ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 184 din 16 octombrie 2009 a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1125/2006 invocată de reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești, în contradictoriu cu pârâții comuna Dumbrăvești, și Guvernul României și, pe cale de consecință, a constat nelegalitatea actului administrativ atacat, în ceea ce privește pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa nr. 1 a acestei Hotărâri de Guvern. î n ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut că reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1125/2006 publicată în M.Of.

nr. 755/2006, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova, în ceea ce privește pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la hotărâre. Excepția de nelegalitate a fost invocată de reclamantă în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. 9046/221/2008 al Judecătoriei Ploiești, în care reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor stăpânite în comuna Dumbrăvești, sat Mălăiești respectiv 776 mp TI2, p. Cc 473, 649 mp T 12, p. A 474 , 2918 mp T9, p. Cc 230,1200 mp T9, p. Cc 5, 3.000 mp T 10, p. Lv 1, precum și constatarea dreptului de proprietate asupra următoarelor construcții: clădirea Bisericii Parohiale Mălăiești, clădirea Bisericii Mălăiești, filiala Sfârleanca și clădirea Bisericii Mălăiești, filiala Dumbrăvești.

A mai arătat că la pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la hotărâre - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Dumbrăvești sunt menționate: teren cimitir 885 mp Tarla 2, parcela C 59, teren cimitir + curți clădiri 298 mp Tarla 9 parcela Cc 58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren curți clădiri 776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc 5, teren cimitir nou 1500 mp capela. Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ teritorială, și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective.

Pârâta comuna Dumbrăvești a inclus aceste terenuri în domeniul public, cu motivarea că acestea au destinația de cimitir comunal, conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și susține că cimitirele comunale pe care cele două parohii pretind că sunt proprietare sunt de utilitate publică, având destinație de loc de înhumare pentru cetățenii comunei Dumbrăvești. Potrivit listei anexă la Legea nr. 213/1998, pct. 111-10 - "Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din ... cimitirele comunale". Din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române rezultă însă că parohiile pot avea în întreținere cimitire proprii, cimitire care sunt proprietatea parohiilor sau mănăstirilor.

Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 privind Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, în vigoare la data adoptării H.G. nr. 1125/2006, prevedea la art. 181 că fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morților, care este proprietatea parohiei. Decretul nr. 233/1949 a fost abrogat prin H.G. nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care la art. 186 privind Cimitirele parohiale și mănăstirești prevede că (1) Fiecare parohie și mănăstire are dreptul să dețină sau să înființeze cel puțin un cimitir pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii, (2) Cimitirele parohiale și mănăstirești, ca bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului, sunt insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate.

Prima instanță a constatat că în mod nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, au fost incluse în domeniul public al comunei Dumbrăvești terenurile pe care se află cimitire parohiale, menționate la pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la H.G. nr. 1125/2006, întrucât terenurile nu fac parte din cele prevăzute de dispozițiile art. 1, art. 3 alin. (4), alin. (6), pct. III-10 anexă din Legea nr. 213/1998, iar reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești, care a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra acestora, este astfel vătămată în drepturile sale. î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În esență, susține recurentul că Parohia Ortodoxă nu a făcut dovada unui titlu valabil în temeiul căruia pretinde exercitarea unui drept real asupra terenurilor în discuție. Arată că H.G. nr. 1125/2006 este legală fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 50/2005, în vigoare la acea dată . Că proiectul actului administrativ este contrasemnat, respectiv avizat, de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare, aflată la dosarul cauzei. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata Parohia Ortodoxă Mălăiești a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Arată că recurenta nu formulează critici de nelegalitate, ci reiterează apărările invocate prin întâmpinare în fața instanței de fond. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul excepției de nelegalitate ridicată de intimata-reclamantă vizează dispozițiile H.G. nr. 1125/2006 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova, în ceea ce privește Anexa nr. 1, pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 referitoare la domeniul public al comunei Dumbrăvești. La pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la hotărâre - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Dumbrăvești sunt menționate: teren cimitir 885 mp Tarla 2, parcela C59, teren cimitir+curți clădiri 2918mp Tarla 9 parcela Cc 58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren curți clădiri 776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc 5, teren cimitir nou 1500 mp capela.

Un prim aspect invocat de Guvernul României este circumscris greșitei soluționări a excepției de nelegalitate în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului preexistent adoptării H.G. nr. 1125/2006, care să fie recunoscut de lege și pe cale de consecință vătămarea prin actul contestat. Astfel, la data emiterii Hotărârii Guvernului contestată, reclamanta nu avea un titlu valabil asupra terenurilor, care fac obiectul acestui act administrativ, terenuri ce au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al comunei Dumbrăvești, de Comisia specială pentru inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul public, inventare care a fost însușite și aprobate de Consiliul Local, prin hotărâre, care până la data adoptării H.G.

nr. 1125/2006 nu a fost contestată în instanță și nici revocată. Terenurile în litigiu au fost incluse de pârâta Comuna Dumbrăvești în domeniul public cu motivarea că acestea au destinația de cimitir comunal, conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998 care prevede că „domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din …. cimitirele comunale”. Este de reținut faptul că prin dispozițiile art. 181 din Decretul nr. 233/1949 privind Statutul și funcționarea Bisericii ortodoxe Române (abrogate prin H.G. nr. 53/2008) s-a prevăzut vocația și posibilitatea ca fiecare parohie și mănăstire să dețină sau să înființeze cimitire pentru îngroparea credincioșilor decedați care este proprietatea parohiei sau mănăstirii.

În cauză, însă, reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești nu a făcut dovada că ar fi titulara unui drept real asupra terenurilor în discuție, aflate în domeniul public, astfel că nu poate pretinde nelegalitatea actului administrativ adoptat înainte ca aceasta să formuleze acțiunea, prin care solicită dobândirea proprietății prin uzucapiune. Astfel, deși susține că prin hotărârea atacată cu excepția de nelegalitate, au fost trecute în domeniul public al comunei Dumbrăvești, terenuri care aparțin Parohiei Ortodoxe Mălăiești, intimata – reclamantă nu a făcut dovada în această fază procesuală că este titulara dreptului real pretins asupra terenului în litigiu. Sub aspectul fondului cauzei, pe baza probatoriului administrat, prima instanță în mod greșit a reținut că terenul în litigiu a fost inclus în domeniul public al comunei Dumbrăvești cu încălcarea dispozițiilor art. 213/1998.

În fapt a avut loc o atestare a regimului juridic al proprietății publice, iar reclamanta care a invocat excepția de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu a făcut dovada nelegalității actului administrativ atacat în temeiul legii contenciosului administrativ. În esență, Înalta Curte reține că H.G.

nr. 1125/2006, atacată cu excepția de nelegalitate, a fost emisă de Guvern, în virtutea funcției normative pe care o exercită în conformitate cu art. 108 alin. (1) din Constituție, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar reclamanta nu a făcut dovada unui titlu valabil asupra terenurilor în litigiu, astfel că nu poate susține că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut de dispozițiile art. 44 din Constituția României și respectiv art. 1 din p rotocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult după adoptarea H.G.

nr. 1125/2006, reclamanta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune conform art. 1846, art. 1890 C. civ., astfel că la data emiterii actului administrativ atacat cu excepția de nelegalitate, aceasta nu avea un titlu valabil asupra terenurilor care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al comunei Dumbrăvești. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prin admiterea recursului și va fi modificată sentința recurată în sensul respingerii excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 184 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1125/2006- Anexa 1, poz. 139 -142; 145 – 146 invocată de reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.