ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2221 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu M.N. și, în consecință, a fost constatată calitatea de colaborator al securității pentru pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. a declanșat verificarea din oficiu a candidatului la funcția de Primar al comunei Ștefănești, județul Argeș, respectiv a pârâtului M.N.. Din cuprinsul notei de constatare s-a reținut că acesta a fost recrutat în anul 1979, în scopul supravegherii informative în cadrul Liceului Industrial nr. 1 Pitești, acesta având calitatea de pedagog în cadrul unității de învățământ arătate.

Instanța a reținut că la data de 20 martie 1970 pârâtul a semnat angajamentul în fața organelor de securitate și a preluat numele conspirativ „P.I.”. Din analiza materialelor prezentate cauzei, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al securității, întrucât informațiile ce au fost furnizate de pârât, indiferent sub ce formă, se refereau la activități sau atitudini potrivnice sistemului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturilor Civile și Politice, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Astfel, Curtea a concluzionat că în cauză s-a făcut dovada prevăzută de lege, reținând și aspectul că legiuitorul nu condiționează constatarea calității de „colaborator al securității” de existența unei pluralități de informații, fiind suficientă existența uneia singure, dar aflată în sfera dispozițiilor prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii de către recurent. În motivele de recurs se arată că în mod greșit și nelegal prin sentința atacată s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 și pe cale de consecință i-a fost constatată calitatea de colaborator al Securității. Recurentul arată că informația pe care a furnizat-o organelor de miliție privind pe numitul Popa Florin, reprezenta o obligație de serviciu în condițiile în care acesta era ocupat de mai multe fapte antisociale. Tot în motivele de recurs se arată că în perioada în care a semnat angajamentul” era student la Facultatea de Educație Fizică din Pitești și intra în contact inevitabil cu studenții arabi. Se arată în recurs că el însuși a avut calitatea de urmărit de către organele de securitate suferind persecuții materiale și profesionale. Recurentul a depus acte conform art. 305 C. proc. civ.. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În mod corect s-a constatat, în raport de situația de fapt, expusă în nota de constatare din 17 septembrie 2009, existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Susținerile din recurs nu sunt fondate în condițiile în care din actele care au stat la baza notei de constatare rezultă că recurentul-pârât a semnat angajament cu Securitatea la data de 20 martie 1979 – fila 31 dosar fond – preluând numele conspirativ de „P.I.”, iar prin acest angajament s-a angajat să sprijine organele de securitate. Faptul că recurentul apreciază că acest sprijin a reprezentat o datorie morală și socială nu infirmă calitatea sa de colaborator.

Aceasta deoarece în această calitate a furnizat informații Securității despre o anumită persoană care avea relații cu cetățenii străini, informație care vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Faptul că însuși recurentul a avut dosar de urmărit și a fost persecutat de Securitate nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securității în condițiile în care informațiile furnizate, în baza angajamentului din anul 1979 îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.N. împotriva sentinței nr. 2221 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.