ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC M.L.T. SRL a

chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL TÂRGU MUREȘ, SC A., filiala de D.F.E.E.T.S.

și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a contractului nr. 62/2001 încheiat de pârâtele E. pe de o parte și SC

A. în calitate de proprietar al postului de transformator nr. 2 G. și SC A. SRL

ca chiriaș al postului, constatarea desființării SC A. SA Acatari prin

lichidare judiciară și inexistența unui proprietar al postului de transformator

G. 2; obligarea pârâților să încheie un nou contract de furnizare a energiei

electrice, între E. și reclamantă, eventuale daune pentru pagubele suferite

prin întreruperea furnizării energiei electrice.

Tribunalul Comercial Mureș, prin

sentința nr. 23 din 26 noiembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei față de

pârâta SC A. SRL pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei iar față de

SC E. SA și SC A. SRL pentru lipsa de interes a reclamantei în raport de cele

două pârâte. În legătură cu prima excepție instanța de fond a reținut că SC A.

SRL nu este parte în contractul nr. 62/2001 a cărui nulitate se cere și nici

proprietarul transformatorului nr. 2 G. sau a suprafeței de teren pe care se

află acesta. S-a mai reținut că postul de transformare a fost înstrăinat prin

contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2001 în favoarea SC A. SRL

astfel că SC A. SRL nu se află în raporturi juridice cu reclamanta. În ce privește

a doua excepție, instanța de fond a stabilit că reclamanta a încheiat contractul

397/2003 cu SC A. SRL pentru furnizarea energiei electrice la ferma nr. 4 G.

Sentința nr. 23 din 26

noiembrie 2004 a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureș care prin

decizia nr. 56/2005 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M.L.T. SRL și

cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de B.S.I. Instanța de

apel a analizat criticile apelantei reclamante și a stabilit că aceasta este

terț în raport de intimații pârâți și că instanța nu se poate substitui

acestora din urmă pentru a-i determina să stabilească raporturi juridice. A mai

reținut instanța de apel că prin contractul de vânzare cumpărare, reclamanta a

dobândit ferma din Comuna G. de la SC A. SA societate în lichidare la acea

dată, că nu s-a stabilit vreo obligație de a asigura furnizarea energiei

electrice, în condițiile în care postul de transformare fusese vândut încă din

28 decembrie 2000 către SC A. SRL, iar aceasta la rândul său l-a vândut la 28

decembrie 2001, societății A.

A conchis instanța că nu se

poate dispune nulitatea contractului nr. 62/2001 întrucât acesta și-a încetat

efectele prin semnarea unui nou contract între proprietarul postului de

transformare SC A. și SC E. la data de 1 noiembrie 2003.

Și criticile privind al

doilea capăt de cerere au fost înlăturate întrucât cu facturile fiscale s-a demonstrat

că postul de transformare a fost vândut de proprietar inițial către A. și apoi

către SC A. În fine s-a stabilit că pârâta E. nu poate fi obligată să încheie

un contract de furnizare a energiei electrice pentru că reclamanta nu poate avea

calitatea de consumator în lipsa deținerii unui post de transformare a energiei

electrice, ci de subconsumator caz în care trebuie să încheie contract cu

proprietarul postului de transformare nr. 2 G., respectiv cu SC A. SRL.

Împotriva deciziei nr. 56/2005

pronunțată de Curtea de apel Târgu Mureș a declarat recurs, reclamanta SC M.L.T.

SRL TÂRGU MUREȘ care a solicitat în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,

trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât instanțele nu au soluționat fondul

litigiului ci s-au oprit asupra excepției privind lipsa calității procesuale

pasive a pârâtei SC A. SRL și a lipsei de interes a societății reclamante în

susținerea acțiunii.

În susținerea recursului,

reclamanta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ.,

pe care nu le-a dezvoltat și argumentat separat așa cum dispune art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

În legătură cu prima

excepție, recurenta a susținut că SC A. SRL este parte în contractul nr. 62/2001

în calitate de consumator-cumpărător și că până la data introducerii acțiunii

(24 noiembrie 2003) s-a comportat ca proprietar al postului de transformare și

ca furnizor de curent electric, facturându-i costul curentului electric.

Cu privire la interesul în

promovarea acțiunii recurenta a susținut că deține Ferma IV G., că desfășoară

activitate în acest imobil chiar dacă la Oficiul Registrului Comerțului nu are

înregistrat punct de lucru, că a dobândit ferma la 15 decembrie 2001 în urma

licitației publice de la pârâta SC A. SA și că la data licitației i s-a promis

că va achiziționa și postul de transformare aflat pe imobilul său. Prin urmare

faptul că trebuie să beneficieze de curent electric reprezintă interesul pe

care pârâtele l-au contestat. În susținerea interesului său pentru promovarea acțiunii,

recurenta a mai arătat că i-a fost livrat curent electric de A. în baza

contractului nr. 62/2001 deși această societate vânduse în decembrie 2001

postul de transformare societății A. SRL, că acest contract a fost înlocuit cu

un alt contract nr. 3190/2003 încheiat de SC E. cu pârâta SC A. și că SC A. a

dobândit dreptul de furnizare a energiei electrice pentru ferma G. deși aceasta

este proprietatea sa. În fine, a arătat că SC A. nu are nici un spațiu în ferma

agricolă G. și că până la încheierea contractului nr. 3190/2003 SC A. nu avea dreptul

legal să furnizeze curent electric, acest drept aparținând SC A.

Recursul este nefondat.

Recurenta și-a întemeiat

criticile pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără să

le dezvolte și să le argumenteze separat nerespectând astfel cerința de formă

prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ. Art. 304 alin. (1) C. proc. civ., stipulează expres că modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit pct. 8, decizia este nelegală când instanța interpretând greșit actul

dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Ipoteza textului nu se regăsește

în criticile formulate de recurentă întrucât așa cum corect au reținut cele

două instanțe în cauză s-a cerut în primul petit să se constate nulitatea absolută

a contractului nr. 62/2001, încheiat între SC E. și SC A. SRL, care la acea

dată era proprietarul postului de transformare.

Întrucât s-a solicitat nulitatea

absolută a unui contract în care recurenta nu era parte trebuia să se demonstreze

că au existat cauze contemporane momentului încheierii contractului care atrag

sancțiunea solicitată. Or, susținerile recurentei se referă la cauze ulterioare

acestui moment și mai mult la data introducerii acțiunii, contractul nr. 62/2001

a cărui nulitate s-a solicitat își încetase efectele ca urmare a încheierii

unui contract de furnizare a energiei electrice între E. și proprietarul postului

de transformare SC A. în calitate de consumator principal (contractul nr. 3010

din 1 noiembrie 2003 care nu a făcut obiectul cererii în primă instanță). În

contextul arătat nu se poate reține că soluția pronunțată este rezultatul schimbării

înțelesului sau naturii actului dedus judecății și că astfel s-a soluționat

greșit excepția privind lipsa calității procesuale pasive a fostului proprietar

al postului de transformare.

Împotriva evidenței,

recurenta a susținut că nu există un proprietar al postului de transformare nr.

2 G. ca urmare a desființării SC A. SA prin lichidare judiciară deși a încheiat

contractul nr. 397/2003, cu proprietarul acestui post SC A. SRL pentru

furnizarea energiei electrice, contract care a constituit și obiectul altui

litigiu datorită sistării furnizării curentului electric de către SC A. SRL,

litigiul fiind soluționat irevocabil în favoarea sa conform deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 2851 din 6 octombrie 2006 aceste dovezi aflate

la dosar confirmă încă o dată faptul că dezlegarea dată excepției privind lipsa

calității procesuale a fostului proprietar al postului de transformare este

corectă.

Al doilea motiv invocat de recurentă

care vizează aplicarea greșită a legii, nu a fost argumentat în concret,

recurenta nedemonstrând în ce constă lipsa de temei legal și care sunt dispozițiile

legale greșit aplicate.

Totuși la pct. II din

motivele de recurs, reclamanta recurentă s-a referit la interesul său în

promovarea și susținerea acțiunii de fond.

În consecință, din

perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., se va examina critica privind admiterea excepției lipsei de interes

pentru promovarea de către reclamanta recurentă.

Fiind o excepție de fond,

absolută și peremtorie, instanțele au examinat probele aflate la dosar în

raport de obiectul  cererii dedus judecății și au constatat corect că demersul

reclamantei în justiție nu se sprijină pe un interes actual, personal și

direct, întrucât interesul evocat nu este în legătură cu pretenția formulată,

cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu o situație juridică legală pentru a

cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Din acest punct de vedere

s-a stabilit corect că la data sesizării instanței de fond contractul nr. 62/2001,

în care recurenta era parte, își încetase efectele și că recurenta a devenit

parte în contractul de furnizare a energiei electrice nr. 397/2003 încheiat cu

SC A. SRL proprietarul transformatorului.

Prin urmare, chiar dacă recurenta

a devenit proprietara fermei IV G. conform contractului aflat la dosar, care este

ulterior contractului de furnizare a energiei electrice nr. 62/2001, prin acel

contract nu a dobândit și proprietatea asupra transformatorului care se afla în

patrimoniul SC A. SRL. Că este așa, rezultă și din demersurile făcute de A.

fostul proprietar al postului de transformator pentru medierea acestei situații

între E. și SC A. și SC M.L.T. SRL pentru ca acestea din urmă să devină

consumator principal.

Rezultă că la data

introducerii acțiunii, recurenta era beneficiara unui contract de furnizare a

energiei electrică, că demersul său privea o posibilitate tehnică viitoare care

s-a materializat în anul 2005 prin obținerea unui aviz de racordare dat de E.,

astfel că toate aceste probe demonstrează lipsa de interes la data introducerii

acțiunii pentru a solicita nulitatea absolută a unui contract în care nu era

parte și care oricum nu dădea naștere la raporturi juridice directe între

furnizorul de energie E. și SC M.L.T. SRL. Deasemenea, tot corect s-a reținut

că la data introducerii acțiunii proprietarul transformatorului era SC A. SRL

astfel că în condițiile date în care recurenta încheiase deja contractul de

furnizare cu această societate nu exista nici un suport pentru a se constata că

nu există un proprietar al P.T.Z. nr. 2 G.. Nu în ultimul rând contractul său nr.

397/2003 încheiat cu SC A. SRL a fost confirmat sub aspectul efectelor sale în

urma soluționării în mod irevocabil a unui litigiu dintre părțile contractante

(decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2851/2006). Este evident din

susținerile recurentei că aceasta urmărește să încheie contract direct cu SC E.

și astfel să aibă calitatea de consumator și nu de subconsumator dar demersul

său în legătură cu posibilitatea de a primi curent prin postul de transformare

P.T.Z. nr. 2 G. nu se poate baza pe un contract inexistent sub aspectul

efectelor sale.

În legătură cu celelalte susțineri

ale recurentei întrucât acestea exprimă puncte de vedere referitoare la soluțiile

pronunțate, care nu vizează nelegalitatea,  nu se impun a fi analizate.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.L.T. SRL TÂRGU MUREȘ, împotriva deciziei nr. 56/ A din 5

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.