ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2009

Asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 7 ianuarie 2009

s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în

anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea contestației în

anulare se arată de către contestator că, la termenul din 7 ianuarie 2009,

instanța de recurs i-a respins în mod nejustificat cererea de amânare a cauzei

pentru a-și angaja apărător, termen la care a fost în imposibilitate de a se

prezenta datorită stării sănătății și de a încunoștința instanța despre această

împrejurare.

Examinând contestația în

anulare în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte

reține că aceasta este inadmisibilă.

Prin decizia nr. 1 din 7

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva

încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, reținându-se că

respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs având în vedere dispozițiile

art. 141 C. proc. pen. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi

admisibilă în principiu cererea de contestație trebuie să fie făcută în

termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația să fie

dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul acesteia să

se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

Cazurile de contestație în

anulare sunt expres prevăzute de art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen., iar

respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare nu constituie potrivit acestor

dispoziții legale un caz în care se poate formula contestație în anulare.

Referitor la cel de-al

doilea motiv invocat de contestator în cererea sa, deși formal, se încadrează

în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi

în sprijinul acestuia și nici nu a invocat existența unor astfel de dovezi la

dosarul cauzei.

De altfel, la termenul din 7

ianuarie 2009, s-a prezentat pentru contestator mandatarul acestuia, numitul M.G.

care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.

Prin urmare, nefiind

îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen., pentru admisibilitatea în

principiu, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul C.V.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei

penale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

Penală.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2009.