ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2304/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I.

Prin decizia penală nr. 978 din 17

martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în dosarul nr. 245/1/2009 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

A fost obligat contestatorul

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că la data de 7

ianuarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei nr. 1

din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea contestației în

anulare se arată de către contestator că la termenul din 7 ianuarie 2009

instanța de recurs i-a respins în mod nejustificat cererea de amânare a cauzei

pentru a-și angaja apărător, termen la care a fost în imposibilitate de a se

prezenta datorită stării sănătății și de a încunoștința instanța despre această

împrejurare.

Examinând contestația în

anulare în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a

reținut că aceasta este inadmisibilă.

Prin decizia nr. 1 din 7

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva

încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, reținându-se că

respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs având în vedere dispozițiile

art. 141 C. proc. pen. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi

admisibilă în principiu cererea de contestație trebuie să fie făcută în

termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația să fie

dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul acesteia să

se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

Cazurile de contestație în

anulare sunt expres prevăzute de art. 386 lit. a)–e) C. proc. pen., iar

respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare nu constituie potrivit acestor

dispoziții legale un caz în care se poate formula contestație în anulare.

Referitor la cel de-al

doilea motiv invocat de contestator în cererea sa, deși formal, se încadrează

în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi

în sprijinul acestuia și nici nu a invocat existența unor astfel de dovezi la

dosarul cauzei.

De altfel, la termenul din 7

ianuarie 2009 s-a prezentat pentru contestator mandatarul acestuia – numitul M.G.,

care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.

Prin urmare, nefiind

îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen. pentru admisibilitatea în

principiu, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul C.V.

II.

La data de 22 aprilie 2009 a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

contestația în anulare promovată de contestatorul C.V. împotriva deciziei

penale nr. 978 din 17 martie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, motivat de necitarea sa în dosarul nr. 245/1/2009 al acestei

instanțe.

Examinând actele și

lucrările dosarului, contestația în anulare de față, Înalta Curte are în vedere

că la soluționarea anterioară a contestației în anulare prin decizia nr. 978

din 17 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în

mod legal contestatorul C.V. nu a fost citat datorat conformării instanței

învestite la dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora

„instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație

prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen. fără citarea părților”.

Cum la data introducerii

anterioarei contestații în anulare, aceasta era întemeiată pe dispozițiile

cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.

rezultă indubitabil că în mod legal nu s-a dispus citarea contestatorului. Cum

din economia dispozițiilor art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. rezultă că

„împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare”,

așadar numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs pe cale de

consecință mai rezultă că o nouă contestație în anulare ce vizează o decizie

prin care a fost soluționată o contestație în anulare nu este îngăduită

obiectiv de legea procesual penală și urmează a fi caracterizată ca

inadmisibilă și respinsă ca atare, în baza dispozițiilor art. 391 alin. (2) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 17 martie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 245 /1/2009.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.