ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2239/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 514 din 22 decembrie 2008, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 271 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Vrancea formulată de revizuentul C.E. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin sentința penală nr. 271/2005 a Tribunalului Vrancea C.E. a fost achitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 291 C. pen. În baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., iar în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen. Conform art. 10 lit. g) C. proc. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen. și a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale. Prin decizia penală nr. 24/ A din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galați a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 271/2005 și în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Instanța apelului a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat și obligarea acestuia în solidar cu coinculpatul C.O. la suma de 148.510.080 lei către partea civilă SC C. SA Copșa Mică. Inculpatul C.E. a fost obligat către aceeași parte civilă și la suma de 224.731.000 lei. Prin decizia penală nr. 3336 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și inculpații C.E. și C.O. Prin cererea de revizuire soluționată prin sentința penală nr. 514/2008 a Tribunalului Vrancea revizuentul a cerut să se constate existența unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute în momentul judecării cauzei, împrejurări de natură să dovedească netemeinicia soluțiilor de încetarea procesului penal și obligarea revizuentului la despăgubiri către partea civilă.

În acest sens a prezentat bilanțuri contabile, extras de cont, raport de gestiune. Instanța fondului rezolvând cererea de revizuire a analizat actele și lucrările cauzei și a motivat că pentru a fi admisibilă cererea de revizuire se impune ca faptele sau împrejurările noi indicate de revizuent să fie necunoscute de instanța care a rezolvat fondul cauzei și de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri esențial diferite, conchizând că faptele sau împrejurările noi trebuie să fie de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare sau condamnare [(art. 394 alin. (2) C. proc. pen.)]. Or, instanța fondului a arătat că la judecarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac au fost avute în vedere probele cu acte, declarații, constatări și expertize de specialitate din care a rezultat că inculpatul a provocat prejudicii.

Faptul că expertiza efectuată de instanța de revizuire a analizat actele invocate de revizuent nu justifică și nu reprezintă în accepțiunea legii o împrejurare de natură să determine răspunderea civilă a revizuentului. Proba cu expertiza contabilă judiciară a fost administrată și în ciclurile procesuale la judecata în fond și în căile ordinare, iar efectuarea unei noi expertize nu reprezintă o împrejurare relevantă în măsură să fie analizată ca fiind necunoscută de instanță la soluționarea cauzei. Prin decizia penală nr. 31/ A din 19 martie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul revizuentului C.E. împotriva sentinței penale nr. 514 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea.

S-a motivat că aspectele aduse în discuție de revizuent ca și probele invocate în această cale extraordinară de atac a revizuirii au fost avute în vedere și se regăsesc în soluționarea pe fond a cauzei. Instanța apelului a concluzionat că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuentul care în esență consideră că în cauză este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Recursul nu este întemeiat. Din actele administrate în cauză rezultă că în rezolvarea pe fond a cauzei instanțele au avut în vedere toate faptele și împrejurările referitoare la producerea pagubelor pe care revizuentul tinde să le nege în procedura revizuirii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că revizuentul își întemeiază cererea pe propria insatisfacție legată de obligarea lui la despăgubiri, or această cale extraordinară de atac nu poate avea semnificația unui „apel deghizat” care să reia examinarea pe fond a situației de fapt, întrucât s-ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice potrivit căruia părțile nu pot determina redeschiderea unui proces soluționat definitiv numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. În acest sens este și practica C.E.D.O. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului C.E., cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.E. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.