ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5437/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3429 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, a fost admisă excepția de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.E.R. și C.B.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Primăria Sectorului 2 București, și C.I., în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii judiciare îl constituie anularea avizelor conforme care au stat la baza emiterii autorizațiilor de construire eliberate de Primăria Sectorului 2 și anularea autorizaților de construire.

Instanța a constat că actele atacate au fost emise de autorități locale, iar competența de soluționare a cauzei este stabilită expres de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 în favoarea Tribunalului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând la dosar motive de recurs și completare a motivelor de recurs. Motivele de recurs astfel cum au fost formulate și completate de către reclamanți, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția dispusă de instanța de fond prin care a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenții arată în motivele de recurs că prin sentința atacată în mod greșit a fost declinată competența soluționării cauzei fără a se ține cont că prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată anularea a două acte administrative distincte emise, în baza Legii nr. 50/1991, republicată, unul de o autoritate publică centrală – avizul conform eliberat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, și al doilea autorizația de construcție eliberată de Primăria Sectorului 2 București.

Iar în raport cu primul act contestat, avizul conform, care a stat la baza eliberării autorizației de construire și care, apreciază recurentul, a fost emis de o autoritate publică centrală – Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, competența materială în cauză revine în primă instanță Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și nu Tribunalul București, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei.

Recurenții susțin că în mod greșit instanța de fond a apreciat că avizul conform a fost emis de o autoritate locală – Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București, fără a ține cont că emitentul este în fapt Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național care figurează în antet și care în raport de rangul său – autoritate publică centrală determină competența de soluționare, în primă instanță a Curții de apel și nu a Tribunalului. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. La dosar, intimații-pârâți Primăria Sectorului 2 București și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința pronunțată de instanța de fond, prin care a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a apreciat în mod corect că în raport de obiectul cauzei – acte administrative emise de autorități cu rang local: Primăria Municipiului București și Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București, competența de soluționare în primă instanță revine Tribunalului și nu Curții de apel în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reține susținerile din motivele de recurs privind greșita aplicare a naturii avizului conform din 04 august 2009. Acest aviz conform care a stat la baza emiterii autorizației de construire contestată nu este emis de o autoritate centrală Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național care figurează în antet, ci de către o instituție locală – Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București; importantă fiind în cauză, în ceea ce o privește, stabilirea competenței determinată este întinderea teritorială a competenței acestei autorități. Iar această Direcție pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural are competența teritorială la nivelul Municipiului București și nu la nivel național.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că are calitatea de organ al administrației publice centrale de natură a atrage competența materială în primă instanță a Curții de apel. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata C.I. reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E.R. și C.B.A. împotriva sentinței nr. 3429 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.