ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5437/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3429 din 16 septembrie 2010

a Curții de Apel București, a fost admisă excepția de soluționare a cauzei privind

pe reclamanții C.E.R. și C.B.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii

și Patrimoniului Național, Primăria Sectorului 2 București, și C.I., în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii judiciare îl constituie anularea

avizelor conforme care au stat la baza emiterii autorizațiilor de construire eliberate

de Primăria Sectorului 2 și anularea autorizaților de construire.

Instanța a constat că

actele atacate au fost emise de autorități locale, iar competența de soluționare

a cauzei este stabilită expres de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 în

favoarea Tribunalului.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând la

dosar motive de recurs și completare a motivelor de recurs.

Motivele de recurs astfel

cum au fost formulate și completate de către reclamanți, se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv

a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește

soluția dispusă de instanța de fond prin care a fost admisă excepția de necompetență

materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenții arată în motivele

de recurs că prin sentința atacată în mod greșit a fost declinată competența soluționării

cauzei fără a se ține cont că prin cererea de chemare în judecată a fost solicitată

anularea a două acte administrative distincte emise, în baza Legii nr. 50/1991,

republicată, unul de o autoritate publică centrală – avizul conform eliberat de

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, și al doilea autorizația

de construcție eliberată de Primăria Sectorului 2 București.

Iar în raport cu primul

act contestat, avizul conform, care a stat la baza eliberării autorizației de construire

și care, apreciază recurentul, a fost emis de o autoritate publică centrală – Ministerul

Culturii și Patrimoniului Național, competența materială în cauză revine în primă

instanță Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

și nu Tribunalul București, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul cauzei.

Recurenții susțin că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că avizul conform a fost emis de o autoritate

locală – Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului

București, fără a ține cont că emitentul este în fapt Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național care figurează în antet și care în raport de rangul său

– autoritate publică centrală determină competența de soluționare, în primă instanță

a Curții de apel și nu a Tribunalului.

Se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

la Curtea de Apel București.

La dosar, intimații-pârâți

Primăria Sectorului 2 București și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința pronunțată de

instanța de fond, prin care a fost admisă excepția de necompetență materială și

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția de contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică fiind dată

cu aplicarea corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect că în raport de obiectul cauzei – acte administrative emise de autorități

cu rang local: Primăria Municipiului București și Direcția pentru Cultură, Culte

și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București, competența de soluționare

în primă instanță revine Tribunalului și nu Curții de apel în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reține susținerile

din motivele de recurs privind greșita aplicare a naturii avizului conform din 04

august 2009. Acest aviz conform care a stat la baza emiterii autorizației de construire

contestată nu este emis de o autoritate centrală Ministerul Culturii, Cultelor și

Patrimoniului Național care figurează în antet, ci de către o instituție locală

– Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului

București; importantă fiind în cauză, în ceea ce o privește, stabilirea competenței

determinată este întinderea teritorială a competenței acestei autorități. Iar această

Direcție pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural are competența teritorială

la nivelul Municipiului București și nu la nivel național. Pe cale de consecință,

nu se poate reține că are calitatea de organ al administrației publice centrale

de natură a atrage competența materială în primă instanță a Curții de apel.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată

către intimata C.I. reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.E.R. și C.B.A. împotriva sentinței nr. 3429 din 16 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata

sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.