ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul Municipiul București prin Primarul Sectorului 1 a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și C.C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea avizului nr. 164/M din 4 iulie 2006 privind „Studiul istoric de fundamentare, delimitarea zonei de protecție a monumentelor istorice și regulamentul acestuia, aferente Planului Urbanistic Zonal, sector 1 București" și suspendarea avizului până la soluționarea definitivă a cauzei. În motivarea acțiunii s-a arătat că la solicitarea numitului C.C., Ministerul Culturii și Cultelor a eliberat avizul ca etapă prealabilă în vederea aprobării Regulamentului de urbanism de către C.G.M.B.

Prin acest aviz ministerul și-a exprimat acordul pentru construirea în Parcul Bordei a unui ansamblu de clădiri P+4-5 E în parcelarea UCB și P+1-2E. Prin aceasta se permite transformarea unei zone V4 zonă neconstruibilă, într-o zonă rezidențială. Pârâtul C.C. a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii iar instanța de fond a pus în discuția părților această excepție precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, Curtea de Apel a constatat că aceasta este nefondată și a respins-o, având în vedere că pe avizul nr. 164/M din 4 iulie 2006, figurează și antetul ministerului, acest aviz fiind aprobat, semnat și ștampilat de Ministrul Culturii și Cultelor, fiind deci emitentul actului administrativ atacat alături de Comisia Națională a Monumentelor Istorice conf.

Legii nr. 422/2001(fila 5,ds. 9175/2/2006). Prin sentința civilă nr. 219 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Culturii și Cultelor, a respins acțiunea reclamantului și, totodată, a respins cererea de suspendare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între Municipiul București și de C.C. a intervenit un contract de schimb potrivit căruia o suprafață de 28.000 mp din terenul vizat a trecut în proprietatea Municipiului București, acesta cedând în schimb proprietatea asupra unei suprafețe identice din terenul situat în șos.

N., cunoscut sub denumirea de „S.F.". După efectuarea schimbului de terenuri, Municipiul București în calitate de proprietar prin H.C.G.M.B. nr. 121 din 25 martie 2008 a dispus trecerea în domeniul public a suprafeței de 28,00 mp situată în str. T. și Bd. A. sector 1 București și afectarea acesteia ca destinație de parc. Instanța de fond a mai reținut că avizul nr. 164M din 4 iulie 2006 a stat la baza emiterii PUZ-ului asupra căruia s-au pronunțat instanțele judecătorești care au analizat implicit și actul premergător constituit de avizul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Apreciind că în prezent avizul și respectiv PUZ-ul emis în baza acestuia nu mai au nici o aplicabilitate practică în raport de istoricul și regimul juridic al terenului, instanța a constat că, deși la data introducerii acțiunii, reclamantul (6 octombrie 2006) justifica în principiu un interes legitim public vătămat, la data pronunțării prezentei sentințe acest interes nu mai este actual. Împotriva acestei hotărâri reclamantul Municipiul București prin Primarul Sectorului 1 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele motive: În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca lipsită de interes, având în vedere atât prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cât și dispozițiile Legii nr. 215/2001 ce stabilesc în sarcina autorităților publice locale atribuții referitoare la protecția mediului înconjurător.

Recurenta precizează că sunt lipsite de relevanță, în soluționarea excepției împrejurarea că prin decizia civilă nr. 2303 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel București a respins în mod irevocabil acțiunea prin care Primarul Sectorului 1 a solicitat anularea PUZ-ului, precum și împrejurarea că terenul în suprafață de 28000 mp a fost trecut în domeniul public, existența avizului contestat fiind o amenințare la adresa protecției mediului înconjurător. În acest sens, instanța de fond a omis importanța Hotărârii privind schimbul de proprietăți, în care s-a prevăzut că „Municipiul București și C.G.M.B. garantează integral și în mod expres pe soții C. atât cu privire la evicțiune, cât și la dreptul de a construi conform deciziei civile nr. 1146 din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

În consecință, recurenta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, interesul în judecarea pe fond a cauzei fiind legitim și actual. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut că terenul la care se referă avizul contestat și-a modificat regimul juridic, în sensul că o suprafață de 28000 mp a intrat în proprietatea publică a municipiului București potrivit H.C.G.M.B. 121/2008 servind la amenajarea Parcului Bordei, iar restul suprafeței (4600 mp) este declarată de utilitate publică și propusă spre expropriere, conform Legii nr. 179/2008.

Totodată, acest aviz nu este un act de sine stătător, ci un act premergător PUZ-ului, astfel că nu ar putea fi anulat decât odată cu actul principal menționat. Față de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, avizul contestat nemaiproducând efecte juridice deoarece se referă la suprafețe de teren care, între timp, și-au modificat regimul juridic în sensul transformării în domeniu public și, respectiv al propunerii pentru expropriere; totodată însăși reclamanta are mai multe prerogative legale în a decide asupra destinației ulterioare a terenului. În consecință, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Municipiul București prin Primarul Sectorului 1 împotriva sentinței civile nr. 219 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010