ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 34 din 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul

nr. 2195/63/2009 al Tribunalului Dolj, secția

pentru minori și familie,

inculpatul S.M.S. - în baza art. 197 alin. (1)

și (2) lit. a) și alin. (3)

teza I C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.

- a

fost condamnat la 2 ani închisoare, iar inculpatul F.C.A. - în baza art. 20

raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu

aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. - a fost condamnat la 2 ani închisoare și 1

an pedeapsa complementară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

În

final, pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a),

teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar inculpatului F.C.A.

i-a

fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o

perioadă de 1 an potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv pentru ambii

inculpați și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 11

februarie 2009.

Sub aspectul laturii civile, a fost admisă, în parte,

acțiunea civilă exercitată de bunica minorului-parte vătămată, inculpații fiind

obligați în

solidar

la despăgubiri civile în cuantum de 2.000 lei.

În

fapt, în sinteză, prima instanță a reținut că în după amiaza zilei de 8

februarie 2009, în jurul orelor 15,30, minorul C.M., în vârstă

de 8 ani, se afla pe strada Crișului din

municipiul Craiova, în apropierea Liceului I.C.M. 2, și apela la mila

trecătorilor, solicitându-le diverse sume

de bani. După circa 30 de

minute, inculpatul major F.C.A.

, care era

însoțit de inculpatul minor S.M.S., i-a

solicitat acestui minor să-i

însoțească în incinta căminului, promițându-i

că

îi va da o sumă de bani dacă acceptă să-i facă baie. Minorul i-a însoțit

pe

cei doi inculpați până la etajul I al căminului.

Cei doi inculpați au intrat în camera lui S.M.S., de

unde au luat săpun și

șampon, apoi s-au deplasat împreună cu minorul în camera de baie, aflată pe

holul comun.

Inculpatul

minor S.M.S. i-a cerut minorului

C.M., în

vârstă de 8 ani, să se dezbrace și să se spele, iar

acesta s-a

conformat. După ce minorul s-a spălat, inculpatul minor

S.M.S. s-a întors în camera sa în căutarea unui prosop.

În acest timp, inculpatul major F.C.A., rămas în

camera de baie împreună cu

minorul C.M., s-a hotărât să

întrețină cu

acesta relații sexuale orale, și s-a descheiat la pantaloni,

apropiindu-și organul sexual de gura acestuia.

Continuarea activității

inculpatului F.C.A. a fost întreruptă de

apariția

inculpatului S.M.S., care s-a

întors în camera de baie.

Inculpatul major F.C.A. I-a îndemnat pe

inculpatul minor S.M.S. să întrețină relații sexuale cu

minorul C.M.,

iar acesta a acceptat. Inculpatul F.C.A. i-a cerut minorului să deschidă gura,

acesta s-a conformat, iar inculpatul S.M. a întreținut cu acesta relații

sexuale orale.

Ulterior, minorul C.M., după ce s-a șters cu un cearceaf adus de

inculpatul minor S.M.S., s-a îmbrăcat

și a

fost condus de cei doi inculpați în afara căminului.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel

Parchetul de pe

lângă

Tribunalul Dolj, precum și inculpații S.M.S. și F.C.A.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin decizia penală nr. 220 din 5 noiembrie 2009, a respins ca nefondat

apelul declarat

de inculpatul F.C.A. și a admis

apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.M.S.,

desființând, în parte, sentința atât sub aspectul

laturii penale, cât și

sub aspectul laturii civile.

Instanța de apel a reținut dispozițiile art. 75 lit. c) C.

pen. față de inculpatul major F.C.A., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului

minor S.M.S. la 2 ani și 6 luni închisoare și,

de asemenea, a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului major F.C.A. la 3 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a ambilor inculpați și s-a dedus din pedepsele

majorate durata măsurilor preventive până la zi.

Sub aspectul laturii civile, a fost modificată obligarea

solidară a inculpaților la despăgubiri civile în sensul că inculpatul minor S.M.S.

a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.N.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele fiind menționate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Recursul va fi

admis pentru considerentele ce vor fi arătate:

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că în ziua de 8 februarie 2009,

în jurul orelor 15.30, minorul C.M., în vârstă de 8 ani, se

afla în apropierea căminului Liceului ICM 2,

apelând la mila trecătorilor,

solicitând bani. Inculpatul major F.C.,

fiind prezent și inculpatul S.M., sub pretextul că îl vor spăla, i-a cerut

minorului să-i însoțească în cămin, promițându-i

bani. Cei doi inculpați,

însoțiți de minorul C.M., au intrat în cămin.

Inculpatul S.M. a luat săpun și șampon după care, împreună cu

inculpatul F.C. și cu minorul s-au deplasat la

baie, cerându-i minorului să se spele. După ce minorul s-a spălat, inculpatul S.M.

s-a întors în cameră după un prosop. Declarațiile

date de partea

vătămată infirmă împrejurarea

potrivit căreia în timpul în care inculpatul

major F.C. a rămas singur cu minorul, acesta și-a apropiat

organul

sexual de gura acestuia (fil.80

dpi.,

fil.36 verso, fil.37 verso, fil.39 verso d.u.p.), declarație care se

coroborează cu cea a martorului C.P., bunicul părții vătămate (fil.41 verso, 43

verso, d.u.p.,79 d.p.i).

Ambii inculpați, cu ocazia soluționării recursului

împotriva încheierii

prin care s-a luat măsura arestării, în prezența

apărătorului, au menționat

în fața completului de judecată „mențin declarațiile date

anterior și recunosc săvârșirea faptelor pentru care sunt acuzat" (fil.

14, 15 - dosar

recurs arestare -

426/54/2009 al Curții de Apel Craiova).

Este însă necontestat că, după revenirea inculpatului minor S.M.,

inculpatul major F.C. l-a îndemnat pe acesta să întrețină relații sexuale orale

cu minorul, rămânând în

aceeași încăpere pe

întreaga durată a consumării relației sexuale.

Așa

cum rezultă din probatoriul administrat, cei doi inculpați au

acționat în baza unei înțelegeri prealabile

(fiind lipsită de rezonabilitate

apărarea acestora potrivit căreia, la

începutul lunii februarie, au invitat

minorul

în cămin pentru „a-i face baie"), faptele inculpatului major F.C.

,

astfel cum au fot menționate, cu începere de la luarea minorului în cămin și

până la epuizarea activității infracționale a coinculpatului minor S.M., în

raport și cu vârsta foarte fragedă a părții vătămate (în vârstă de 8 ani), a

fost de natură să realizeze condițiile art. 26 C. pen., înlesnind și chiar

ajutând sub aspect moral activitatea infracțională a coinculpatului S.M.

constând

în aceea de a întreține relații

sexuale orale cu partea vătămată.

Cât

privește pe inculpatul minor S.M.S.

infracțiunea

este comisă în formă consumată, acesta - prin nedeclararea

recursului -

achiesând la existența faptei și încadrarea juridică a acesteia.

Nici-o probă nu sugerează împrejurarea că

inculpații, la momentul

invitării părții vătămate în cămin, ar fi spus acesteia că

urmează a întreține relații sexuale orale contra unor sume de bani, și că ar fi

obținut un astfel de consimțământ. Pretinsul acord ulterior al părții vătămate

la

întreținerea relațiilor sexuale orale

este nesemnificativ în raport cu vârsta

de numai 8 ani al acesteia și,

mai ales, cu situația inedită în care, brusc, a fost pusă de cei doi inculpați

pe fondul lipsei experienței de natură sexuală și, mai ales, a unei evidente

imaturități socio-psihologice (în acest sens, conținutul înscrisurilor emise de

Direcția generală de

asistență socială și

protecția copilului - fil.81-82 d.u.p.), de toate acestea profitând - de altfel

- ambii inculpați în conceperea și realizarea activității

infracționale

convenită încă la primele momente ale observării părții vătămate în apropierea

căminului.

Curtea constată că nemenționarea în decizie a dispozițiilor alin. (3)

teza I a art. 197 C. pen. este o omisiune evidentă, instanța de apel

nedispunând schimbarea încadrării juridice a faptei,

mai ales că

reținerea acestui text -

corect reținut de instanța de fond - s-a impus ca

datorită vârstei părții vătămate (minor în vârstă

de 8 ani).

Pedepsele

ce urmează a fi executate de inculpați (cercetați și judecați în stare de

arest), astfel cum au fost majorate de instanța de apel, răspund principiului

proporționalității necesare între gravitatea

faptei

și persoana inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea care va fi

executată,

pe de altă parte, nefiind justificată o nouă majorare a acestora.

Curtea reține și că ambii inculpați, deși în apel le-au fost majorate

pedepsele,

nu au declarat recurs, împrejurare care sugerează asumarea

deplină

a răspunderii pentru faptele săvârșite și înțelegerea necesității

supunerii la executarea

sancțiunilor privative de libertate, ambele aspecte conducând la concluzia

existenței premiselor realizării scopului pedepsei arătat în art. 52 C. pen.

Este întemeiată însă critica

din motivele de recurs referitoare la greșita neaplicare a dispozițiilor art. 64

lit. b) C. pen., cele două texte - art. 64 lit. a) și lit. b) - aflându-se

într-o anumită corelație juridică.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen. se va

admite recursul declarat de parchet, se va casa decizia

atacată și se va

dispune

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 220

din 05 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, privind pe inculpații S.M.S. și F.C.A.

Casează decizia penală sus-menționată

numai cu privire la modul de soluționare a laturii penale, după cum urmează:

Referitor la inculpatul minor S.M.S.

sub aspectul omisiunii reținerii în încadrarea juridică a faptei și a alin. (3)

teza I art. 197 C. pen.

Referitor la inculpatul major F.C.A.:

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de viol din

art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în complicitate la infracțiunea de

viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen.,

interzice inculpatului F.C.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an.

Menține pedepsele principale aplicate inculpaților

prin decizia penală sus-menționată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei penale sus-menționate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2009

la 2 februarie 2010.

Onorariile pentru apărătorul desemnat din

oficiu, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2

februarie 2010.