ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2571/2009

Deliberând asupra recursului

de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta T.B.F. reprezentată

de T.C. a chemat în judecată pe pârâții SC G.P. SRL și B.A., solicitând

dizolvarea societății pârâte, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

31/1990, lichidarea societății, împărțirea patrimoniului acesteia, numirea unui

administrator judiciar, radierea societății de la O.R.C., constatarea nevalabilității constituirii dreptului de proprietate asupra construcției

prin înscrierea dreptului în cartea funciară, radierea acestei înscrieri și

reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate aparținând lui T.G.ȘT.,

să constate masa succesorală rămasă după decesul defunctului T.G.Șt. iar

reclamanta moștenitoare în calitate de descendent gr. I să fie predată

succesiunea și intabulată pe numele său.

În subsidiar reclamanta a

solicitat să se ia act de retragerea sa din societate în cazul în care pârâtul

B.A. o despăgubește.

Tribunalul Bihor, prin

sentința comercială nr. 641/ COM din 20 martie 2007, a admis în parte acțiunea, a dispus dizolvarea societății comerciale și a deschis procedura de

lichidare numind un lichidator, a respins celelalte capete de cerere și a

obligat pe pârâți la 34,7 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că după decesul asociatului T.G.Șt., calitatea de asociat în SC G.P.

SRL, a fost preluată de succesoarea acestuia, minoră, reprezentată de

curatoarea sa T.C. Neînțelegerile dintre asociați au devenit grave determinate

de dreptul de proprietate asupra imobilului înscris pe numele societății și au

degenerat în divergențe ireconciliabile între aceștia, care a dus la dispariția

elementului subiectiv al societății, affectio societatis.

În privința celorlalte

capete de cerere, instanța a considerat că lichidarea societății impune

efectuarea operațiunilor patrimoniale privind activul și pasivul acesteia iar

radierea nu este posibilă mai înainte de a fi finalizat procedura lichidării.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia nr. 158/ C din 6 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr. 641/2007 a Tribunalului Bihor, obligând pe apelant

la 1963 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut

că reclamanta a dobândit calitatea de asociat în temeiul art. 229 alin. (2) din

Legea nr. 231/1990 și a art. 10 alin. (2) din statutul societății comerciale,

fără ca înscrierea acestei calități la O.R.C. să aibă relevanță în privința

transmiterii drepturilor succesorale. În privința neînțelegerilor grave, curtea

de apel a considerat, potrivit probelor testimoniale, că funcționarea

societății nu mai este posibilă iar interesul reclamantei îl constituie numai

împărțirea patrimoniului.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtul B.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

6, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare a legii în sensul că

succesoarea minoră a asociatului defunct nu dorește să păstreze calitatea de

asociat iar societatea ar fi în imposibilitate să-și deruleze activitatea, când

în realitate divergențele se referă exclusiv la suma de ce i se cuvine fiecărui

asociat.

Fiind o societate profitabilă

care profită tuturor asociaților, dizolvarea nu reprezintă intenția

legiuitorului în interesul public și nici nu are finalitatea dorită de reclamantă,

care suportă concursul creditorilor societății.

Mai susține recursul că

reclamanta, deși este succesoarea asociatului decedat nu a efectuat nici un act

juridic care să o înregistreze ca asociat în societate.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Potrivit prevederilor art. 304

pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., casarea sau modificarea hotărârii se poate cere

dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut sau

când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Precizând ca temei al

exercitării căii de atac a recursului, textele de lege citate, cererea de

recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, limitându-se

numai la evocarea acestora.

Din această perspectivă,

față de prevederile art. 302

1

lit. c) recursul este supus sancțiunii

nulității.

În privința interpretării

dispozițiilor art. 229 din Legea nr. 31/1990 sunt necesare câteva precizări:

Prevederile art. 229 din

Legea nr. 31/1990 stabilesc dizolvarea societății cu răspundere limitată prin

faliment, incapacitate, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre

asociați, când datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul

singur.

Alin. (2) al textului de

lege citat, invocat de recurent, exceptează de la dizolvare societatea ce

prevede în actul constitutiv continuarea cu moștenitorii asociatului decedat

sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma

societății cu răspundere limitată cu asociat unic.

Pe de altă parte pactul

societar stabilea dizolvarea societății printre altele din cauza

imposibilității realizării obiectului acesteia (art. 11).

Prin întâmpinarea depusă

pentru termenul din 27 aprilie 2004, recurentul își formulează apărări pe

excepții și pe fond fără însă a face mențiunea hotărârii de a continua

existența societății cu asociat unic, fapt ce a determinat instanțele să

analizeze numai situația cauzelor de dizolvare a societății comerciale.

Materialul probator analizat

de instanțele de fond a format convingerea acestora asupra neînțelegerilor

grave dintre asociați care conduc la imposibilitatea realizării obiectului de

activitate, situație de fapt pe care instanța de recurs nu o mai poate cenzura,

și care, prin ea însăși constituie un motiv convențional de dizolvare.

În privința neînscrierii

calității de asociat la O.R.C., instanța de apel, judicios a considerat că

această operațiune are numai efecte de opozabilitate față de terți, dreptul de

a deveni asociat fiind acordat de lege (art. 229 Legea nr. 31/1990) și de actul

constitutiv al societății comerciale (art. 10 din statut).

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 158/ C din 6

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 158/C/2007-A din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2009.