ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3517/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1414 din 27

septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost admisă

în parte cererea Primăriei sectorului 2 București împotriva pârâtului L.F. din

București, cu consecința obligării la desființarea lucrărilor edificate fără

autorizație de construcție la imobilul proprietatea sa din București, în caz de

neconformare autorizând pe reclamanta să aducă măsura la împlinire pe

cheltuiala pârâtului.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă,

prin respingerea apelului declarat de pârâtul L.F. conform deciziei civile nr.

647 A din 17 iunie 2004.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale

aplicabile, pârâtul, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 5

și 3 C. proc. civ. recurentul a susținut în esență că instanța de apel i-a

încălcat dreptul la apărare soluționând cauza în lipsa sa și în prezența

mandatarului său care nu îl putea reprezenta legal, pentru că prin însăși

cererea scrisă având ca obiect cererea de amânare pentru lipsa de apărare

rezultă o restrângere a mandatului și necesitatea pregătirii apărării.

Recurentul a susținut totodată că

instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 195/2004 în

soluționarea excepției de necompetență materială ridicată de mandatar cu

prilejul dezbaterilor.

Recursul se dovedește fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin.

(1) C. proc. civ. instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de

apărare la cererea temeinic motivată.

Contrar dispoziției legale

menționate care constituie o garanție a dreptului la apărare, printr-o

interpretare restrictivă nejustificată și prin greșita aplicare a temeiniciei motivelor,

instanța de apel a respins cererea și a procedat la judecata apelului la primul

termen stabilit în cauză, în prezența mandatarului părții care a cerut la

rândul său amânarea judecății pentru lipsa de apărare.

Prin cererea formulată

apelantul–pârât, susținea pe de o parte că este în imposibilitate să se

prezinte personal la termenul fixat la 10 iunie 2004 în fața instanței pentru

că se află în interes de serviciu în străinătate, și în aceste condiții nici nu

poate angaja un apărător calificat, pe de altă parte ca actele doveditoare în

sprijinul apelului se regăsesc asupra sa.

Cele invocate, confirmate de

mandatarul neavocat care nici nu ar fi fost în măsura sa pună concluzii asupra

fondului neasistat, constituiau motive temeinice pentru acordarea termenului

pentru lipsa de apărare.

Ca urmare recursul se va admite cu

consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul L.F.

împotriva deciziei nr. 647/A din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și de litigii de muncă. Casează decizia și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.