ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Sectorului 2, reclamantul M.M. a chemat în judecată

pe pârâții F.R.F., S.M. și L.I.A., solicitând obligarea F.R.F. la eliberarea

hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F. din data de 09 februarie 2004, precum

și obligarea pârâților la plata sumei de 1.000 lei pentru fiecare zi de

întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 3445 din 30 aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul M.M. și pe pârâții F.R.F., S.M. și L.I.A. în favoarea

Tribunalului București, secția a IX a conflicte de muncă și contencios

administrativ, trimițând dosarul spre competentă soluționare acestei instanțe.

Pentru

a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 2 a reținut în esență că F.R.F. este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică,

autonomă și neguvernamentală, fiind asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b),

autorității publice.

Prin

urmare, Judecătoria Sectorului 2, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. d) C.

proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat

că pentru soluționarea cauzei este competent tribunalul.

Prin

sentința civilă nr. 1964 din 26 mai 2009, Tribunalul București, secția a IX a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe în favoarea M.M. și pe

pârâții F.R.F., S.M. - Președintele F.R.F. și L.I.A. Director General al F.R.F.

și K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul București, secția contencios

administrativ și fiscal, a reținut în esență că împotriva sentinței pronunțate

de Judecătoria Sectorului 2 prin care s-a declinat competența în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs reclamantul, recurs ce a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.

167/ R din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția civilă.

Referitor

la excepția de necompetență materială, Tribunalul București apreciind că pârâta

chemată în judecată este o autoritate centrală de stat, conform art. 35 alin.

(2) din Legea nr. 69/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) din legea nr. 554/2004,

a constatat că, în baza art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art.

10 din Legea nr. 554/2004, soluționarea cauzei este de competența Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin

sentința civilă nr. 1907 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București a admis

excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul M.M. și pe F.R.F., S.M. - Președintele F.R.F. și L.I.A.

Director General al F.R.F. și K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2.

Constatându-se

ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Pentru

a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut în esență că,

având în vedere prevederile art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2002 coroborat cu

dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, litigiul dedus judecății

nu poate fi considerat litigiu de contencios, întrucât pârâta F.R.F. nu poate

fi considerată autoritate publică.

Asupra

conflictului de competență, Înalta Curte reține că:

În

speță, litigiul de față a fost generat de executarea unei convenții civile, înregistrată

la 10 decembrie 2001, încheiată între reclamantul M.M. pe de o parte, în

calitate de agent jucători, licențiat de F.R.F., și jucătorul K.C.A., pe de

altă parte, de reprezentare a acestuia din urmă de către dl M.M. Convenția

amintită este de natură civilă, iar orice litigiu legat de aceasta este de

competența instanței civile, stabilită în raport de prevederile art. 1 și 5 C.

proc. civ. Din aceasta perspectivă, este irelevant statutul F.R.F. - persoană

juridică de drept privat de utilitate publică - în raport de împrejurarea esențială

că între părți nu sunt raporturi de drept public, care să atragă incidența

prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform exigențelor

art. 2 lit. b) din actul normativ precitat.

În consecință, soluționarea

acțiunii formulate de domnul M.M. revine instanței civile, respectiv

Judecătoriei Sectorului 2, în favoarea căreia Înalta Curte, conform art. 22 al.

(5) C. proc. civ., va stabili competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.M. și pe pârâții F.R.F.,

S.M. - Președintele F.R.F., L.I.A. - Director General al F.R.F., K.A. -

Secretarul General al F.R.F. în favoarea Judecătoriei sector 2.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2010.