ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2304/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin decizia penală nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 245/1/2009 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că la data de 7 ianuarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea contestației în anulare se arată de către contestator că la termenul din 7 ianuarie 2009 instanța de recurs i-a respins în mod nejustificat cererea de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta datorită stării sănătății și de a încunoștința instanța despre această împrejurare. Examinând contestația în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că aceasta este inadmisibilă. Prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, reținându-se că respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs având în vedere dispozițiile art. 141 C. proc.

pen. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu cererea de contestație trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul acesteia să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar. Cazurile de contestație în anulare sunt expres prevăzute de art. 386 lit. a)–e) C. proc. pen., iar respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare nu constituie potrivit acestor dispoziții legale un caz în care se poate formula contestație în anulare. Referitor la cel de-al doilea motiv invocat de contestator în cererea sa, deși formal, se încadrează în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen., contestatorul nu a adus dovezi în sprijinul acestuia și nici nu a invocat existența unor astfel de dovezi la dosarul cauzei. De altfel, la termenul din 7 ianuarie 2009 s-a prezentat pentru contestator mandatarul acestuia – numitul M.G., care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare. Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. II. La data de 22 aprilie 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare promovată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 17 martie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de necitarea sa în dosarul nr. 245/1/2009 al acestei instanțe.

Examinând actele și lucrările dosarului, contestația în anulare de față, Înalta Curte are în vedere că la soluționarea anterioară a contestației în anulare prin decizia nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în mod legal contestatorul C.V. nu a fost citat datorat conformării instanței învestite la dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen. fără citarea părților”. Cum la data introducerii anterioarei contestații în anulare, aceasta era întemeiată pe dispozițiile cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. rezultă indubitabil că în mod legal nu s-a dispus citarea contestatorului. Cum din economia dispozițiilor art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. rezultă că „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare”, așadar numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs pe cale de consecință mai rezultă că o nouă contestație în anulare ce vizează o decizie prin care a fost soluționată o contestație în anulare nu este îngăduită obiectiv de legea procesual penală și urmează a fi caracterizată ca inadmisibilă și respinsă ca atare, în baza dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 245 /1/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.