ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 105 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de C.I. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în Dosar nr. 24/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut următoarele: La data de 6 ianuarie 2009, petiționarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la magistrații procurori O.D. și P.C.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, considerând că au soluționat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu dosarele având ca obiect plângerile formulate de acesta împotriva agentului de poliție M.M.

Efectuând acte premergătoare, procurorul a constatat că la 24 mai 2007, petiționarul C.I. a reclamat că în noaptea de 21 - 22 mai 2007 persoane necunoscute au incendiat uși de acces în locuința sa, cauza fiind repartizată agentului de poliție M.M., care după verificările făcute, a propus clasarea cauzei. Ulterior, petiționarul a mai depus o plângere – cu privire la modul în care numita S.D.M.P. a achiziționat un imobil, lucrare clasată din nou de agentul de poliție M.M. Dat fiind aceste soluții, ce l-au nemulțumit, petiționarul C.I. a formulat plângere penală împotriva agentului de poliție întrucât și-a încălcat atribuțiile de serviciu, cauzându-i o pagubă morală. Cauza a fost soluționată de procurorul O.D., care a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. întrucât M.M. a soluționat cele două dosare în mod temeinic și legal, în Dosarul nr. 1287/P/2007, plângerea sa împotriva soluției fiind respinsă de primul procuror, P.C.D., prin rezoluția nr. 307/II/2 din 15 februarie 2008. De asemenea, a mai formulat plângere cu același obiect, în cauză dispunându-se neînceperea urmăririi penale și ulterior respingerea plângerii de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani. Nemulțumit de soluțiile dispuse de procuror, petiționarul a solicitat efectuarea actelor premergătoare cu privire la cei doi, considerând că și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, soluționând necorespunzător cauzele în care a sesizat faptele penale ale agentului de poliție M.M., cauza făcând obiectul Dosarului nr. 24/P/2005.

Prin rezoluția din 5 mai 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta reclamată nu există neidentificându-se elemente care să ateste săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Plângerea petiționarului, formulată în condițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția nr. 211/II/2 din 2 iunie 2009. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat instanței competente să judece cauza în fond – Curții de Apel Suceava. În urma analizei actelor dosarului, curtea de apel a respins plângerea ca nefondată, nerezultând indicii că aceștia și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Examinând din oficiu temeinicia și legalitatea sentinței atacate în lipsa motivelor de recurs ale petiționarului, Înalta Curte constată că în mod legal s-a apreciat că în cauză nu s-a comis o infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., magistrații acționând în conformitate cu legea și probele cauzei. Pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., este necesar ca subiectul activ, cu voință, să efectueze o acțiune contrară legii sau să rămână în pasivitate, cu intenția directă ori indirectă de a cauza un prejudiciu persoanei vătămate, ceea ce în speță nu s-a demonstrat.

Soluțiile dispuse de procuror, cât și de judecători, sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, care pot îndrepta eventualele greșeli de judecată, greșeli ce nu echivalează cu infracțiune în accepțiunea art. 246 C. pen. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarului C.I. va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 105 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.