ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Municipiul

București prin Primarul Sectorului 1 a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și C.C., solicitând ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea avizului

nr. 164/M din 4 iulie 2006 privind „Studiul istoric de fundamentare,

delimitarea zonei de protecție a monumentelor istorice și

regulamentul acestuia, aferente Planului Urbanistic Zonal, sector 1

București" și suspendarea avizului până la

soluționarea definitivă a cauzei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la solicitarea

numitului C.C., Ministerul Culturii și Cultelor a eliberat avizul ca

etapă prealabilă în vederea aprobării Regulamentului de urbanism

de către C.G.M.B. Prin acest aviz ministerul și-a exprimat acordul pentru

construirea în Parcul Bordei a unui ansamblu de clădiri P+4-5 E în

parcelarea UCB și P+1-2E. Prin aceasta se permite transformarea unei zone

V4 zonă neconstruibilă, într-o zonă rezidențială.

Pârâtul C.C. a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii iar

instanța de fond a pus în discuția părților această

excepție precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, Curtea de Apel a constatat

că aceasta este nefondată și a respins-o, având în vedere

că pe avizul nr. 164/M din 4 iulie 2006, figurează și antetul

ministerului, acest aviz fiind aprobat, semnat și ștampilat de

Ministrul Culturii și Cultelor, fiind deci emitentul actului administrativ

atacat alături de Comisia Națională a Monumentelor Istorice

conf. Legii nr. 422/2001(fila 5,ds. 9175/2/2006).

Prin sentința civilă nr. 219 din 21 ianuarie 2009 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei de interes, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Culturii și Cultelor, a

respins acțiunea reclamantului și, totodată, a respins cererea

de suspendare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond

a reținut că între Municipiul București și de C.C. a

intervenit un contract de schimb potrivit căruia o suprafață de

28.000 mp din terenul vizat a trecut în proprietatea Municipiului

București, acesta cedând în schimb proprietatea asupra unei suprafețe

identice din terenul situat în șos. N., cunoscut sub denumirea de „S.F.".

După efectuarea schimbului de terenuri, Municipiul București

în calitate de proprietar prin H.C.G.M.B. nr. 121 din 25 martie 2008 a dispus

trecerea în domeniul public a suprafeței de 28,00 mp situată în str.

T. și

Bd. A. sector 1 București

și afectarea acesteia ca destinație de parc.

Instanța de fond a mai reținut că avizul nr. 164M din 4

iulie 2006 a stat la baza emiterii PUZ-ului asupra căruia s-au pronunțat

instanțele judecătorești care au analizat implicit și actul

premergător constituit de avizul Ministerului Culturii, Cultelor și

Patrimoniului Național.

Apreciind că în prezent avizul și respectiv PUZ-ul emis în baza

acestuia nu mai au nici o aplicabilitate practică în raport de istoricul

și regimul juridic al terenului, instanța a constat că,

deși la data introducerii acțiunii, reclamantul (6 octombrie 2006)

justifica în principiu un interes legitim public vătămat, la data

pronunțării prezentei sentințe acest interes nu mai este actual.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul Municipiul București

prin Primarul Sectorului 1 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie invocând următoarele motive:

În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca

lipsită de interes, având în vedere atât prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004,

cât și dispozițiile Legii nr. 215/2001 ce stabilesc în sarcina

autorităților publice locale atribuții referitoare la

protecția mediului înconjurător.

Recurenta precizează că sunt lipsite de relevanță,

în soluționarea excepției împrejurarea că prin decizia

civilă nr. 2303 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel București a

respins în mod irevocabil acțiunea prin care Primarul Sectorului 1 a solicitat anularea PUZ-ului, precum și împrejurarea că terenul în suprafață

de 28000 mp a fost trecut în domeniul public, existența avizului contestat

fiind o amenințare la adresa protecției mediului înconjurător.

În acest sens, instanța de fond a omis importanța

Hotărârii privind schimbul de proprietăți, în care s-a

prevăzut că „Municipiul București și C.G.M.B.

garantează integral și în mod expres pe soții C. atât cu privire

la evicțiune, cât și la dreptul de a construi conform deciziei civile

nr. 1146 din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București.

În consecință, recurenta solicită casarea sentinței

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

interesul în judecarea pe fond a cauzei fiind legitim și actual.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum

și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut că terenul la

care se referă avizul contestat și-a modificat regimul juridic, în

sensul că o suprafață de 28000 mp a intrat în proprietatea

publică a municipiului București potrivit H.C.G.M.B. 121/2008 servind

la amenajarea Parcului Bordei, iar restul suprafeței (4600 mp) este

declarată de utilitate publică și propusă spre expropriere,

conform Legii nr. 179/2008.

Totodată, acest aviz nu este un act de sine stătător, ci

un act premergător PUZ-ului, astfel că nu ar putea fi anulat decât

odată cu actul principal menționat.

Față de aceste considerente, în mod corect instanța de

fond a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, avizul contestat nemaiproducând

efecte juridice deoarece se referă la suprafețe de teren care, între

timp, și-au modificat regimul juridic în sensul transformării în

domeniu public și, respectiv al propunerii pentru expropriere;

totodată însăși reclamanta are mai multe prerogative legale în a

decide asupra destinației ulterioare a terenului.

În consecință, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentința

pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul București prin

Primarul Sectorului 1 împotriva sentinței civile nr. 219 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010