ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2239/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 514 din 22 decembrie

2008, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 271 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Vrancea formulată de

revizuentul C.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a

reținut că prin sentința penală nr. 271/2005 a Tribunalului Vrancea C.E. a fost

achitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art.

291 C. pen.

În baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.,

iar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.

Conform art. 10 lit. g) C. proc. pen., instanța

a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 213 C. pen. și a fost ridicată măsura sechestrului asigurător

instituit în cursul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 24/ A din 25 ianuarie

2006, Curtea de Apel Galați a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vrancea împotriva sentinței penale nr. 271/2005 și în temeiul art. 10 lit. g)

C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C.E.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Instanța apelului a dispus anularea

înscrisurilor falsificate de inculpat și obligarea acestuia în solidar cu

coinculpatul C.O. la suma de 148.510.080 lei către partea civilă SC C. SA Copșa

Mică.

Inculpatul C.E. a fost obligat către aceeași

parte civilă și la suma de 224.731.000 lei.

Prin decizia penală nr. 3336 din 25 mai 2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă și inculpații C.E. și C.O.

Prin cererea de revizuire soluționată prin

sentința penală nr. 514/2008 a Tribunalului Vrancea revizuentul a cerut să se

constate existența unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute în

momentul judecării cauzei, împrejurări de natură să dovedească netemeinicia

soluțiilor de încetarea procesului penal și obligarea revizuentului la

despăgubiri către partea civilă.

În acest sens a prezentat bilanțuri

contabile, extras de cont, raport de gestiune.

Instanța fondului rezolvând cererea de

revizuire a analizat actele și lucrările cauzei și a motivat că pentru a fi

admisibilă cererea de revizuire se impune ca faptele sau împrejurările noi

indicate de revizuent să fie necunoscute de instanța care a rezolvat fondul

cauzei și de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri esențial diferite,

conchizând că faptele sau împrejurările noi trebuie să fie de natură a dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, încetare sau condamnare [(art. 394 alin. (2)

C. proc. pen.)].

Or, instanța fondului a arătat că la

judecarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac au fost avute în vedere

probele cu acte, declarații, constatări și expertize de specialitate din care a

rezultat că inculpatul a provocat prejudicii.

Faptul că expertiza efectuată de instanța de

revizuire a analizat actele invocate de revizuent nu justifică și nu reprezintă

în accepțiunea legii o împrejurare de natură să determine răspunderea civilă a

revizuentului.

Proba cu expertiza contabilă judiciară a fost

administrată și în ciclurile procesuale la judecata în fond și în căile

ordinare, iar efectuarea unei noi expertize nu reprezintă o împrejurare

relevantă în măsură să fie analizată ca fiind necunoscută de instanță la

soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 31/ A din 19 martie

2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul revizuentului C.E.

împotriva sentinței penale nr. 514 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului

Vrancea.

S-a motivat că aspectele aduse în discuție de

revizuent ca și probele invocate în această cale extraordinară de atac a

revizuirii au fost avute în vedere și se regăsesc în soluționarea pe fond a

cauzei.

Instanța apelului a concluzionat că motivele

invocate de revizuent nu se regăsesc în niciuna din situațiile expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs

revizuentul care în esență consideră că în cauză este incident cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Recursul nu este întemeiat.

Din actele administrate în cauză rezultă că

în rezolvarea pe fond a cauzei instanțele au avut în vedere toate faptele și

împrejurările referitoare la producerea pagubelor pe care revizuentul tinde să

le nege în procedura revizuirii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

revizuentul își întemeiază cererea pe propria insatisfacție legată de obligarea

lui la despăgubiri, or această cale extraordinară de atac nu poate avea

semnificația unui „apel deghizat” care să reia examinarea pe fond a situației

de fapt, întrucât s-ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice

potrivit căruia părțile nu pot determina redeschiderea unui proces soluționat

definitiv numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

În acest sens este și practica C.E.D.O.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului

C.E., cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul C.E. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 19 martie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie

2009.