ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2008

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș la data de 18 octombrie 2005, sub nr. 642/2005, reclamantele SC R.P.I. SRL Târgu Mureș și SC S.P. SRL Târgu Mureș au chemat în judecată pârâtele SC P. SA Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, solicitând instanței ca prin sentința civilă pe care o va pronunța, pe baza probelor administrate, să dispună: Obligarea societăților pârâte SC P. SA Târgu Mureș și S SC N.P.C. SRL Târgu Mureș la furnizarea curentului electric obiectivelor economice, proprietatea societăților lor, aflate pe platforma industrială situată în Târgu Mureș, în una din următoarele variante: - în aceleași condiții, cu furnizarea curentului electric, la data dobândirii acestora, în calitate de subconsumatori, cu facturarea consumului la același tarif practicat de SC E. SA; - obligarea societății pârâte SC N.P.C.

SRL Târgu Mureș la cesionarea de curent electric, a unei cote de putere instalată de 250 kw., respectiv de 60 kw. putere absorbită, pentru SC R.P.I. SRL Târgu Mureș, respectiv la cesionarea de curent electric, a unei cote de putere instalată de 100 kw., respectiv de 3 kw. putere absorbită, pentru SC S.P. SRL Târgu Mureș. În calitate de subconsumator - înscrierea acestei cesiuni ca „sarcină”, în foaia de sarcini a imobilului reprezentând Postul T. În subsidiar, în caz de refuz, obligarea societăților pârâte la plata cu titlu de despăgubiri către societățile reclamante a contravalorii construirii și punerii în funcțiune a unui nou Post T. Obligarea societăților pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC S.A. SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantelor, în calitate de subconsumatori, la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice în formă scrisă, iar în cazul în care instanța constată că există un contract de furnizare neconsemnat în scris, aceasta să dispună rezoluțiunea judiciară a acestora. Prin sentința comercială nr. 3208 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția inadmisibilității cererii reclamantelor, invocată de pârâta SC S.A. SRL. A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC L. SRL, fosta SC P. SA, SC N.P.C. SRL și SC S.A.

SRL. A admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC N.P.C. SRL în contradictoriu cu reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL. A admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC S.A. SRL în contradictoriu cu reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL. A obligat pârâtele la furnizarea de energie electrică către reclamante, obligație care va fi stabilită în baza unui contract – cadru de furnizare a energiei electrice la mici/mari consumatori finali industriali și similari, la tarife reglementate, aprobate de A.N.R.E., pe care părțile îl vor încheia, pârâta SC S.A. SRL, ca și consumator captiv având calitatea de vânzător, iar reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL, ca și subconsumatoare, având calitatea de clienți.

Tariful perceput de consumatorul captiv SC S.A. SRL va fi același, din punct de vedere valoric și la același nivel de tensiune cu care aceasta cumpără energia de la furnizor. Pe lângă acest tarif, subconsumatoarele au obligația de a plăti consumatorului captiv serviciile de distribuție la un tarif reglementat, stabilit cu respectarea art. 13 – art. 32 din ordinul A.N.R.E. nr. 16 din 8 aprilie 2005. A luat act de renunțarea reclamantelor la judecarea petitului privind obligarea societăților pârâte la plata cu titlu de despăgubiri a contravalorii construirii și punerii în funcțiune a unui nou Post T. A respins în rest cererile părților. A compensat între părți cheltuielile de judecată. Împotriva sentinței comerciale nr. 3208 din 18 decembrie 2006 au declarat apel pârâtele SC N.P.C.

SRL Târgu Mureș, SC L. SRL Târgu Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin decizia nr. 48/A din 29 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile formulate de pârâtele SC N.P.C. SRL, SC L. SRL și SC S.A. SRL împotriva sentinței civile nr. 3208 din 18 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 642/2005. A obligat apelantele, în solidar, să le plătească reclamantelor SC R.P.I. SRL suma totală de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că susținerea apelantelor privind nelegalitatea hotărârii date de instanța de fond, pe motiv că aceasta a avut în vedere un cadru legal ce a fost abrogat, nu poate fi primită în raport cu data pronunțării de către instanța de fond a hotărârii, adică data de 18 decembrie 2006, pentru simplul motiv că la acea dată erau în vigoare atât ordinul A.N.R.E. nr. 16 din 8 aprilie 2005, cât și Legea nr. 318/2003 a energiei electrice.

Având în vedere principiul „tempus regit actum”, potrivit căruia actele se supun normei în vigoare la data întocmirii lor, instanța de apel a apreciat că este nefondată și nelegală solicitarea apelantelor ca această cauză să fie trimisă organului cu competența administrativ – jurisdicțională (potrivit art. 49 din Ordinul nr. 3/2007), în ce privește neînțelegerile contractuale dintre părți, obligația de a încheia contractul de furnizare fiind pronunțată de instanță la data la care erau în vigoare Ordinul nr. 16/2005 și Legea nr. 318/2003. A mai reținut instanța de apel că, în ce privește condițiile contractului – cadru „pentru servicii energetice prestate de consumator subconsumatorului său”, astfel cum acestea rezultă din Ordinul nr. 16/2005, aceste condiții nu sunt respectate de contractul oferit inițial de SC N.P.C.

SRL, astfel că în mod just instanța de fond, constatând că părțile și-au exprimat manifestarea de voință de a încheia contractul de furnizare a energiei electrice (aspect confirmat și din simpla lectură a acțiunii introductive de instanță, cât și din acțiunile reconvenționale), a impus ca acest contract să fie încheiat în condițiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Referitor la susținerile apelantelor SC N.P.C. SRL și SC L. SRL, în sensul că nu ar avea calitate procesuală pasivă, instanța de apel a constatat că aceste apelante au avut calitatea de proprietar al Postului T. în discuție, ultimul proprietar schimbându-se pe parcursul derulării primei faze procesuale, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea judecătorească, ca și actele procedurale și procesuale efectuate, sunt opozabile și acestor două apelante.

Împotriva deciziei din apel au declarat recurs, în termen, pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș. În recursul său, pârâta SC L. SRL Târgu Mureș a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a arătat, în esență, că instanța de judecată nu a ținut cont de realitățile existente, dispunând asupra unor raporturi de furnizare energie electrică, depășindu-și atribuțiile care îi revin, sau nesocotind că pentru soluționarea neînțelegerilor precontractuale autoritatea abilitată de lege a dispune este doar A.N.R.E.

Neînțelegerile precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare, de distribuție, și pentru servicii energetice între consumator și subconsumatorul său se soluționează conform procedurii specifice de către autoritatea competentă - A.N.R.E., deoarece A.N.R.E. este singura autoritate abilitată să soluționeze neînțelegerile legate de încheierea contractelor între agenții economici din sectorul energiei electrice și a contractelor de furnizare a energiei electrice. Față de reglementările speciale aplicabile este evident că nu instanța de judecată este abilitată să soluționeze neînțelegeri precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare și de distribuție energie electrică, ci organul jurisdicțional competent în această materie, respectiv - A.N.R.E., singura abilitată de legiuitor să opereze pe acest segment de activitate.

Pârâta SC N.P.C. SRL Târgu Mureș a invocat, în recursul său, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a arătat că prima instanță nu a ținut cont de realități, dispunând obligarea celor trei pârâte la furnizarea de energie electrică către reclamante, depășindu-și atribuțiile care îi revin, nesocotind că pentru soluționarea neînțelegerilor precontractuale aplicabile autoritatea abilitată de lege a dispune este doar A.N.R.E, în condițiile în care în domeniul furnizării energiei electrice sunt aplicabile dispozițiile obligatorii cuprinse în legea energiei electrice și în reglementările A.N.R.E., care, deși au fost modificate de-a lungul timpului, au păstrat recunoașterea atribuțiilor A.N.R.E.

ca autoritate de decizie în domeniul distribuției și furnizării de energie electrică, și cea care soluționează neînțelegerile precontractuale. Față de reglementările speciale aplicabile, apreciază recurenta că nu instanța de judecată este abilitată să soluționeze neînțelegeri precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare și de distribuție energie electrică, ci organul jurisdicțional competent în această materie, respectiv – A.N.R.E., singura abilitată. Firma sa nu a avut la data pronunțării hotărârii în primă instanță, și nici la data pronunțării în apel, calitatea de proprietar al transformatorului – Post T. și nici calitatea de firmă autorizată de A.N.R.E. a livra curent electric, fiind în postura de a nu putea fi obligați a livra curent electric decât cu nerespectarea ori aplicarea greșită a reglementărilor în vigoare.

În ce privește recursul declarat, pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș a considerat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică din perspectiva motivelor prevăzute la pct. 4, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată de către instanță cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În susținerea recursului său, pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș a arătat că părțile au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri asupra neînțelegerilor precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare, de distribuție și pentru servicii energetice între consumator și subconsumatorul său, competență de soluționare atribuită exclusiv A.N.R.E., autoritate competentă potrivit Legii energiei nr. 318/2003.

În atare situație, hotărârea instanței de apel, prin care a fost confirmată soluția instanței de fond, care a respins în mod cu totul neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunilor cu care a fost învestită pe cale principală și incidentală, procedând la judecarea în fond a pricinii, este nelegală, ca de altfel și hotărârea primei instanțe, dată cu încălcarea normelor privitoare la competența generală a instanței de judecată în vigoare la data pronunțării hotărârii instanței de fond. Trimiterea la dispozițiile unui act normativ abrogat, cuprinsă în dispozitivul hotărârii instanței de fond, face ca aceasta să nu poată fi pusă în executare, ceea ce imprimă hotărârii cu caracter nelegal.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, pe care l-a ridicat în fața instanței de apel, l-a constituit nejudecarea în fond a cererilor accesorii și a cererilor subsidiare formulate de părți pe cale principală și incidentală, singurele de altfel care cădeau în competența instanței de judecată. Aceste cereri au fost respinse de către instanță fără a fi judecate în fond, ceea ce constituia motiv de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanțe în măsura în care soluționarea cererilor principale, prin respingerea lor ca inadmisibile, ca urmare a necompetenței generale a instanței de judecată, nu ar fi făcut de prisos cercetarea în fond a acestora. Instanța de apel a omis să se pronunțe sub acest aspect asupra criticilor formulate pe calea apelului, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Decizia recurată este insuficient motivată în fapt și în drept cu privire la fondul litigiului, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii pe care se sprijină decizia instanței de apel, ceea ce constituie motiv de modificare a hotărârii, conform pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. Din considerentele hotărârii recurate, se reține faptul că, în contractul de furnizare de energie oferit inițial de SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, nu sunt respectate condițiile din contractul - cadru prevăzut de Ordinul nr. 16/2005, fără a se stabili în concret care sunt clauzele cuprinse în contractul de furnizare de energie propus de aceasta, prin care se încalcă reglementările legii speciale și ale ordinului mai sus invocat.

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Instanța de judecată nu deține prerogativa legală de a se substitui voinței vreunei părți litigante, motiv pentru care, în cazul refuzului din partea pârâtelor reconvenționale de a încheia în scris contractul de furnizare de energie electrică cu reclamanta, se vede obligată la sistarea furnizării energiei electrice. Având în vedere că izvorul juridic al obligației de furnizare a energiei electrice îl constituie tocmai contractul de furnizare pe care pârâții, în calitate de subconsumatori, refuză să îl încheie, consideră că această obligație nu subzistă, așa încât sistarea furnizării energiei electrice este întemeiată.

În situația în care instanța constatând, pe baza probelor administrate în cauză, existența unui raport juridic obligațional rezultat din convenția de furnizare neconsemnată în scris între părți, în baza căreia îi revine obligația de a furniza energie electrică și dreptul corelativ de a pretinde plata prețului energiei electrice furnizate, iar pârâtelor reconvenționale dreptul de a beneficia de energia electrică furnizată, dar și obligația corelativă de a achita prețul energiei electrice de care a beneficiat, ne aflăm în fața unei convenții sinalagmatice. Urmarea refuzului pârâtelor reconvenționale de a-și îndeplini obligația de încheiere a contractului de furnizare în formă scrisă, și în situația subsidiară enunțată, se impunea rezoluțiunea judiciară a convenției neconsemnate în scris, potrivit art. 1020, art. 1021 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 mai 2008, intimatele - reclamante SC R.P.I. SRL Târgu Mureș și SC S.P. SRL Târgu Mureș au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În ce privește recursurile formulate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, instanța de recurs urmează a le analiza laolaltă, motivele dezvoltate în susținere vizând aceleași aspecte. Criticile formulate de recurentele - pârâte SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C.

SRL Târgu Mureș, în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel în mod judicios a constatat și și-a motivat soluția adoptată, apreciind că instanța judecătorească este cea competentă în a soluționa neînțelegerile contractuale dintre părți, iar nu organul cu competența administrativ – jurisdicțională – A.N.R.E. Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de apel, hotărârea prin care pârâtele au fost obligate la furnizarea de energie electrică către reclamante – „obligație care va fi stabilită în baza unui contract – cadru de furnizare a energiei electrice pe care părțile îl vor încheia”-, a fost pronunțată de către instanța de fond la data de 18 decembrie 2006, dată la care se aflau în vigoare Legea nr. 318/2003 și Ordinul nr. 16/2005.

Or, în raport de conținutul acestor acte normative în vigoare la acea dată, și în respectarea principiului de drept „tempus regit actum”, singura autoritate competentă privind neînțelegerile precontractuale dintre părți este instanța de judecată, iar nu organul cu competență administrativ - jurisdicțională – A.N.R.E. Așadar, în mod greșit susțin recurentele - pârâte că nu instanța de judecată este cea abilitată să soluționeze neînțelegerile precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare de energie electrică, căci pentru A.N.R.E. – organ jurisdicțional competent, în opinia acestora – legea a prevăzut atribuții minore, strict tehnice, iar nu atribuții jurisdicționale, de reglementare a diferendelor dintre părți, care să conducă la stabilirea și menținerea unui echilibru pe piața energiei electrice.

Pentru cele ce preced, instanța de recurs va înlătura criticile formulate de reclamantele - pârâte SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, apreciindu-le neîntemeiate. Referitor la recursul formulat de pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Înalta Curte urmează a respinge primul motiv de recurs invocat, întemeiat în drept pe pct. 4 al art. 304 C. proc. civ., motiv invocat, de altfel, și de către recurentele - pârâte SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, pentru argumentele deja dezvoltate mai sus. De asemenea, va fi înlăturat și motivul de recurs formulat oral la termenul de astăzi, respectiv acela că obiectul cererilor deduse judecății este unul evaluabil în bani, astfel încât competența în primă instanță ar reveni judecătoriei, deoarece obiectul dedus judecății îl reprezintă o obligație de a face, neevaluabilă în bani.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat este, de asemenea, nefondat, recurenta - pârâtă criticând, în mod neîntemeiat, hotărârea instanței de apel pentru motivul prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. Astfel, deși recurenta susține că decizia recurată este insuficient motivată în fapt și în drept cu privire la fondul litigiului, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, este de observat, din cuprinsul deciziei, că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel indicând considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea și care au dus la soluția pronunțată, răspunzând, detaliat, fiecăreia dintre susținerile părților. Va fi înlăturată și cealaltă critică formulată de recurenta - pârâtă în susținerea acestui motiv de recurs, instanța de apel arătând, în mod judicios și punctual, motivele pentru care a apreciat că în contractul oferit inițial de SC N.P.C.

SRL Târgu Mureș nu sunt respectate condițiile din contractul– cadru prevăzut de Ordinul nr. 16/2005. Nu poate fi primit nici ultimul motiv de recurs invocat de recurenta - pârâtă SC S.A. SRL Târgu Mureș, prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că instanța de control judiciar nu a nesocotit dispozițiile legale în materia specială a furnizării de energie electrică, iar hotărârea pronunțată de aceasta nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de apel însăși face o largă dezvoltare a libertății contractuale și a eficienței în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordinul A.N.R.E.

nr. 16/2005, astfel încât apar drept nefondate toate criticile formulate de recurentă în susținerea netemeiniciei hotărârii și încălcării legii de către aceasta în acest sens. Astfel, instanța a stabilit obligația încheierii contractului cu un preț în limitele prevăzute de lege și în condițiile prevăzute de Ordinul A.N.R.E. nr. 16/2005, actul normativ în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești, stabilind că „subconsumatorul racordat la instalațiile unui consumator plătește acestuia serviciul de distribuție la un tarif reglementat de A.N.R.E., urmând ca tariful perceput să fie același din punct de vedere valoric și la același nivel de tensiune cu care consumatorul cumpără energia de la furnizor”.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 48/A din 29 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.