ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 44/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1665 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.E. și a fost obligată pârâta G.M.J. să-i lase acestuia, în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din București. Apelul declarat de pârâtă a fost admis, prin decizia nr. 339 din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost schimbată, în tot, sentința tribunalului, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă și a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. Intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, în baza art. 302 1 C. proc. civ., deoarece delegația apărătorului recurentului a fost emisă doar pentru reprezentare juridică, iar nu și pentru declararea și semnarea recursului. Excepția nu este fondată, raportat la prevederile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, el putând declara orice cale de atac împotriva hotărârii date. Prin recursul declarat, reclamantul a susținut, în esență, că a fost greșit reținută existența autorității de lucru judecat, deoarece în procesul anterior nu a fost soluționat fondul litigiului.

Recursul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, iar prevederile pct. 4 al aceluiași articol nu sunt aplicabile în speță, referindu-se la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Prin acțiunea introdusă la data de 15 noiembrie 2007, reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâta G.M.J., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i lase, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din București, acțiune întemeiată pe prevederile art. 480 – 481 C. civ. În cadrul unui alt proces, a fost pronunțată sentința nr. 1924 din 19 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C.E.

împotriva pârâților Municipiul București, prin primarul general, SC R.V. SA București și G.M.J., privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 660 din 11 februarie 1997, pentru existența autorității de lucru judecat. Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea de revendicare, ca inadmisibilă, cerere întemeiată tot pe prevederile art. 480 C. civ. și vizând același apartament. Conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, în aceeași calitate. Cum în speță există identitate de părți, obiect și cauză, corect a procedat curtea de apel reținând să existe autoritate de lucru judecat.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. La cererea intimatei, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată suportate de intimată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C.E. împotriva deciziei nr. 339 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată față de intimata G.M.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.