ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2195/63/2009 al Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, inculpatul S.M.S. - în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. - a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar inculpatul F.C.A. - în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. - a fost condamnat la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

În final, pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar inculpatului F.C.A. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 1 an potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv pentru ambii inculpați și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 11 februarie 2009. Sub aspectul laturii civile, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de bunica minorului-parte vătămată, inculpații fiind obligați în solidar la despăgubiri civile în cuantum de 2.000 lei. În fapt, în sinteză, prima instanță a reținut că în după amiaza zilei de 8 februarie 2009, în jurul orelor 15,30, minorul C.M., în vârstă de 8 ani, se afla pe strada Crișului din municipiul Craiova, în apropierea Liceului I.C.M.

2, și apela la mila trecătorilor, solicitându-le diverse sume de bani. După circa 30 de minute, inculpatul major F.C.A. , care era însoțit de inculpatul minor S.M.S., i-a solicitat acestui minor să-i însoțească în incinta căminului, promițându-i că îi va da o sumă de bani dacă acceptă să-i facă baie. Minorul i-a însoțit pe cei doi inculpați până la etajul I al căminului. Cei doi inculpați au intrat în camera lui S.M.S., de unde au luat săpun și șampon, apoi s-au deplasat împreună cu minorul în camera de baie, aflată pe holul comun. Inculpatul minor S.M.S. i-a cerut minorului C.M., în vârstă de 8 ani, să se dezbrace și să se spele, iar acesta s-a conformat. După ce minorul s-a spălat, inculpatul minor S.M.S.

s-a întors în camera sa în căutarea unui prosop. În acest timp, inculpatul major F.C.A., rămas în camera de baie împreună cu minorul C.M., s-a hotărât să întrețină cu acesta relații sexuale orale, și s-a descheiat la pantaloni, apropiindu-și organul sexual de gura acestuia. Continuarea activității inculpatului F.C.A. a fost întreruptă de apariția inculpatului S.M.S., care s-a întors în camera de baie. Inculpatul major F.C.A. I-a îndemnat pe inculpatul minor S.M.S. să întrețină relații sexuale cu minorul C.M., iar acesta a acceptat. Inculpatul F.C.A. i-a cerut minorului să deschidă gura, acesta s-a conformat, iar inculpatul S.M. a întreținut cu acesta relații sexuale orale. Ulterior, minorul C.M., după ce s-a șters cu un cearceaf adus de inculpatul minor S.M.S., s-a îmbrăcat și a fost condus de cei doi inculpați în afara căminului.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, precum și inculpații S.M.S. și F.C.A. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 220 din 5 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.A. și a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.M.S., desființând, în parte, sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Instanța de apel a reținut dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen. față de inculpatul major F.C.A., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului minor S.M.S. la 2 ani și 6 luni închisoare și, de asemenea, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului major F.C.A.

la 3 ani închisoare. A fost menținută starea de arest a ambilor inculpați și s-a dedus din pedepsele majorate durata măsurilor preventive până la zi. Sub aspectul laturii civile, a fost modificată obligarea solidară a inculpaților la despăgubiri civile în sensul că inculpatul minor S.M.S. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii. Recursul va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate: Din actele și lucrările dosarului a rezultat că în ziua de 8 februarie 2009, în jurul orelor 15.30, minorul C.M., în vârstă de 8 ani, se afla în apropierea căminului Liceului ICM 2, apelând la mila trecătorilor, solicitând bani.

Inculpatul major F.C., fiind prezent și inculpatul S.M., sub pretextul că îl vor spăla, i-a cerut minorului să-i însoțească în cămin, promițându-i bani. Cei doi inculpați, însoțiți de minorul C.M., au intrat în cămin. Inculpatul S.M. a luat săpun și șampon după care, împreună cu inculpatul F.C. și cu minorul s-au deplasat la baie, cerându-i minorului să se spele. După ce minorul s-a spălat, inculpatul S.M. s-a întors în cameră după un prosop. Declarațiile date de partea vătămată infirmă împrejurarea potrivit căreia în timpul în care inculpatul major F.C. a rămas singur cu minorul, acesta și-a apropiat organul sexual de gura acestuia (fil.80 dpi., fil.36 verso, fil.37 verso, fil.39 verso d.u.p.), declarație care se coroborează cu cea a martorului C.P., bunicul părții vătămate (fil.41 verso, 43 verso, d.u.p.,79 d.p.i).

Ambii inculpați, cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării, în prezența apărătorului, au menționat în fața completului de judecată „mențin declarațiile date anterior și recunosc săvârșirea faptelor pentru care sunt acuzat" (fil. 14, 15 - dosar recurs arestare - 426/54/2009 al Curții de Apel Craiova). Este însă necontestat că, după revenirea inculpatului minor S.M., inculpatul major F.C. l-a îndemnat pe acesta să întrețină relații sexuale orale cu minorul, rămânând în aceeași încăpere pe întreaga durată a consumării relației sexuale. Așa cum rezultă din probatoriul administrat, cei doi inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile (fiind lipsită de rezonabilitate apărarea acestora potrivit căreia, la începutul lunii februarie, au invitat minorul în cămin pentru „a-i face baie"), faptele inculpatului major F.C.

, astfel cum au fot menționate, cu începere de la luarea minorului în cămin și până la epuizarea activității infracționale a coinculpatului minor S.M., în raport și cu vârsta foarte fragedă a părții vătămate (în vârstă de 8 ani), a fost de natură să realizeze condițiile art. 26 C. pen., înlesnind și chiar ajutând sub aspect moral activitatea infracțională a coinculpatului S.M. constând în aceea de a întreține relații sexuale orale cu partea vătămată. Cât privește pe inculpatul minor S.M.S. infracțiunea este comisă în formă consumată, acesta - prin nedeclararea recursului - achiesând la existența faptei și încadrarea juridică a acesteia. Nici-o probă nu sugerează împrejurarea că inculpații, la momentul invitării părții vătămate în cămin, ar fi spus acesteia că urmează a întreține relații sexuale orale contra unor sume de bani, și că ar fi obținut un astfel de consimțământ.

Pretinsul acord ulterior al părții vătămate la întreținerea relațiilor sexuale orale este nesemnificativ în raport cu vârsta de numai 8 ani al acesteia și, mai ales, cu situația inedită în care, brusc, a fost pusă de cei doi inculpați pe fondul lipsei experienței de natură sexuală și, mai ales, a unei evidente imaturități socio-psihologice (în acest sens, conținutul înscrisurilor emise de Direcția generală de asistență socială și protecția copilului - fil.81-82 d.u.p.), de toate acestea profitând - de altfel - ambii inculpați în conceperea și realizarea activității infracționale convenită încă la primele momente ale observării părții vătămate în apropierea căminului. Curtea constată că nemenționarea în decizie a dispozițiilor alin. (3) teza I a art. 197 C. pen.

este o omisiune evidentă, instanța de apel nedispunând schimbarea încadrării juridice a faptei, mai ales că reținerea acestui text - corect reținut de instanța de fond - s-a impus ca datorită vârstei părții vătămate (minor în vârstă de 8 ani). Pedepsele ce urmează a fi executate de inculpați (cercetați și judecați în stare de arest), astfel cum au fost majorate de instanța de apel, răspund principiului proporționalității necesare între gravitatea faptei și persoana inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea care va fi executată, pe de altă parte, nefiind justificată o nouă majorare a acestora.

Curtea reține și că ambii inculpați, deși în apel le-au fost majorate pedepsele, nu au declarat recurs, împrejurare care sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru faptele săvârșite și înțelegerea necesității supunerii la executarea sancțiunilor privative de libertate, ambele aspecte conducând la concluzia existenței premiselor realizării scopului pedepsei arătat în art. 52 C. pen. Este întemeiată însă critica din motivele de recurs referitoare la greșita neaplicare a dispozițiilor art. 64 lit. b) C. pen., cele două texte - art. 64 lit. a) și lit. b) - aflându-se într-o anumită corelație juridică. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de parchet, se va casa decizia atacată și se va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 220 din 05 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații S.M.S. și F.C.A. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la modul de soluționare a laturii penale, după cum urmează: Referitor la inculpatul minor S.M.S. sub aspectul omisiunii reținerii în încadrarea juridică a faptei și a alin. (3) teza I art. 197 C. pen. Referitor la inculpatul major F.C.A.: În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de viol din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului F.C.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an. Menține pedepsele principale aplicate inculpaților prin decizia penală sus-menționată. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale sus-menționate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2009 la 2 februarie 2010. Onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.