ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 184

din 16 octombrie 2009 a

admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor

H.G. nr. 1125/2006 invocată de reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești,

în contradictoriu cu pârâții comuna Dumbrăvești, și Guvernul

României și, pe cale de consecință, a constat nelegalitatea actului

administrativ atacat, în ceea ce privește pozițiile 139, 140, 141, 142,

145 și 146 din anexa nr. 1 a acestei Hotărâri de Guvern.

î

n ceea ce privește

excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor

legale incidente, Curtea a reținut că

reclamanta Parohia Ortodoxă

Mălăiești a invocat excepția de nelegalitate a

Hotărârii nr. 1125/2006 publicată în M.Of. nr. 755/2006, pentru

modificarea și completarea H.G. nr. 1359/2001, privind atestarea

domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Prahova, în ceea ce

privește pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la

hotărâre.

Excepția de nelegalitate a fost

invocată de reclamantă în cadrul litigiului ce face obiectul

dosarului nr. 9046/221/2008 al Judecătoriei Ploiești, în care

reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate

prin uzucapiune asupra terenurilor stăpânite în comuna

Dumbrăvești, sat Mălăiești respectiv 776 mp TI2, p. Cc

473, 649 mp T 12, p. A 474 , 2918 mp T9, p. Cc 230,1200 mp T9, p. Cc 5, 3.000

mp T 10, p. Lv 1, precum și constatarea dreptului de proprietate asupra

următoarelor construcții: clădirea Bisericii Parohiale

Mălăiești, clădirea Bisericii Mălăiești, filiala

Sfârleanca și clădirea Bisericii Mălăiești, filiala

Dumbrăvești.

A mai arătat că la

pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa 1 la hotărâre

- Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei

Dumbrăvești sunt menționate: teren cimitir 885 mp Tarla 2,

parcela C 59, teren cimitir + curți clădiri 298 mp Tarla 9 parcela Cc

58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren curți clădiri

776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc

5, teren cimitir nou 1500 mp capela.

Potrivit art. 21 din Legea nr.

213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999, inventarul

bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităților

administrativ teritoriale se întocmește de către comisiile special

constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ teritorială,

și se însușește prin hotărârea autorității publice

a unității respective.

Pârâta comuna Dumbrăvești

a inclus aceste terenuri în domeniul public, cu motivarea că acestea au

destinația de cimitir comunal, conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și

susține că cimitirele comunale pe care cele două parohii pretind

că sunt proprietare sunt de utilitate publică, având destinație

de loc de înhumare pentru cetățenii comunei Dumbrăvești.

Potrivit listei anexă la Legea nr. 213/1998, pct. 111-10 - "Domeniul public local al comunelor, orașelor

și municipiilor este alcătuit din ... cimitirele comunale".

Din Regulamentul pentru organizarea

și funcționarea cimitirelor parohiale și

mănăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române

rezultă însă că parohiile pot avea în întreținere cimitire

proprii, cimitire care sunt proprietatea parohiilor sau mănăstirilor.

Decretul nr. 233 din 23 februarie

1949 privind Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii

Ortodoxe Române, în vigoare la data adoptării H.G. nr. 1125/2006, prevedea

la art. 181 că fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir

pentru îngroparea morților, care este proprietatea parohiei.

Decretul nr. 233/1949 a fost abrogat

prin H.G. nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoașterea Statutului

pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care la

art. 186 privind Cimitirele parohiale și mănăstirești

prevede că (1) Fiecare parohie și mănăstire are dreptul

să dețină sau să înființeze cel puțin un cimitir

pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este proprietatea

parohiei sau a mănăstirii, (2) Cimitirele parohiale și

mănăstirești, ca bunuri sacre destinate exclusiv și direct

cultului, sunt insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi

înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate.

Prima instanță a constatat

că în mod nelegal, cu

nerespectarea

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, au fost incluse în domeniul public al

comunei

Dumbrăvești terenurile pe care se află cimitire parohiale,

menționate la pozițiile 139, 140, 141, 142, 145 și 146 din anexa

1 la H.G. nr. 1125/2006, întrucât terenurile nu fac parte din cele

prevăzute de dispozițiile art. 1, art. 3 alin. (4), alin. (6), pct.

III-10 anexă din Legea nr. 213/1998, iar reclamanta Parohia Ortodoxă

Mălăiești, care a solicitat să se constate că este

titulara dreptului de proprietate asupra acestora, este astfel

vătămată în drepturile sale.

î

mpotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În esență, susține

recurentul că Parohia Ortodoxă nu a făcut dovada unui titlu

valabil în temeiul căruia pretinde exercitarea unui drept real asupra

terenurilor în discuție.

Arată că H.G. nr. 1125/2006

este legală fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din

Constituția României, republicată și ale art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, cu modificările și completările ulterioare și cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind

procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare

Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, în vigoare la acea dată

.

Că

proiectul actului administrativ este contrasemnat, respectiv avizat, de

către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia,

astfel cum reiese din Nota de fundamentare, aflată la dosarul cauzei.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, intimata Parohia Ortodoxă Mălăiești a solicitat

respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind

temeinică și legală. Arată că recurenta nu

formulează critici de nelegalitate, ci reiterează apărările

invocate prin întâmpinare în fața instanței de fond.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate dar și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul

excepției de nelegalitate ridicată de intimata-reclamantă

vizează dispozițiile H.G. nr. 1125/2006 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al

județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Prahova, în ceea ce privește Anexa nr. 1,

pozițiile 139, 140,

141,

142,

145 și 146 referitoare la domeniul public al comunei

Dumbrăvești.

La pozițiile

139, 140, 141, 142,

145 și 146 din anexa 1 la hotărâre - Inventarul bunurilor care

aparțin domeniului public al comunei Dumbrăvești sunt

menționate: teren cimitir 885 mp Tarla 2, parcela C59, teren

cimitir+curți clădiri

2918mp

Tarla 9 parcela Cc 58, teren cimitir 649 mp tarla 12 parcela A474, teren

curți

clădiri 776 mp tarla 12 parcela Cc 473, teren cimitir

vechi 1200 mp tarla 9, parcela Cc 5, teren cimitir nou 1500 mp capela.

Un prim aspect

invocat de Guvernul României este circumscris greșitei soluționări

a excepției de nelegalitate în condițiile în care reclamanta nu a

făcut dovada dreptului preexistent adoptării H.G. nr. 1125/2006, care

să fie recunoscut de lege și pe cale de consecință

vătămarea prin actul contestat.

Astfel, la data

emiterii Hotărârii Guvernului contestată, reclamanta nu avea un titlu

valabil asupra terenurilor, care fac obiectul acestui act administrativ,

terenuri ce au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al

comunei Dumbrăvești, de Comisia specială pentru inventarierea

bunurilor care alcătuiesc domeniul public, inventare care a fost

însușite și aprobate de Consiliul Local, prin hotărâre, care

până la data adoptării H.G. nr. 1125/2006 nu a fost contestată

în instanță și nici revocată.

Terenurile în

litigiu au fost incluse de pârâta Comuna Dumbrăvești în domeniul

public cu motivarea că acestea au destinația de cimitir comunal,

conform anexei 3 pct. 10 din Legea nr. 213/1998 care prevede că „domeniul

public local al comunelor, orașelor și municipiilor este

alcătuit din …. cimitirele comunale”.

Este de

reținut faptul că prin dispozițiile art. 181 din Decretul nr. 233/1949

privind Statutul și funcționarea Bisericii ortodoxe Române (abrogate

prin H.G. nr. 53/2008) s-a prevăzut vocația și posibilitatea ca

fiecare parohie și mănăstire să dețină sau

să înființeze cimitire pentru îngroparea credincioșilor

decedați care este proprietatea parohiei sau mănăstirii.

În cauză,

însă, reclamanta Parohia Ortodoxă Mălăiești nu a

făcut dovada că ar fi titulara unui drept real asupra terenurilor în

discuție, aflate în domeniul public, astfel că nu poate pretinde

nelegalitatea actului administrativ adoptat înainte ca aceasta să formuleze

acțiunea, prin care solicită dobândirea proprietății prin

uzucapiune.

Astfel,

deși susține că prin hotărârea atacată cu

excepția de nelegalitate, au fost trecute în domeniul public al comunei

Dumbrăvești, terenuri care aparțin Parohiei Ortodoxe

Mălăiești, intimata – reclamantă nu a făcut dovada în această

fază procesuală că este titulara dreptului real pretins asupra

terenului în litigiu.

Sub aspectul

fondului cauzei, pe baza probatoriului administrat, prima instanță în

mod greșit a reținut că terenul în litigiu a fost inclus în

domeniul public al comunei Dumbrăvești cu încălcarea

dispozițiilor art. 213/1998.

În fapt a avut

loc o atestare a regimului juridic al proprietății publice, iar

reclamanta care a invocat excepția de nelegalitate conform art. 4 din

Legea nr. 554/2004 nu a făcut dovada nelegalității actului

administrativ atacat în temeiul legii contenciosului administrativ.

În

esență, Înalta Curte reține că H.G. nr. 1125/2006,

atacată cu excepția de nelegalitate, a fost emisă de Guvern, în

virtutea funcției normative pe care o exercită în conformitate cu

art. 108 alin. (1) din Constituție, cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, conform

prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, iar reclamanta nu a

făcut dovada unui titlu valabil asupra terenurilor în litigiu, astfel

că nu poate susține că i s-a încălcat un drept fundamental

prevăzut de dispozițiile art. 44 din Constituția României

și respectiv art. 1 din

p

rotocolul

I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult după adoptarea H.G. nr. 1125/2006, reclamanta a solicitat să se

constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune conform art. 1846,

art. 1890 C. civ., astfel că la data emiterii actului administrativ atacat

cu excepția de nelegalitate, aceasta nu avea un titlu valabil asupra

terenurilor care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public

al comunei Dumbrăvești.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ.,

raportat la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prin admiterea recursului

și va fi modificată sentința recurată în sensul respingerii

excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 184 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1125/2006-

Anexa 1, poz. 139 -142; 145 – 146 invocată de reclamanta Parohia

Ortodoxă Mălăiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2010.