ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 145/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 4197, la data de 13 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. S.A. București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 28.435.271 lei cu titlu de pretenții și 2.349.822 lei cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă expedierea unor vagoane, la destinația S.C. O.T. S.A. Constanța, vagoane ce au sosit cu sigiliile violate, constatându-se o lipsă de marfă de 2.450 kg în sumă de 28.435.271 lei, cu consecința răspunderii cărăușului pentru pierderea sus-menționată, în baza art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate.

Acțiunea reclamantei S.N.P. P. S.A. București a fost admisă cu obligarea pârâtei la plata sumei de 28.435.271 lei cu titlu de daune. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța, invocând ignorarea și încălcarea reglementărilor din materia transporturilor feroviare și nedovedirea pretențiilor de către reclamantă. Prin decizia nr. 712 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, apelul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța, a fost respins ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea în parte a acțiunii reclamantei. Recursul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța, este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, din actele dosarului, se constată că reclamanta a livrat către S.C. O.T. S.A.

Constanța, prin cărăușul pârât, benzină, la destinație constatându-se o lipsă de 2.450 kg benzină la vagoanele care aveau violate sigiliile și urme de scurgeri, situație față de care, în mod corect și instanța de apel a procedat făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 83.1 din Regulamentul de transport pe calea ferată, astfel că, răspunderea pentru lipsa produsului și obligarea de acoperire a prejudiciului revine pârâtei, nefiind probe din care să rezulte că predătorul nu ar fi aplicat sigiliile ori nu ar fi asigurat etanșeitatea vagoanelor primite fără obiecțiuni. De asemenea, în mod corect instanța de apel a apreciat pierderea produsului pe timpul transportului, întrucât, din actele de constatare, rezultă că unele vagoane prezentau și urme de scurgeri de benzină.

Totodată, se constată că ambele instanțe în mod corect au luat în considerare reglementările O.U.G. nr. 17/2000 și O.G. nr. 27/2000 în ce privește calculul prejudiciului, acesta cuprinzând accizele, T.V.A.-ul și taxa de drum, intimata pârâtă având calitatea de vânzător al mărfii transportate pe calea ferată. Prin urmare, criticile formulate de recurenta-pârâtă hotărârii instanței de apel nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal. Față de considerentele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Marfă Constanța. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A., sucursala de Marfă Constanța, împotriva deciziei nr. 712 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.