ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2264/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 402 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de procuror, a fost desființată Sentința penală nr. 989 din 31 martie 2006 a Judecătoriei Focșani și, rejudecând, s-a dispus între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal împotriva inculpatului T.D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și condamnarea aceluiași inculpat în baza art. 215 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. la 6 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul împreună cu alte persoane, condamnate în cauză, a obținut la 3 și 11 noiembrie 1998 și apoi în ianuarie 1999, prin instigarea la falsificarea unor înscrisuri și prin inducerea în eroare a unor persoane, credite de la B. SA. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 609 din 30 octombrie 2008 a respins recursurile declarate de inculpat și de alte persoane condamnate împotriva deciziei arătate. Împotriva acestei decizii s-a formulat de către inculpatul T.D.M., în baza art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestație în anulare, care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 268 R din 17 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Pentru a pronunța această soluție a constatat că motivul de contestație invocat nu poate fi primit, întrucât neaudierea inculpatului de către instanța de recurs s-a datorat refuzului acestuia de a face declarații, el prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. În contra deciziei de respingere a contestației în anulare a declarat recurs inculpatul T.D.M. care a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. Recursul declarat nu este admisibil. Din examinarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi atacată cu recurs numai în ipoteza întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, respectiv când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Cum în cauză au fost invocate ca temei de contestație, dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., decizia instanței de recurs învestită cu soluționarea contestației în anularea propriei hotărâri date în judecarea unui recurs este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.

Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, cu obligarea contestatorului T.D.M. la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul T.D.M., împotriva Deciziei penale nr. 268/R din 17 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009