ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.M. împotriva rezoluției din 3 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1002/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 117/II/2/2009 din 3 martie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel bacău, menținând rezoluția atacată.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul a atacat soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă prin rezoluția procurorului nr. 1002/P/2008 din 3 februarie 2009. În motivarea plângerii, petentul și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care au fost cercetate plângerile sale adresate Poliției oraș Buhuși, de către comisarul șef C.I. și comisar șef T.M., cu privire la persoanele reclamate că i-au spart locuința în luna august 2004 și i-au incendiat domiciliul în februarie 2008.

Petentul a mai arătat că a fost chemat la Poliția Buhuși de intimatul T. care i-a cerut să-și retragă plângerea, dar el a refuzat; același lucru s-a întâmplat și cu M.C., care a fost lovită și târâtă de la volan de V.P. și T.D., pe care au reușit să o convingă să-și retragă plângerea.

În final, petentul a solicitat cercetarea intimatului T.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și a lui V.P. și a complicelui său T.D. „de atac organizat lângă domiciliul meu, lovire, vătămare corporală, punere în pericol a vieții prin provocarea unor accidente rutiere”.

Prin rezoluția din 3 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1002/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.I. – comandantul poliției Buhuși și comisarului T.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptele nu există.

Raportat la susținerile petentului privind cele patru fapte reclamate de acesta ca fiind comise în august 2004 (furtul din locuință), 17 martie 2005 (infracțiuni de distrugere comise de numitul „T.” constând în deteriorarea gardului), 28 februarie 2008 incendiul din locuință și agresiunea comisă la 4 iulie 2008 împotriva sa și a prietenei M.C. – în rezoluția procurorului se motivează că ofițerii de poliție și-au respectat obligațiile de servicii referitoare la sesizările formulate de petent.

Referitor la faptele din august 2004 și martie 2005 s-a constatat că petentul nu a depus plângeri penale la poliția Buhuși. În legătură cu fapta de incendiere a locuinței, în urma înregistrării plângerii la poliție s-au deplasat lucrători la locul faptei care au făcut verificări și cercetări sub aspectul dispozițiilor art. 219 alin. (1) C. pen., dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși sub nr. 225/P/2008 din 4 martie 2008, iar la 12 aprilie 2008, procurorul de caz a confirmat începerea urmăririi penale in rem. Până la acest moment, nu au fost identificați autorii infracțiunii, dosarul aflându-se în continuare în lucru la unitatea de poliție sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși.

În fine, referitor la pretinsele fapte din 4 iulie 2008, cauza a fost înregistrată la Poliția Buhuși în urma plângerii formulată de petent, a fost repartizată subcomisarului T.M., acesta efectuând cercetări cu privire la împrejurările în care s-a produs incidentul, stabilind că vinovat se face V.P., dispunând sancționarea contravențională a acestuia prin procesul verbal seria AX nr. 1386723, cu avertisment, pentru încălcarea art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Nemulțumit de soluția procurorului de caz, petentul s-a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău care prin rezoluția nr. 117/II/2/2000 din 3 martie 2009 a menținut, ca legală și temeinică, soluția dispusă.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței competente care la rândul ei a procedat la menținerea soluției de neînceperea urmăririi penale, prin respingerea plângerii conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. În esență, prin motivele scrise, acesta este nemulțumit că, prin motivarea „audierea nu a fost posibilă” atât procurorul cât și prima instanță, au refuzat audierea martorei B.E., probă și cerere esențială în stabilirea adevărului în cauză, fiind astfel influențată soluția procesului.

Examinând hotărârea atacată în raport de această critică, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.

Soluția primei instanțe corespunde probelor administrate în cauză, confirmând, în mod justificat, soluția dispusă de procuror.

Referitor la neaudierea martorului B.E. nu se constată incidența cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și în consecință, sub acest aspect, nici o încălcare a drepturilor petentului de natură să influențeze soluția procesului.

Mai întâi, procurorul a procedat la verificarea datelor de stare civilă ale martorului B.E., propus de petent cu ocazia ascultării sale la 27 octombrie 2008 (f.16 dosar procuror). Cu această ocazie s-a constatat că martorul are 83 de ani și nu are adresa indicată de petent.

Pentru aceste considerente prin ordonanța din 3 februarie 2009, în temeiul art. 67 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de petent cu referire la audierea, în calitate de martor, a numitei B.E.

Pe de altă parte, prima instanță a refuzat audierea martorei, conformându-se prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., dispoziții în temeiul cărora, controlul judiciar asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor - prin care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată de procuror - se efectuează numai în limita actelor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, dar nici odată pe audieri de martori.

Așa fiind, atât procurorul cât și prima instanță nu au procedat la ascultarea martorului solicitat, pentru motive bine determinate în fapt și în drept.

Drept urmare, nu orice nemulțumire legată de soluția pronunțată într-o cauză, sau prilejuită de efectuarea unui act sau luarea unei măsuri este de natură să genereze dreptul la sesizare al unor persoane împotriva activității organelor de cercetare penală; în acest sens, doar exercitarea abuzivă, cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu poate constitui faptă penală și implicit poate antrena răspunderea penală a celui cercetat.

Concluzionând, așa cum corect a reținut și prima instanță, soluțiile intimaților - care-l nemulțumesc pe petent - sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, al aplicării dispozițiilor legale în calitatea lor de organe de cercetare penală, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor lor fiind atributul procurorului care exercită supravegherea urmăririi penale și al instanțelor de judecată.

Pentru aceste considerente, critica formulată este nefondată și prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor menține, ca legale și temeinice, atât soluția primei instanțe, cât și cea a procurorului de caz, confirmată de aceasta.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.M. împotriva sentinței penale nr. 63 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.