ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Comercial Mureș la data de 18 octombrie 2005, sub nr. 642/2005, reclamantele SC

R.P.I. SRL Târgu Mureș și SC S.P. SRL Târgu Mureș au chemat în judecată

pârâtele SC P. SA Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, solicitând

instanței ca prin sentința civilă pe care o va pronunța, pe baza probelor

administrate, să dispună:

Obligarea societăților

pârâte SC P. SA Târgu Mureș și S SC N.P.C. SRL Târgu Mureș la furnizarea

curentului electric obiectivelor economice, proprietatea societăților lor,

aflate pe platforma industrială situată în Târgu Mureș, în una din următoarele

variante:

- în aceleași condiții, cu

furnizarea curentului electric, la data dobândirii acestora, în calitate de

subconsumatori, cu facturarea consumului la același tarif practicat de SC E.

SA;

- obligarea societății

pârâte SC N.P.C. SRL Târgu Mureș la cesionarea de curent electric, a unei cote

de putere instalată de 250 kw., respectiv de 60 kw. putere absorbită, pentru SC

R.P.I. SRL Târgu Mureș, respectiv la cesionarea de curent electric, a unei cote

de putere instalată de 100 kw., respectiv de 3 kw. putere absorbită, pentru SC

S.P. SRL Târgu Mureș.

În calitate de subconsumator

- înscrierea acestei cesiuni ca „sarcină”, în foaia de sarcini a imobilului

reprezentând Postul T.

În subsidiar, în caz de

refuz, obligarea societăților pârâte la plata cu titlu de despăgubiri către

societățile reclamante a contravalorii construirii și punerii în funcțiune a

unui nou Post T.

Obligarea societăților

pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC S.A. SRL a

formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantelor, în

calitate de subconsumatori, la încheierea contractului de furnizare a energiei

electrice în formă scrisă, iar în cazul în care instanța constată că există un

contract de furnizare neconsemnat în scris, aceasta să dispună rezoluțiunea

judiciară a acestora.

Prin sentința comercială nr.

3208 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția

inadmisibilității cererii reclamantelor, invocată de pârâta SC S.A. SRL.

A admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL, în

contradictoriu cu pârâtele SC L. SRL, fosta SC P. SA, SC N.P.C. SRL și SC S.A.

SRL.

A admis în parte acțiunea

reconvențională formulată de pârâta SC N.P.C. SRL în contradictoriu cu

reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL.

A admis în parte acțiunea

reconvențională formulată de pârâta SC S.A. SRL în contradictoriu cu

reclamantele SC R.P.I. SRL și SC S.P. SRL.

A obligat pârâtele la

furnizarea de energie electrică către reclamante, obligație care va fi

stabilită în baza unui contract – cadru de furnizare a energiei electrice la

mici/mari consumatori finali industriali și similari, la tarife reglementate,

aprobate de A.N.R.E., pe care părțile îl vor încheia, pârâta SC S.A. SRL, ca și

consumator captiv având calitatea de vânzător, iar reclamantele SC R.P.I. SRL și

SC S.P. SRL, ca și subconsumatoare, având calitatea de clienți. Tariful

perceput de consumatorul captiv SC S.A. SRL va fi același, din punct de vedere

valoric și la același nivel de tensiune cu care aceasta cumpără energia de la

furnizor. Pe lângă acest tarif, subconsumatoarele au obligația de a plăti

consumatorului captiv serviciile de distribuție la un tarif reglementat, stabilit

cu respectarea art. 13 – art. 32 din ordinul A.N.R.E. nr. 16 din 8 aprilie

2005.

A luat act de renunțarea

reclamantelor la judecarea petitului privind obligarea societăților pârâte la

plata cu titlu de despăgubiri a contravalorii construirii și punerii în

funcțiune a unui nou Post T.

A respins în rest cererile

părților.

A compensat între părți

cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 3208 din 18 decembrie 2006 au declarat apel pârâtele SC N.P.C.

SRL Târgu Mureș, SC L. SRL Târgu Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș, criticând

soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 48/A din 29

iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelurile formulate de pârâtele SC N.P.C.

SRL, SC L. SRL și SC S.A. SRL împotriva sentinței civile nr. 3208 din 18

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 642/2005.

A obligat apelantele, în

solidar, să le plătească reclamantelor SC R.P.I. SRL suma totală de 2.000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a reținut că susținerea apelantelor

privind nelegalitatea hotărârii date de instanța de fond, pe motiv că aceasta a

avut în vedere un cadru legal ce a fost abrogat, nu poate fi primită în raport

cu data pronunțării de către instanța de fond a hotărârii, adică data de 18

decembrie 2006, pentru simplul motiv că la acea dată erau în vigoare atât ordinul

A.N.R.E. nr. 16 din 8 aprilie 2005, cât și Legea nr. 318/2003 a energiei

electrice.

Având în vedere principiul

„tempus regit actum”, potrivit căruia actele se supun normei în vigoare la data

întocmirii lor, instanța de apel a apreciat că este nefondată și nelegală

solicitarea apelantelor ca această cauză să fie trimisă organului cu competența

administrativ – jurisdicțională (potrivit art. 49 din Ordinul nr. 3/2007), în

ce privește neînțelegerile contractuale dintre părți, obligația de a încheia

contractul de furnizare fiind pronunțată de instanță la data la care erau în

vigoare Ordinul nr. 16/2005 și Legea nr. 318/2003.

A mai reținut instanța de

apel că, în ce privește condițiile contractului – cadru „pentru servicii

energetice prestate de consumator subconsumatorului său”, astfel cum acestea

rezultă din Ordinul nr. 16/2005, aceste condiții nu sunt respectate de

contractul oferit inițial de SC N.P.C. SRL, astfel că în mod just instanța de

fond, constatând că părțile și-au exprimat manifestarea de voință de a încheia

contractul de furnizare a energiei electrice (aspect confirmat și din simpla

lectură a acțiunii introductive de instanță, cât și din acțiunile

reconvenționale), a impus ca acest contract să fie încheiat în condițiile

prevăzute de actul normativ în vigoare la data pronunțării hotărârii

judecătorești.

Referitor la susținerile

apelantelor SC N.P.C. SRL și SC L. SRL, în sensul că nu ar avea calitate

procesuală pasivă, instanța de apel a constatat că aceste apelante au avut

calitatea de proprietar al Postului T. în discuție, ultimul proprietar

schimbându-se pe parcursul derulării primei faze procesuale, astfel că, din

acest punct de vedere, hotărârea judecătorească, ca și actele procedurale și

procesuale efectuate, sunt opozabile și acestor două apelante.

Împotriva deciziei din apel

au declarat recurs, în termen, pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu

Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș.

În recursul său, pârâta SC

L. SRL Târgu Mureș a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate

și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a

arătat, în esență, că instanța de judecată nu a ținut cont de realitățile

existente, dispunând asupra unor raporturi de furnizare energie electrică,

depășindu-și atribuțiile care îi revin, sau nesocotind că pentru soluționarea

neînțelegerilor precontractuale autoritatea abilitată de lege a dispune este

doar A.N.R.E.

Neînțelegerile

precontractuale legate de încheierea contractelor de furnizare, de distribuție,

și pentru servicii energetice între consumator și subconsumatorul său se

soluționează conform procedurii specifice de către autoritatea competentă -

A.N.R.E., deoarece A.N.R.E. este singura autoritate abilitată să soluționeze

neînțelegerile legate de încheierea contractelor între agenții economici din

sectorul energiei electrice și a contractelor de furnizare a energiei

electrice.

Față de reglementările

speciale aplicabile este evident că nu instanța de judecată este abilitată să

soluționeze neînțelegeri precontractuale legate de încheierea contractelor de

furnizare și de distribuție energie electrică, ci organul jurisdicțional

competent în această materie, respectiv - A.N.R.E., singura abilitată de

legiuitor să opereze pe acest segment de activitate.

Pârâta SC N.P.C. SRL Târgu

Mureș a invocat, în recursul său, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii și

a arătat că prima instanță nu a ținut cont de realități, dispunând obligarea

celor trei pârâte la furnizarea de energie electrică către reclamante,

depășindu-și atribuțiile care îi revin, nesocotind că pentru soluționarea

neînțelegerilor precontractuale aplicabile autoritatea abilitată de lege a

dispune este doar A.N.R.E, în condițiile în care în domeniul furnizării

energiei electrice sunt aplicabile dispozițiile obligatorii cuprinse în legea

energiei electrice și în reglementările A.N.R.E., care, deși au fost modificate

de-a lungul timpului, au păstrat recunoașterea atribuțiilor A.N.R.E. ca

autoritate de decizie în domeniul distribuției și furnizării de energie

electrică, și cea care soluționează neînțelegerile precontractuale.

Față de reglementările

speciale aplicabile, apreciază recurenta că nu instanța de judecată este

abilitată să soluționeze neînțelegeri precontractuale legate de încheierea

contractelor de furnizare și de distribuție energie electrică, ci organul

jurisdicțional competent în această materie, respectiv – A.N.R.E., singura

abilitată.

Firma sa nu a avut la data

pronunțării hotărârii în primă instanță, și nici la data pronunțării în apel,

calitatea de proprietar al transformatorului – Post T. și nici calitatea de

firmă autorizată de A.N.R.E. a livra curent electric, fiind în postura de a nu

putea fi obligați a livra curent electric decât cu nerespectarea ori aplicarea

greșită a reglementărilor în vigoare.

În ce privește recursul

declarat, pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș a considerat că hotărârea instanței de

apel este nelegală și netemeinică din perspectiva motivelor prevăzute la pct. 4,

7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată de către

instanță cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motivele pe care se

sprijină hotărârea sunt contradictorii, hotărârea pronunțată fiind lipsită de

temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În susținerea recursului

său, pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș a arătat că părțile au solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri asupra neînțelegerilor precontractuale legate de

încheierea contractelor de furnizare, de distribuție și pentru servicii

energetice între consumator și subconsumatorul său, competență de soluționare

atribuită exclusiv A.N.R.E., autoritate competentă potrivit Legii energiei nr. 318/2003.

În atare situație, hotărârea

instanței de apel, prin care a fost confirmată soluția instanței de fond, care

a respins în mod cu totul neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunilor cu

care a fost învestită pe cale principală și incidentală, procedând la judecarea

în fond a pricinii, este nelegală, ca de altfel și hotărârea primei instanțe,

dată cu încălcarea normelor privitoare la competența generală a instanței de

judecată în vigoare la data pronunțării hotărârii instanței de fond.

Trimiterea la dispozițiile

unui act normativ abrogat, cuprinsă în dispozitivul hotărârii instanței de

fond, face ca aceasta să nu poată fi pusă în executare, ceea ce imprimă

hotărârii cu caracter nelegal.

Un alt motiv de nelegalitate

a hotărârii instanței de fond, pe care l-a ridicat în fața instanței de apel,

l-a constituit nejudecarea în fond a cererilor accesorii și a cererilor

subsidiare formulate de părți pe cale principală și incidentală, singurele de

altfel care cădeau în competența instanței de judecată. Aceste cereri au fost

respinse de către instanță fără a fi judecate în fond, ceea ce constituia motiv

de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanțe în măsura în care

soluționarea cererilor principale, prin respingerea lor ca inadmisibile, ca

urmare a necompetenței generale a instanței de judecată, nu ar fi făcut de

prisos cercetarea în fond a acestora.

Instanța de apel a omis să

se pronunțe sub acest aspect asupra criticilor formulate pe calea apelului,

pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Decizia recurată este

insuficient motivată în fapt și în drept cu privire la fondul litigiului, ceea

ce echivalează cu nemotivarea hotărârii pe care se sprijină decizia instanței

de apel, ceea ce constituie motiv de modificare a hotărârii, conform pct. 7 al art.

304 C. proc. civ.

Din considerentele hotărârii

recurate, se reține faptul că, în contractul de furnizare de energie oferit

inițial de SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, nu sunt respectate condițiile din

contractul - cadru prevăzut de Ordinul nr. 16/2005, fără a se stabili în

concret care sunt clauzele cuprinse în contractul de furnizare de energie

propus de aceasta, prin care se încalcă reglementările legii speciale și ale

ordinului mai sus invocat.

Hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

Instanța de judecată nu

deține prerogativa legală de a se substitui voinței vreunei părți litigante,

motiv pentru care, în cazul refuzului din partea pârâtelor reconvenționale de a

încheia în scris contractul de furnizare de energie electrică cu reclamanta, se

vede obligată la sistarea furnizării energiei electrice.

Având în vedere că izvorul

juridic al obligației de furnizare a energiei electrice îl constituie tocmai

contractul de furnizare pe care pârâții, în calitate de subconsumatori, refuză

să îl încheie, consideră că această obligație nu subzistă, așa încât sistarea

furnizării energiei electrice este întemeiată.

În situația în care instanța

constatând, pe baza probelor administrate în cauză, existența unui raport

juridic obligațional rezultat din convenția de furnizare neconsemnată în scris

între părți, în baza căreia îi revine obligația de a furniza energie electrică

și dreptul corelativ de a pretinde plata prețului energiei electrice furnizate,

iar pârâtelor reconvenționale dreptul de a beneficia de energia electrică

furnizată, dar și obligația corelativă de a achita prețul energiei electrice de

care a beneficiat, ne aflăm în fața unei convenții sinalagmatice. Urmarea

refuzului pârâtelor reconvenționale de a-și îndeplini obligația de încheiere a

contractului de furnizare în formă scrisă, și în situația subsidiară enunțată,

se impunea rezoluțiunea judiciară a convenției neconsemnate în scris, potrivit art.

1020, art. 1021 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar la data de 27 mai 2008, intimatele - reclamante SC R.P.I. SRL Târgu Mureș

și SC S.P. SRL Târgu Mureș au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate

și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursurile

formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

În ce privește recursurile

formulate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș,

instanța de recurs urmează a le analiza laolaltă, motivele dezvoltate în

susținere vizând aceleași aspecte.

Criticile formulate de

recurentele - pârâte SC L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, în

sensul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sunt

neîntemeiate, deoarece instanța de apel în mod judicios a constatat și și-a

motivat soluția adoptată, apreciind că instanța judecătorească este cea

competentă în a soluționa neînțelegerile contractuale dintre părți, iar nu

organul cu competența administrativ – jurisdicțională – A.N.R.E.

Astfel, așa cum corect a

reținut și instanța de apel, hotărârea prin care pârâtele au fost obligate la

furnizarea de energie electrică către reclamante – „obligație care va fi

stabilită în baza unui contract – cadru de furnizare a energiei electrice pe

care părțile îl vor încheia”-, a fost pronunțată de către instanța de fond la

data de 18 decembrie 2006, dată la care se aflau în vigoare Legea nr. 318/2003

și Ordinul nr. 16/2005.

Or, în raport de conținutul

acestor acte normative în vigoare la acea dată, și în respectarea principiului

de drept „tempus regit actum”, singura autoritate competentă privind

neînțelegerile precontractuale dintre părți este instanța de judecată, iar nu

organul cu competență administrativ - jurisdicțională – A.N.R.E.

Așadar, în mod greșit susțin

recurentele - pârâte că nu instanța de judecată este cea abilitată să

soluționeze neînțelegerile precontractuale legate de încheierea contractelor de

furnizare de energie electrică, căci pentru A.N.R.E. – organ jurisdicțional

competent, în opinia acestora – legea a prevăzut atribuții minore, strict

tehnice, iar nu atribuții jurisdicționale, de reglementare a diferendelor

dintre părți, care să conducă la stabilirea și menținerea unui echilibru pe

piața energiei electrice.

Pentru cele ce preced,

instanța de recurs va înlătura criticile formulate de reclamantele - pârâte SC

L. SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, apreciindu-le neîntemeiate.

Referitor la recursul

formulat de pârâta SC S.A. SRL Târgu Mureș, Înalta Curte constată că și acesta

este nefondat.

Înalta Curte urmează a

respinge primul motiv de recurs invocat, întemeiat în drept pe pct. 4 al art. 304

C. proc. civ., motiv invocat, de altfel, și de către recurentele - pârâte SC L.

SRL Târgu Mureș și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș, pentru argumentele deja

dezvoltate mai sus.

De asemenea, va fi înlăturat

și motivul de recurs formulat oral la termenul de astăzi, respectiv acela că

obiectul cererilor deduse judecății este unul evaluabil în bani, astfel încât

competența în primă instanță ar reveni judecătoriei, deoarece obiectul dedus

judecății îl reprezintă o obligație de a face, neevaluabilă în bani.

Cel de-al doilea motiv de

recurs invocat este, de asemenea, nefondat, recurenta - pârâtă criticând, în

mod neîntemeiat, hotărârea instanței de apel pentru motivul prevăzut de pct. 7

al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, deși recurenta

susține că decizia recurată este insuficient motivată în fapt și în drept cu

privire la fondul litigiului, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii,

este de observat, din cuprinsul deciziei, că aceasta cuprinde motivele pe care

se sprijină, instanța de apel indicând considerentele de fapt și de drept în

temeiul cărora și-a format convingerea și care au dus la soluția pronunțată,

răspunzând, detaliat, fiecăreia dintre susținerile părților.

Va fi înlăturată și cealaltă

critică formulată de recurenta - pârâtă în susținerea acestui motiv de recurs,

instanța de apel arătând, în mod judicios și punctual, motivele pentru care a

apreciat că în contractul oferit inițial de SC N.P.C. SRL Târgu Mureș nu sunt

respectate condițiile din contractul– cadru prevăzut de Ordinul nr. 16/2005.

Nu poate fi primit nici

ultimul motiv de recurs invocat de recurenta - pârâtă SC S.A. SRL Târgu Mureș,

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că

instanța de control judiciar nu a nesocotit dispozițiile legale în materia

specială a furnizării de energie electrică, iar hotărârea pronunțată de aceasta

nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În motivarea hotărârii

pronunțate, instanța de apel însăși face o largă dezvoltare a libertății

contractuale și a eficienței în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din

Ordinul A.N.R.E. nr. 16/2005, astfel încât apar drept nefondate toate criticile

formulate de recurentă în susținerea netemeiniciei hotărârii și încălcării

legii de către aceasta în acest sens.

Astfel, instanța a stabilit

obligația încheierii contractului cu un preț în limitele prevăzute de lege și

în condițiile prevăzute de Ordinul A.N.R.E. nr. 16/2005, actul normativ în

vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești, stabilind că

„subconsumatorul racordat la instalațiile unui consumator plătește acestuia

serviciul de distribuție la un tarif reglementat de A.N.R.E., urmând ca tariful

perceput să fie același din punct de vedere valoric și la același nivel de

tensiune cu care consumatorul cumpără energia de la furnizor”.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursurile declarate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu

Mureș și SC S.A. SRL Târgu Mureș, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele SC L. SRL Târgu Mureș, SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și SC

S.A. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 48/A din 29 iunie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2008.