ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3517/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1414 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost admisă în parte cererea Primăriei sectorului 2 București împotriva pârâtului L.F. din București, cu consecința obligării la desființarea lucrărilor edificate fără autorizație de construcție la imobilul proprietatea sa din București, în caz de neconformare autorizând pe reclamanta să aducă măsura la împlinire pe cheltuiala pârâtului. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin respingerea apelului declarat de pârâtul L.F.

conform deciziei civile nr. 647 A din 17 iunie 2004. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile, pârâtul, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 3 C. proc. civ. recurentul a susținut în esență că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare soluționând cauza în lipsa sa și în prezența mandatarului său care nu îl putea reprezenta legal, pentru că prin însăși cererea scrisă având ca obiect cererea de amânare pentru lipsa de apărare rezultă o restrângere a mandatului și necesitatea pregătirii apărării. Recurentul a susținut totodată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 195/2004 în soluționarea excepției de necompetență materială ridicată de mandatar cu prilejul dezbaterilor.

Recursul se dovedește fondat. Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare la cererea temeinic motivată. Contrar dispoziției legale menționate care constituie o garanție a dreptului la apărare, printr-o interpretare restrictivă nejustificată și prin greșita aplicare a temeiniciei motivelor, instanța de apel a respins cererea și a procedat la judecata apelului la primul termen stabilit în cauză, în prezența mandatarului părții care a cerut la rândul său amânarea judecății pentru lipsa de apărare. Prin cererea formulată apelantul–pârât, susținea pe de o parte că este în imposibilitate să se prezinte personal la termenul fixat la 10 iunie 2004 în fața instanței pentru că se află în interes de serviciu în străinătate, și în aceste condiții nici nu poate angaja un apărător calificat, pe de altă parte ca actele doveditoare în sprijinul apelului se regăsesc asupra sa.

Cele invocate, confirmate de mandatarul neavocat care nici nu ar fi fost în măsura sa pună concluzii asupra fondului neasistat, constituiau motive temeinice pentru acordarea termenului pentru lipsa de apărare. Ca urmare recursul se va admite cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul L.F. împotriva deciziei nr. 647/A din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă. Casează decizia și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.