modelor examinate.

S-a apreciat că elementul comun al tuturor desenelor analizate (care pot fi descrise fie ca flori, fie ca stele de mare) este dat de aspectul creat de elementele ce le caracterizează, brațele radiale și muchiate într-un număr variabil dar nu esențialmente diferit, de la 3 la 32 (în ce privește modelele reclamantei) și, respectiv între 30 și 45 (în ce privește modelele pârâtei), astfel că impresia globală creată de model luat în ansamblul lui este aceeași pentru cumpărătorul avizat al produselor din categoria comercializată de ambele părți - salată de icre. Distincția sesizată de instanța de fond (în sensul că modelul 2 al produsului poate fi descris sub formă a două stele de mare secante) a fost considerată de Curte ca fiind nesemnificativă, câtă vreme reproducerea acestui model rămâne la latitudinea titularului iar funcția rămâne aceeași ca și impresia de ansamblu pe care modelul o creează.

S-a concluzionat că modelul comercializat de pârâtă nu are un caracter individual. Cât privește cererea conexă, care nu a fost analizată de instanța de fond pentru că s-a respins cererea principală, s-a constatat că aceasta este fondată în parte. Astfel, s-a reținut că deși anularea certificatului de înregistrare DM nr. 012959 din 10 noiembrie2003 este o consecință a neîndeplinirii la momentul înregistrării a condiției de fond impuse de lege, efectele anulării acestuia nu se pot extinde asupra faptelor anterioare anulării, moment până la care pârâta-reclamantă era considerată titulară a unui drept de proprietate protejat în mod legal, și deci având beneficiul tuturor prerogativelor conferite unui asemenea drept și prevăzute de art. 29 din Legea nr. 129/1992 în redactarea în vigoare la momentul creării drepturilor protejate.

Ca urmare, cererea subsecventă a reclamantei nu are caracter de acțiune de contrafacere care presupune utilizarea fără drept a modelului industrial ci trebuia analizată din perspectiva interzicerii pe viitor a utilizării unui atare drept, motiv pentru care dispozitivul sentinței de fond în privința actelor de folosire a modelului industrial de către pârâtă anterior anulării certificatului săi, au fost menținute. S-au constatat aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (l) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Instanța de apel a constatat nefondate criticile formulate în apelul său de către pârâtă.

Cât privește caracterul de noutate invocat de pârâtă s-a apreciat că în condițiile art. 9 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 există anterioritate distructivă de noutate când forma propusă pentru înregistrare era cunoscută la data cererii de fond indiferent de locul, momentul, autorul sau mijloacele de divulgare anterioară. Pornind se la constatarea că modelul industrial analizat a fost destinat să se aplice produselor alimentare incluse în clasa de produse 1-4, conform clasificării internaționale de la L. care nu mai făcea necesară și o altă identificare a produselor, cum pretinde pârâta, nu s-au primit criticile sub acest aspect.

S-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovezi cu privire la existența unor alte modele sau desene industriale anterioare momentului înregistrării susținând în mod generic că modelul analizat și recunoscut cu protecție reclamantei este similar până la identitate cu o gamă largă de produse comercializate în România anterior și ulterior anului 1989. S-a reținut că desenelor și modelelor le era aplicabil, conform art. 2 din aceeași lege, principiului teritorialității, chiar dacă legea a prevăzut condiția ca desenul sau modelul industrial să nu fi fost făcut public și în străinătate. S-a observat că la data constituirii depozitului reglementar pentru acest model industrial, România era membră a Uniunii de la Haga (potrivit Legii nr. 44/1992 pentru aderarea României la Aranjamentul de la Haga privind depozitul internațional de desene și modele industriale (6 noiembrie 1925) cu modificările și completările ulterioare.

Aranjamentul de la Haga prevede principiul limitării teritoriale a depozitului, ca regulă aplicabilă țărilor membre, considerată suficient de restrictivă. S-a avut în vedere dispozițiile art. 21 din Constituție care impune aplicarea dispozițiilor mai favorabile din normele internaționale, în raport de norma internă, norme internaționale la care România aderând s-a obligat să le respecte. Curtea de apel a apreciat că principiul internațional trebuie înțeles așadar limitativ atât în privința cerințelor de acordare a protecției cât și în privința limitelor executării acestora. Curtea a constatat că nu pot fi considerate distructive de noutate modelele industriale pentru care s-a acordat protecție prin certificatele aflate la dosar eliberate pentru clasa 1 de produse unor titulari străini, România nefiind țara desemnată în vederea comercializării produselor purtând acele modele industriale.

Nu s-au primit nici susținerile pârâtei referitoare la preponderența funcției tehnice ce ar caracteriza modelul industrial al reclamantei. Sub acest aspect s-a observat, cu implicațiile juridice mai sus analizate că printr-o sentință civilă nr. 85/2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a dintr-o altă cauză în care au figurat ca reclamantă SC B. SRL și ca pârâtă SC N. SRL având același obiect, anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial 010402/2001, s-a reținut că indiferent că aspectul salatei de icre este dat de dispozitivul cu care este procesată salata, situația nu este de natură să atragă anularea titlului de protecție deoarece dispozitivul însăși a fost creat pentru a face posibilă aranjarea produsului în formele protejate.

S-a apreciat cât privește criticile aduse la modelul industrial 012657 din 9 iunie 2003 că sunt valabile constatările făcute și arătate mai sus pentru modelul industrial 010402 eliberat reclamantei modelele protejate fiind variante îmbunătățite ale celui dintâi, anterioritatea distructivă de noutate a primului model neputând fi invocată în raporturile dintre un terț și titlurile ambelor certificate de înregistrare. Ca urmare, s-a constatat eronată argumentația pârâtei în sensul că anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial al SC B. SRL, în dosarul nr. 4329/2003, ar reprezenta argumentul care s-ar impune în anularea în prezenta cauză a celui de al doilea certificat deoarece în dosarul invocat anularea a fost cerută de reclamanta SC N. SRL ale cărei modele industriale au fost reținute ca anterioare și distructive de noutate pentru modelul industrial al SC B. 2.3.

Recursul Împotriva deciziei Curții de Apel București pârâta SC S.P. SRL a declarat recurs invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat decizia sub următoarele aspecte: Noutatea modelelor celor două produse a fost analizat de Curtea de Apel după criterii diferite în sensul că modele N. sunt și distinctive și noi față de modelul floral universal folosit în industria alimentară în schimb s-a considerat că modelele pârâtei SC S.P. nu sunt distinctive și nici noi nici față de modelul universal folosit în industria alimentară și nici față de modelele N.; or, în analiza făcută de O.S.I.M. cu ocazia înregistrării s-au aplicat în ambele cazuri aceleași criterii de analiză folosite universal în toate cererile de înregistrare tocmai în ideea de a nu da naștere la monopoluri în favoarea anumitor producători sau comercianți.

De aceea s-a susținut de către recurenți cu respectarea rolului și puterii instanțelor hotărârile judecătorești trebuie să acorde o mai mare importanță decât până acum opiniilor și concluziilor exprimate de reprezentații și funcționarii O.S.I.M., ca autoritate unică, desemnată în România în ce privește protecția proprietății industriale, și ca urmare certificatele de protecție eliberate de O.S.I.M. ar trebui să se bucure în fața participanților la circuitul judiciar de o prezumție de legalitate ca și actele administrative din exercitarea autorității de stat (având în vedere procedura îndelungată și greoaie în obținerea acestor certificate). Recurenta și-a exprimat regretul că în fața instanțelor de judecată consilierii O.S.I.M.

au o atitudine mai degrabă neutră decât de susținere a punctului de vedere al entității emitente a certificatului. Ca urmare în virtutea rolului activ, membrii completului de judecată ar trebui să acorde atenție, sporită dosarului cuprinzând actele și procedurile ce au stat la baza emiterii certificatului în discreție și în cauza de față nici una din instanțe nu a făcut trimitere la conținutul acestor dosare (foarte voluminoase de regulă) atunci când a analizat probele administrate. Recurenta a susținut că dacă nu se poate reține caracterul de noutate în privința modelului pârâtei, același lucru trebuie reținut și cât privește modelului reclamantei având în vedere forma clasică în care sunt ornate cu ajutorul șprițului prăjiturile de casă sau de cofetărie fără ca vreuna din părți să poată invoca inventarea de către ea a acestui ștuț sau a florii rezultate prin folosirea ștuțului.

Asemănarea sau deosebirea dintre modelele în discuție fiind aceleași cu asemănările sau deosebirile dintre modelele de pâine care coexistă în prezent pe piață. Pârâta a susținut că interesul său ca societate comercială nu este acela de a crea confuzie între produsele sale și cele ale concurenței (ambalajele fiind total diferite, inscripție, etichete, colorit) ci de a asigura produselor un aspect îngrijit și de a asigura o senzație de umplere mai mare a recipientului din plastic decât în cazul folosirii unui ștuț necrescut. S-a mai invocat contrarietatea hotărârilor pronunțate în decursul timpului în dosarele angajate între SC N. pe de o parte și SC B. sau S.P. pe de altă parte și faptul că în primul ciclu procesual toate instanțele au îmbrățișat acest punct de vedere.

Pârâta-recurentă a concluzionat că „în contradicție totală cu motivarea deciziei recurate că cele expuse în recursul său trebuia să aibă o înrâurire esențială în cauza de față întrucât nu se poate accepta că în aceeași țară aceleași instanțe, în aplicarea acelorași legi, pot pronunța hotărâri total diferite chiar dacă situațiile de fapt și de drept sunt identice”.

S-a mai argumentat contradictorialitatea dintre considerentele și dispozitivul deciziei atacate în sensul că deși se afirmă că cererea subsecventă a reclamantei nu poate fi analizată din perspectiva unei acțiuni în contrafacere ci exclusiv din perspectiva folosirii modelelor pe viitor, după anularea certificatului, cu toate acestea se dispune retragerea de pe piață a produselor purtând modelul industrial deținut de pârâtă încă de la pronunțarea hotărârii în apel, știut fiind că dreptul de utilizare exclusivă a unui model durează până la anularea sa irevocabilă, moment până la care nu pot fi dispuse măsuri subsecvente admiterii unei acțiuni în contrafacere. 2.4. Analiza instanței de recurs. Recursul pentru cele două motive invocate este nefondat și se va respinge pentru considerentele următoare: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Critica referitoare la contradictorialitatea între considerente și dispozitivul hotărârii atacate este nefondată. În realitate nu este vorba despre o contradicție. Curtea reține că pentru momentul anterior judecății nulității certificatului de înregistrare nr. 043942 din 17 iulie 2001 a modelelor industriale protejate prin acest certificat, actele îndeplinite de pârâtă in temeiul certificatului amintit, sunt valabile. Obligarea pârâtei de a retrage de pe piață produsele care folosesc modelele industriale prin certificatul anulat este o consecință a anulării certificatului, după acest moment orice acțiune a pârâtei în temeiul unui certificat anulat intrând în sfera ilicitului. În considerente este explicată și obligarea pârâtei din momentul pronunțării hotărârii Curții de apel, instanța face în acest sens trimitere la dispozițiile art. 371 alin. (l) pct. 3 C. proc.

civ., care se referă la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel și respectiv la art. 376 alin. (l) C. proc. civ., care se referă la caracterul executoriu al hotărârii definitive (cum este cazul hotărârii Curții de apel). Împrejurarea că hotărârea Curții de apel nu a devenit irevocabilă nu are importanță cât privește materia executării de vreme ce se autoriză potrivit art. 376 alin. (1) învestirea cu formulă executorie și a hotărârilor definitive (și care nu sunt însă irevocabile). Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cadrul acestui motiv de recurs care se referă textual la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta a invocat potrivit celor menționate la pct. 2.3.

de mai sus mai multe critici. Din acestea, singura critică care se poate circumscrie motivului invocat și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este cea referitoare la aplicarea de criterii diferite de apreciere de către instanța de apel, în analiza caracterului noutății. În primul rând se remarcă că pârâta recurentă în dezvoltarea acestei critici, nu indică în mod expres texte de lege pe care instanța le-a ignorat sau le-a interpretat greșit în aprecierea de fapt și de drept pe care a dat-o cauzei în soluția pronunțată. Se constată din contră, că instanța a făcut trimitere la dispozițiile legale aplicabile și a oferit argumentația susținută în fapt cu referire la probele administrate și în drept prin arătarea normei aplicabile inclusiv cu aplicarea în timp a acesteia pentru soluția pronunțată pentru fiecare capăt de cerere și pentru cererea conexă pe care instanța de fond nu a mai analizat-o.

Se constată că în mod judicios s-a analizat fiecare certificat în parte și s-a apreciat caracterul de noutate în raport de dispozițiile în vigoare la momentul acordării protecției prin certificatele analizate. În mod corect s-au respins apărările pârâtei cât privește garanția de noutate asigurată de procedura îndelungată și greoaie de acordare a certificatelor de către O.S.I.M. Art. 37 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenului și modelelor industriale prevede în mod expres că certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de O.S.I.M. poate fi anulat în tot sau în parte la cererea unei persoane interesate, anulare care se poate cere pe toată durata de valabilitate a certificatului, iar anularea este dată în mod expres prin art. 38 în competența instanțelor judecătorești.

Ca urmare, comentariile făcute de recurentă în legătură cu valoarea juridică (și credibilă) pe care ar trebui să o dea instanțele în viitor certificatelor eliberate de O.S.I.M. nu pot fi considerate decât propuneri de lege ferenda exterioare motivului de recurs invocat, în aceeași exterioritate plasându-se și celelalte comentarii făcute de recurentă cu privire la necesitatea reconsiderării poziției reprezentantului O.S.I.M. în instanță și necesitatea eliminării practicii neunitare înregistrate în materia proprietății intelectuale și cu precădere în istoricul juridic al cauzelor anterioare în care au fost implicate părțile din prezentul proces (singure sau cu alți participanți).

Se reține, de asemenea, că celelalte comentarii în sensul că „ori ambele modele sunt considerate noi ori ambele sunt considerate că nu au acest caracter” sau cele referitoare la modalitățile tehnice de realizare a modelelor în discreție sunt comentarii generale, care deși nu conțin critici concrete se pot interpreta drept comentarii la modalitatea în care instanța a interpretate probele administrate în cauză. Sub acest din urmă aspect se observă că reformarea unei hotărâri pentru greșita apreciere a probelor administrate nu mai este posibilă prin calea de atac a recursului după abrogarea expresă a punctului 11 din art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000. Constatând, pentru considerentele mai sus expuse că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., pentru reținerea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) s-a respins, ca nefundat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P. SRL împotriva deciziei nr. 83/ A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.