ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.L.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL TÂRGU MUREȘ, SC A., filiala de D.F.E.E.T.S. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 62/2001 încheiat de pârâtele E. pe de o parte și SC A. în calitate de proprietar al postului de transformator nr. 2 G. și SC A. SRL ca chiriaș al postului, constatarea desființării SC A. SA Acatari prin lichidare judiciară și inexistența unui proprietar al postului de transformator G. 2; obligarea pârâților să încheie un nou contract de furnizare a energiei electrice, între E. și reclamantă, eventuale daune pentru pagubele suferite prin întreruperea furnizării energiei electrice.

Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 23 din 26 noiembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei față de pârâta SC A. SRL pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei iar față de SC E. SA și SC A. SRL pentru lipsa de interes a reclamantei în raport de cele două pârâte. În legătură cu prima excepție instanța de fond a reținut că SC A. SRL nu este parte în contractul nr. 62/2001 a cărui nulitate se cere și nici proprietarul transformatorului nr. 2 G. sau a suprafeței de teren pe care se află acesta. S-a mai reținut că postul de transformare a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2001 în favoarea SC A. SRL astfel că SC A. SRL nu se află în raporturi juridice cu reclamanta.

În ce privește a doua excepție, instanța de fond a stabilit că reclamanta a încheiat contractul 397/2003 cu SC A. SRL pentru furnizarea energiei electrice la ferma nr. 4 G. Sentința nr. 23 din 26 noiembrie 2004 a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureș care prin decizia nr. 56/2005 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M.L.T. SRL și cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de B.S.I. Instanța de apel a analizat criticile apelantei reclamante și a stabilit că aceasta este terț în raport de intimații pârâți și că instanța nu se poate substitui acestora din urmă pentru a-i determina să stabilească raporturi juridice.

A mai reținut instanța de apel că prin contractul de vânzare cumpărare, reclamanta a dobândit ferma din Comuna G. de la SC A. SA societate în lichidare la acea dată, că nu s-a stabilit vreo obligație de a asigura furnizarea energiei electrice, în condițiile în care postul de transformare fusese vândut încă din 28 decembrie 2000 către SC A. SRL, iar aceasta la rândul său l-a vândut la 28 decembrie 2001, societății A. A conchis instanța că nu se poate dispune nulitatea contractului nr. 62/2001 întrucât acesta și-a încetat efectele prin semnarea unui nou contract între proprietarul postului de transformare SC A. și SC E. la data de 1 noiembrie 2003. Și criticile privind al doilea capăt de cerere au fost înlăturate întrucât cu facturile fiscale s-a demonstrat că postul de transformare a fost vândut de proprietar inițial către A. și apoi către SC A. În fine s-a stabilit că pârâta E. nu poate fi obligată să încheie un contract de furnizare a energiei electrice pentru că reclamanta nu poate avea calitatea de consumator în lipsa deținerii unui post de transformare a energiei electrice, ci de subconsumator caz în care trebuie să încheie contract cu proprietarul postului de transformare nr. 2 G., respectiv cu SC A. SRL.

Împotriva deciziei nr. 56/2005 pronunțată de Curtea de apel Târgu Mureș a declarat recurs, reclamanta SC M.L.T. SRL TÂRGU MUREȘ care a solicitat în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât instanțele nu au soluționat fondul litigiului ci s-au oprit asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC A. SRL și a lipsei de interes a societății reclamante în susținerea acțiunii. În susținerea recursului, reclamanta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ., pe care nu le-a dezvoltat și argumentat separat așa cum dispune art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

În legătură cu prima excepție, recurenta a susținut că SC A. SRL este parte în contractul nr. 62/2001 în calitate de consumator-cumpărător și că până la data introducerii acțiunii (24 noiembrie 2003) s-a comportat ca proprietar al postului de transformare și ca furnizor de curent electric, facturându-i costul curentului electric. Cu privire la interesul în promovarea acțiunii recurenta a susținut că deține Ferma IV G., că desfășoară activitate în acest imobil chiar dacă la Oficiul Registrului Comerțului nu are înregistrat punct de lucru, că a dobândit ferma la 15 decembrie 2001 în urma licitației publice de la pârâta SC A. SA și că la data licitației i s-a promis că va achiziționa și postul de transformare aflat pe imobilul său.

Prin urmare faptul că trebuie să beneficieze de curent electric reprezintă interesul pe care pârâtele l-au contestat. În susținerea interesului său pentru promovarea acțiunii, recurenta a mai arătat că i-a fost livrat curent electric de A. în baza contractului nr. 62/2001 deși această societate vânduse în decembrie 2001 postul de transformare societății A. SRL, că acest contract a fost înlocuit cu un alt contract nr. 3190/2003 încheiat de SC E. cu pârâta SC A. și că SC A. a dobândit dreptul de furnizare a energiei electrice pentru ferma G. deși aceasta este proprietatea sa. În fine, a arătat că SC A. nu are nici un spațiu în ferma agricolă G. și că până la încheierea contractului nr. 3190/2003 SC A. nu avea dreptul legal să furnizeze curent electric, acest drept aparținând SC A. Recursul este nefondat.

Recurenta și-a întemeiat criticile pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără să le dezvolte și să le argumenteze separat nerespectând astfel cerința de formă prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Art. 304 alin. (1) C. proc. civ., stipulează expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Potrivit pct. 8, decizia este nelegală când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Ipoteza textului nu se regăsește în criticile formulate de recurentă întrucât așa cum corect au reținut cele două instanțe în cauză s-a cerut în primul petit să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 62/2001, încheiat între SC E. și SC A. SRL, care la acea dată era proprietarul postului de transformare.

Întrucât s-a solicitat nulitatea absolută a unui contract în care recurenta nu era parte trebuia să se demonstreze că au existat cauze contemporane momentului încheierii contractului care atrag sancțiunea solicitată. Or, susținerile recurentei se referă la cauze ulterioare acestui moment și mai mult la data introducerii acțiunii, contractul nr. 62/2001 a cărui nulitate s-a solicitat își încetase efectele ca urmare a încheierii unui contract de furnizare a energiei electrice între E. și proprietarul postului de transformare SC A. în calitate de consumator principal (contractul nr. 3010 din 1 noiembrie 2003 care nu a făcut obiectul cererii în primă instanță). În contextul arătat nu se poate reține că soluția pronunțată este rezultatul schimbării înțelesului sau naturii actului dedus judecății și că astfel s-a soluționat greșit excepția privind lipsa calității procesuale pasive a fostului proprietar al postului de transformare.

Împotriva evidenței, recurenta a susținut că nu există un proprietar al postului de transformare nr. 2 G. ca urmare a desființării SC A. SA prin lichidare judiciară deși a încheiat contractul nr. 397/2003, cu proprietarul acestui post SC A. SRL pentru furnizarea energiei electrice, contract care a constituit și obiectul altui litigiu datorită sistării furnizării curentului electric de către SC A. SRL, litigiul fiind soluționat irevocabil în favoarea sa conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2851 din 6 octombrie 2006 aceste dovezi aflate la dosar confirmă încă o dată faptul că dezlegarea dată excepției privind lipsa calității procesuale a fostului proprietar al postului de transformare este corectă.

Al doilea motiv invocat de recurentă care vizează aplicarea greșită a legii, nu a fost argumentat în concret, recurenta nedemonstrând în ce constă lipsa de temei legal și care sunt dispozițiile legale greșit aplicate. Totuși la pct. II din motivele de recurs, reclamanta recurentă s-a referit la interesul său în promovarea și susținerea acțiunii de fond. În consecință, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se va examina critica privind admiterea excepției lipsei de interes pentru promovarea de către reclamanta recurentă.

Fiind o excepție de fond, absolută și peremtorie, instanțele au examinat probele aflate la dosar în raport de obiectul cererii dedus judecății și au constatat corect că demersul reclamantei în justiție nu se sprijină pe un interes actual, personal și direct, întrucât interesul evocat nu este în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu o situație juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Din acest punct de vedere s-a stabilit corect că la data sesizării instanței de fond contractul nr. 62/2001, în care recurenta era parte, își încetase efectele și că recurenta a devenit parte în contractul de furnizare a energiei electrice nr. 397/2003 încheiat cu SC A. SRL proprietarul transformatorului.

Prin urmare, chiar dacă recurenta a devenit proprietara fermei IV G. conform contractului aflat la dosar, care este ulterior contractului de furnizare a energiei electrice nr. 62/2001, prin acel contract nu a dobândit și proprietatea asupra transformatorului care se afla în patrimoniul SC A. SRL. Că este așa, rezultă și din demersurile făcute de A. fostul proprietar al postului de transformator pentru medierea acestei situații între E. și SC A. și SC M.L.T. SRL pentru ca acestea din urmă să devină consumator principal.

Rezultă că la data introducerii acțiunii, recurenta era beneficiara unui contract de furnizare a energiei electrică, că demersul său privea o posibilitate tehnică viitoare care s-a materializat în anul 2005 prin obținerea unui aviz de racordare dat de E., astfel că toate aceste probe demonstrează lipsa de interes la data introducerii acțiunii pentru a solicita nulitatea absolută a unui contract în care nu era parte și care oricum nu dădea naștere la raporturi juridice directe între furnizorul de energie E. și SC M.L.T. SRL. Deasemenea, tot corect s-a reținut că la data introducerii acțiunii proprietarul transformatorului era SC A. SRL astfel că în condițiile date în care recurenta încheiase deja contractul de furnizare cu această societate nu exista nici un suport pentru a se constata că nu există un proprietar al P.T.Z.

nr. 2 G.. Nu în ultimul rând contractul său nr. 397/2003 încheiat cu SC A. SRL a fost confirmat sub aspectul efectelor sale în urma soluționării în mod irevocabil a unui litigiu dintre părțile contractante (decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2851/2006). Este evident din susținerile recurentei că aceasta urmărește să încheie contract direct cu SC E. și astfel să aibă calitatea de consumator și nu de subconsumator dar demersul său în legătură cu posibilitatea de a primi curent prin postul de transformare P.T.Z. nr. 2 G. nu se poate baza pe un contract inexistent sub aspectul efectelor sale. În legătură cu celelalte susțineri ale recurentei întrucât acestea exprimă puncte de vedere referitoare la soluțiile pronunțate, care nu vizează nelegalitatea, nu se impun a fi analizate.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.L.T. SRL TÂRGU MUREȘ, împotriva deciziei nr. 56/ A din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.