ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâții F.R.F., S.M. și L.I.A., solicitând obligarea F.R.F. la eliberarea hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F. din data de 09 februarie 2004, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 3445 din 30 aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pe pârâții F.R.F., S.M.

și L.I.A. în favoarea Tribunalului București, secția a IX a conflicte de muncă și contencios administrativ, trimițând dosarul spre competentă soluționare acestei instanțe. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 2 a reținut în esență că F.R.F. este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă și neguvernamentală, fiind asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b), autorității publice. Prin urmare, Judecătoria Sectorului 2, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. d) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că pentru soluționarea cauzei este competent tribunalul. Prin sentința civilă nr. 1964 din 26 mai 2009, Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe în favoarea M.M.

și pe pârâții F.R.F., S.M. - Președintele F.R.F. și L.I.A. Director General al F.R.F. și K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a reținut în esență că împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 prin care s-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul, recurs ce a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 167/ R din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția civilă.

Referitor la excepția de necompetență materială, Tribunalul București apreciind că pârâta chemată în judecată este o autoritate centrală de stat, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) din legea nr. 554/2004, a constatat că, în baza art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 1907 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pe F.R.F., S.M. - Președintele F.R.F. și L.I.A.

Director General al F.R.F. și K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut în esență că, având în vedere prevederile art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2002 coroborat cu dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, litigiul dedus judecății nu poate fi considerat litigiu de contencios, întrucât pârâta F.R.F. nu poate fi considerată autoritate publică.

Asupra conflictului de competență, Înalta Curte reține că: În speță, litigiul de față a fost generat de executarea unei convenții civile, înregistrată la 10 decembrie 2001, încheiată între reclamantul M.M. pe de o parte, în calitate de agent jucători, licențiat de F.R.F., și jucătorul K.C.A., pe de altă parte, de reprezentare a acestuia din urmă de către dl M.M. Convenția amintită este de natură civilă, iar orice litigiu legat de aceasta este de competența instanței civile, stabilită în raport de prevederile art. 1 și 5 C. proc. civ. Din aceasta perspectivă, este irelevant statutul F.R.F. - persoană juridică de drept privat de utilitate publică - în raport de împrejurarea esențială că între părți nu sunt raporturi de drept public, care să atragă incidența prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform exigențelor art. 2 lit. b) din actul normativ precitat.

În consecință, soluționarea acțiunii formulate de domnul M.M. revine instanței civile, respectiv Judecătoriei Sectorului 2, în favoarea căreia Înalta Curte, conform art. 22 al. (5) C. proc. civ., va stabili competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pe pârâții F.R.F., S.M. - Președintele F.R.F., L.I.A. - Director General al F.R.F., K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Judecătoriei sector 2. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.