ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2571/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Reclamanta T.B.F. reprezentată de T.C. a chemat în judecată pe pârâții SC G.P. SRL și B.A., solicitând dizolvarea societății pârâte, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, lichidarea societății, împărțirea patrimoniului acesteia, numirea unui administrator judiciar, radierea societății de la O.R.C., constatarea nevalabilității constituirii dreptului de proprietate asupra construcției prin înscrierea dreptului în cartea funciară, radierea acestei înscrieri și reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate aparținând lui T.G.ȘT., să constate masa succesorală rămasă după decesul defunctului T.G.Șt.

iar reclamanta moștenitoare în calitate de descendent gr. I să fie predată succesiunea și intabulată pe numele său. În subsidiar reclamanta a solicitat să se ia act de retragerea sa din societate în cazul în care pârâtul B.A. o despăgubește. Tribunalul Bihor, prin sentința comercială nr. 641/ COM din 20 martie 2007, a admis în parte acțiunea, a dispus dizolvarea societății comerciale și a deschis procedura de lichidare numind un lichidator, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pe pârâți la 34,7 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că după decesul asociatului T.G.Șt., calitatea de asociat în SC G.P. SRL, a fost preluată de succesoarea acestuia, minoră, reprezentată de curatoarea sa T.C.

Neînțelegerile dintre asociați au devenit grave determinate de dreptul de proprietate asupra imobilului înscris pe numele societății și au degenerat în divergențe ireconciliabile între aceștia, care a dus la dispariția elementului subiectiv al societății, affectio societatis. În privința celorlalte capete de cerere, instanța a considerat că lichidarea societății impune efectuarea operațiunilor patrimoniale privind activul și pasivul acesteia iar radierea nu este posibilă mai înainte de a fi finalizat procedura lichidării. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 158/ C din 6 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr. 641/2007 a Tribunalului Bihor, obligând pe apelant la 1963 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a dobândit calitatea de asociat în temeiul art. 229 alin. (2) din Legea nr. 231/1990 și a art. 10 alin. (2) din statutul societății comerciale, fără ca înscrierea acestei calități la O.R.C. să aibă relevanță în privința transmiterii drepturilor succesorale. În privința neînțelegerilor grave, curtea de apel a considerat, potrivit probelor testimoniale, că funcționarea societății nu mai este posibilă iar interesul reclamantei îl constituie numai împărțirea patrimoniului. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtul B.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a legii în sensul că succesoarea minoră a asociatului defunct nu dorește să păstreze calitatea de asociat iar societatea ar fi în imposibilitate să-și deruleze activitatea, când în realitate divergențele se referă exclusiv la suma de ce i se cuvine fiecărui asociat. Fiind o societate profitabilă care profită tuturor asociaților, dizolvarea nu reprezintă intenția legiuitorului în interesul public și nici nu are finalitatea dorită de reclamantă, care suportă concursul creditorilor societății. Mai susține recursul că reclamanta, deși este succesoarea asociatului decedat nu a efectuat nici un act juridic care să o înregistreze ca asociat în societate.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Potrivit prevederilor art. 304 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., casarea sau modificarea hotărârii se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut sau când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Precizând ca temei al exercitării căii de atac a recursului, textele de lege citate, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, limitându-se numai la evocarea acestora. Din această perspectivă, față de prevederile art. 302 1 lit. c) recursul este supus sancțiunii nulității.

În privința interpretării dispozițiilor art. 229 din Legea nr. 31/1990 sunt necesare câteva precizări: Prevederile art. 229 din Legea nr. 31/1990 stabilesc dizolvarea societății cu răspundere limitată prin faliment, incapacitate, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur. Alin. (2) al textului de lege citat, invocat de recurent, exceptează de la dizolvare societatea ce prevede în actul constitutiv continuarea cu moștenitorii asociatului decedat sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.

Pe de altă parte pactul societar stabilea dizolvarea societății printre altele din cauza imposibilității realizării obiectului acesteia (art. 11). Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 27 aprilie 2004, recurentul își formulează apărări pe excepții și pe fond fără însă a face mențiunea hotărârii de a continua existența societății cu asociat unic, fapt ce a determinat instanțele să analizeze numai situația cauzelor de dizolvare a societății comerciale. Materialul probator analizat de instanțele de fond a format convingerea acestora asupra neînțelegerilor grave dintre asociați care conduc la imposibilitatea realizării obiectului de activitate, situație de fapt pe care instanța de recurs nu o mai poate cenzura, și care, prin ea însăși constituie un motiv convențional de dizolvare.

În privința neînscrierii calității de asociat la O.R.C., instanța de apel, judicios a considerat că această operațiune are numai efecte de opozabilitate față de terți, dreptul de a deveni asociat fiind acordat de lege (art. 229 Legea nr. 31/1990) și de actul constitutiv al societății comerciale (art. 10 din statut). Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 158/ C din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 158/C/2007-A din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.