ENDAROV v. BULGARIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 56261/00 de către Georgii Todorov ENDAROV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 13 decembrie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis, dna Botoucharova Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl. S. Nielsen, având în vedere cererea depusă la 26 iulie 1999, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Georgii Todorov Endarov, este un național rus care s-a născut în 1978 și locuiește în Pazardzhik, Bulgaria. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. Ganchev, un avocat practicant în Pazardzhik, Bulgaria. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna Karadjova, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția anterioară a reclamantului la 5 mai 1999 a fost deschisă o anchetă preliminară împotriva reclamantului, a fost acuzat de a fi comis un jaf și a fost reținut pe baza, printre altele, a fost reținut în reținere , gravitatea infracțiunii, personalitatea și existența altor proceduri penale împotriva acestuia. La 16 iunie 1999, reclamantul a apelat împotriva detenției sale. Avocatul a fost auzit de Curtea de District Pazardzhik la 26 iunie 1999, care a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat eliberarea sa pe cauțiune. Investigația preliminară împotriva reclamantului a fost încheiată la 28 octombrie 1999. La 17 decembrie 1999, la Curtea de District Pazardzhik a fost depusă o acuzație pentru jaf împotriva reclamantului. Condițiile de detenție Reclamantul s-a ținut în detenție la Serviciul Regional de Investigații Pazardzhik. La prezentarea reclamantului, celulele erau mici (6 mp) și sub nivelul străzii. Nu existau lumină naturală și aer proaspăt. Au existat cocoale, picioare și purici. O găleată a fost furnizat pentru nevoile sanitare ale deținut. Nu existau apă caldă, săpun și alte articole de toaletă. Nu a existat posibilitatea de a exerciționa. Alimentele furnizate erau de cantitate insuficientă și substandard. Reclamantul nu a avut acces la ziare, cărți, radio și televiziune. El nu a fost autorizat să mențină o corespondență activă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că el nu a fost adus prompt în fața unui judecător sau alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) că a fost reținut ilegal, susținând că dovezile împotriva acestuia nu erau suficiente pentru a concluziona că a fost vinovat de o infracțiune. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu are dreptul executor de a solicita compensații pentru a fi victimă de arest sau deținere în contravenție cu dispozițiile articolului 5. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman sau degradant în timp ce a fost reținut în cadrul Serviciului Regional de Investigații Pazardzhik. La 20 octombrie 2004, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, s-a anunțat cererea și au fost invitați să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. Reclamantul fiind de naționalitate rusă, la 20 octombrie 2004, Curtea a informat Guvernul Rusiei că acestea pot interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 1 și art. 44). Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, Guvernul Rusiei a informat Curtea că nu intenționează să beneficieze de această posibilitate. Guvernul contestat nu a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului în termenul stabilit și nici nu a solicitat Curții o prelungire a timpului. Prin scrisoarea din 3 martie 2005, trimisă prin scrisoarea înregistrată cu declarație de primire, Curtea a informat reprezentantul reclamantului cu privire la acest fapt, l-a invitat să facă orice observație pe care ar putea dori să o facă în numele reclamantului și să prezinte orice reclamație pentru o justă satisfacție. Scrisoarea a fost primită la 10 martie 2005. Reclamantul nu a prezentat observații sau cereri de satisfacție doar în termenul stabilit și nu a solicitat Curtea pentru orice prelungire de timp. Guvernul contestat a prezentat observații tardive. Prin scrisoarea din 4 mai 2005, acestea au fost informate că președintele Curții de Camera a hotărât să nu le includă în dosar. Prin scrisoarea aceleiași zile, trimisă prin poștă înregistrată cu recunoaștere de primire, reprezentantul reclamantului a fost informat cu privire la faptul de mai sus și la termenii art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. El a fost avertizat că nereplicarea ar putea duce Curtea la concluzia că reclamantul nu mai are intenția de a-și continua cererea. Scrisoarea a fost primită la 25 mai 2005. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamantului și a reprezentantului său. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 din Convenție, care, în ceea ce privește materialele, prevede următoarele: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în protocolul acestuia, este necesar.” În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu necesită examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția. Decide să scoată cererea din lista de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 56261/00

by Georgii Todorov ENDAROV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13

December 2005 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev

,

Mr

D.

Spielmann

,

Mr

S.E.

Jebens,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 26 July 1999,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Georgii Todorov Endarov, is a Russian national who was born in 1978 and lives in Pazardzhik, Bulgaria. He is represented before the Court by Mr E. Ganchev, a lawyer practising in Pazardzhik, Bulgaria. The respondent Government are represented by their agent, Mrs

M

Karadjova, of the Ministry of Justice.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

The applicant’s pre-trial detention

On 5 May 1999 a preliminary investigation was opened against the applicant, he was charged with having committed a robbery and was detained on remand on the basis of,

inter alia

, the seriousness of the offence, his personality and the existence of other criminal proceedings against him.

On 16 June 1999 the applicant appealed against his detention. The appeal was heard by the Pazardzhik District Court on 26 June 1999, which found in favour of the applicant and ordered his release on bail. The applicant was released on 1 July 1999.

The preliminary investigation against the applicant was concluded on 28

October 1999.

On 17 December 1999 an indictment for robbery against the applicant was submitted to the Pazardzhik District Court.

2.

The conditions of detention

The applicant was held in detention at the Pazardzhik Regional Investigation Service.

Upon the submissions of the applicant the cells were small (6 sq.m.) and below street level. There was no natural light and fresh air. There were cockroaches, lice and fleas. A bucket was provided for the sanitary needs of the detained. There was insufficient hot water, soap and other toiletries. There was no possibility to exercise. The food provided was of insufficient quantity and substandard. The applicant had no access to newspapers, books, radio and television. He was not allowed to maintain an active correspondence.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that he was not brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power.

2.

The applicant complained under Article 5 § 1 (c) that he was detained unlawfully. He submits that the evidence against him was not sufficient to lead to the conclusion that he was guilty of an offence.

3.

The applicant complained under Article 5 § 5 of the Convention that he does not have an enforceable right to seek compensation for being a victim of arrest or detention in contravention of the provisions of Article 5.

4.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that he was subjected to inhuman or degrading treatment while being detained in the Pazardzhik Regional Investigation Service.

THE LAW

On 20 October 2004 notice of the application was given to the respondent Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court and they were invited to submit written observations on the admissibility and merits of the case.

The applicant being of Russian nationality, on 20 October 2004 the Court informed the Russian Government that they may intervene in the proceedings (Article 36 § 1 and Rule 44). By letter of 11

January 2005 the Russian Government informed the Court that they did not intend to avail themselves of this possibility.

The respondent Government did not submit observations on the admissibility and merits of the case within the prescribed deadline nor did they ask the Court for any extension of time.

By letter of 3 March 2005, sent by registered mail with acknowledgement of receipt, the Court informed the applicant’s representative of the above fact, invited him to make any observations which he may wish to make on behalf of the applicant and to submit any claims for just satisfaction. The letter was received on 10 March 2005.

The applicant did not submit any observations or claims for just satisfaction within the prescribed deadline nor did he ask the Court for any extension of time.

The respondent Government submitted belated observations. By letter of 4

May 2005, they were informed that the President of the Chamber Court had decided not to include them in the case file.

By letter of the same day, sent by registered mail with acknowledgement of receipt, the applicant’s representative was informed of the above fact and of the terms of Article 37 § 1 (a) of the Convention. He was warned that failure to reply might lead the Court to conclude that the applicant no longer intended to pursue his application. The letter was received on 25 May 2005.

No reply has been received by the Court from the applicant and his representative.

Having regard to the foregoing, the Court finds that the applicant does not intend to pursue his application within the meaning of Article 37 of the Convention, which, so far as material, provides as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; ...

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto does not require the continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

In these circumstances, the Court concludes that the application should be struck out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President