ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2221 din 27 mai

2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu M.N. și, în

consecință, a fost constatată calitatea de colaborator al

securității pentru pârât.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că C.N.S.A.S. a

declanșat verificarea din oficiu a candidatului la funcția de Primar

al comunei Ștefănești, județul Argeș, respectiv a

pârâtului M.N.. Din cuprinsul notei de constatare s-a reținut că acesta

a fost recrutat în anul 1979, în scopul supravegherii informative în cadrul

Liceului Industrial nr. 1 Pitești, acesta având calitatea de pedagog în

cadrul unității de învățământ arătate.

Instanța a reținut că la

data de 20 martie 1970 pârâtul a semnat angajamentul în fața organelor de

securitate și a preluat numele conspirativ „P.I.”.

Din analiza materialelor prezentate

cauzei, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al

securității, întrucât informațiile ce au fost furnizate de

pârât, indiferent sub ce formă, se refereau la activități sau

atitudini potrivnice sistemului comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv

dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturilor Civile și Politice, dreptul

oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale

ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi

și care trebuie să rămână inaccesibile.

Astfel, Curtea a concluzionat că în

cauză s-a făcut dovada prevăzută de lege, reținând

și aspectul că legiuitorul nu condiționează constatarea

calității de „colaborator al securității” de existența

unei pluralități de informații, fiind suficientă

existența uneia singure, dar aflată în sfera dispozițiilor

prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii de către recurent.

În motivele de recurs se arată

că în mod greșit și nelegal prin sentința atacată s-a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 și pe cale de consecință i-a fost

constatată calitatea de colaborator al Securității.

Recurentul arată că

informația pe care a furnizat-o organelor de miliție privind pe

numitul Popa Florin, reprezenta o obligație de serviciu în condițiile

în care acesta era ocupat de mai multe fapte antisociale.

Tot în motivele de recurs se arată

că în perioada în care a semnat angajamentul” era student la Facultatea de

Educație Fizică din Pitești și intra în contact inevitabil

cu studenții arabi.

Se arată în recurs că el

însuși a avut calitatea de urmărit de către organele de

securitate suferind persecuții materiale și profesionale.

Recurentul a depus acte conform art. 305 C.

proc. civ..

Analizând recursul declarat în raport de

motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a

legii respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În mod corect s-a constatat, în

raport de situația de fapt, expusă în nota de constatare din 17

septembrie 2009, existența calității de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-recurent, în cauză

fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Susținerile din recurs nu sunt

fondate în condițiile în care din actele care au stat la baza notei de

constatare rezultă că recurentul-pârât a semnat angajament cu

Securitatea la data de 20 martie 1979 – fila 31 dosar fond – preluând numele

conspirativ de „P.I.”, iar prin acest angajament s-a angajat să sprijine

organele de securitate. Faptul că recurentul apreciază că acest

sprijin a reprezentat o datorie morală și socială nu

infirmă calitatea sa de colaborator. Aceasta deoarece în această

calitate a furnizat informații Securității despre o anumită

persoană care avea relații cu cetățenii străini,

informație care vizează îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului prevăzute de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Faptul că însuși

recurentul a avut dosar de urmărit și a fost persecutat de Securitate

nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securității în

condițiile în care informațiile furnizate, în baza angajamentului din

anul 1979 îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.N.

împotriva sentinței nr. 2221 din 27 mai 2009 a Curții de Apel

București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.