ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4621/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 90 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a pct. 86 din anexa nr. 63 la H.G. nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al județului Dâmbovița, precum și al municipiului Târgoviște, al orașelor și comunelor din județul Dâmbovița, excepție invocată de petenții M.P.M., M.C., M.E., S.I.L. și S.M., în contradictoriu cu pârâții comuna Pucheni, prin primar, și Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin prevederile pct. 86 din anexa nr. 63 la H.G.

nr. 1350/2001 a fost atestat ca aparținând domeniului public al comunei Pucheni terenul în suprafață de 200 mp – Centru civic – „Piață”, cu următoarele mențiuni: - vecinătăți: teren Primărie, M.P., drum comunal și pârâul Valea Largă; - anul dobândirii – 1999; - actul de proprietate – Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999. A reținut instanța că H.G. nr. 1350/2001 a fost adoptată pe baza documentației înaintate de autoritatea administrativ-teritorială și a notei de fundamentare întocmite de Ministerul Administrației și Internelor, semnată de prefectul Județului Dâmbovița, de președintele Consiliului Județean Dâmbovița și avizată favorabil de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor. A mai reținut instanța că inventarul bunurilor proprietate publică a fost întocmit conform Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobate prin H.G.

nr. 548/1999, fiind aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comune Pucheni nr. 18 din 28 august 2009, în cuprinsul căreia este menționat imobilul respectiv, la poziția nr. 8 din anexa nr. 1. Curtea de apel a reținut că, întrucât are destinația de piață publică, terenul în litigiu este prin natura sa de uz și de interes public în sensul prevederilor art. 1 și pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, și ale anexei nr. 3 la Normele aprobate prin H.G. nr. 548/1999, astfel că includerea sa în domeniul public al comunei Pucheni s-a făcut cu respectarea normelor legale incidente, motiv pentru care pct. 86 din anexa nr. 63 la H.G. nr. 1350/2001 nu încalcă nicio dispoziție legală în materia atestării bunurilor aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește apărarea reclamanților referitoare la faptul că terenul în litigiu a fost proprietatea autorului lor M.C.P., Curtea a precizat că aceasta nu va face obiectul analizei, întrucât instanța nu a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actului și nici cu o acțiune prin care reclamanții să urmărească realizarea dreptului pretins, ci a fost învestită cu o excepție de nelegalitate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia se analizează legalitatea actului administrativ contestat în raport cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora actul a fost emis. Împotriva sentinței civile nr. 90 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții M.P.M., M.C.

și M.E., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că în mod eronat Curtea de Apel a respins excepția de nelegalitate a pct. 86 al H.G. nr. 1350/201 și al Anexei 63, terenul în litigiu nefiind o piață publică și aflându-se în punctul „În piață”. Astfel, acest teren nu se încadrează în categoria bunurilor proprietate publică, Hotărârea Consiliului Local Pucheni nr. 14/1992 și nici H.G. nr. 1350/2001, nereprezentând un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp. Se mai precizează în motivul de recurs că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar Anexa nr. 2 poziția 8 din H.G.

nr. 14/1992 menționează greșit că acesta face parte din domeniul privat al comunei Pucheni. Recurenții arată că acest teren a fost dintotdeauna proprietatea autorului lor M.V.P. și a autorilor acestuia, fără să fie vreodată trecut în proprietatea statului. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând motivele de recurs, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Instanța Curții de Apel Ploiești, a fost sesizată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu o excepție de nelegalitate a H.G. nr. 1350/2001, Anexa nr. 63, privitor la un imobil inventariat la poziția 86. Această excepție de nelegalitate a fost respinsă la fond, întrucât H.G. nr. 13250/2001 a fost adoptată cu respectarea prevederilor Constituției României, art. 107 și de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic.

Corect prima instanță a apreciat că această Hotărâre de Guvern a respectat procedura specială a Legii nr. 213/1998, respectiv s-a întocmit inventarierea bunurilor aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale, inventarele însușite de Consiliul Local Pucheni fiind centralizate. Acest imobil – teren figurează în domeniul public al intimatului „teren civic – în piață” pentru suprafața de 200 mp, fiind deci o piață publică. Faptul că prima instanță nu a reținut că terenul a fost proprietatea autorilor recurenților pe cale de uzucapiune, a fost un punct de vedere corect, întrucât conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea actului administrativ, se raportează la respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui și nu la situații invocate de alte persoane.

Pe prevederile art. 4 nu se poate face o comparare de titluri și nici nu se poate discuta valabilitatea titlului de proprietate al intimatului în temeiul căruia deține imobilul, acest lucru fiind obiect al acestei proceduri judiciare. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.P.M., M.C. și M.E., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P.M., M.C. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 90 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.