ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3337/2009

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatele G.M. și L.A., măsură care a fost menținută. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatelor este mai mare de 4 ani și există indicii că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile impun în continuare privarea de libertate.

S-a constatat că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sensul că au primit bani și alte foloase pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul Poliției Vâlcea spre a facilita obținerea unor permise de conducere. Prin sentința penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea inculpatele au fost condamnate la câte 2 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata G.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, susținând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin.

Recursul declarat este nefondat. Prin rechizitoriul din 6 octombrie 2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată, alături de alți patru inculpați, pentru săvârșirea a două infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2006 - 2008 a pretins și a primit de la mai multe persoane în baza a două rezoluțiuni infracționale, suma totală de 17.500 Euro, lăsându-le să creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul S.P.C.R.P.V.

Vâlcea, Primăria Rm.Vâlcea, Poliția Comunitară și A.V.O.F.M. Vâlcea, pentru a-i determina să efectueze acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu. Prin sentința penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s ecția penală, inculpata G.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, în total pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Față de inculpata G.M. s-a menținut măsura arestării preventive, dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3117/109/U din 26 septembrie 2008, potrivit dispozițiilor art. 148 lit. d) și f) C. proc.

pen. Faptele pentru care inculpata G.M. a fost trimisă în judecată și condamnată , chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, prezintă un grad de pericol social deosebit, având în vedere împrejurările cauzei, cuantumul sumelor pretinse și primite, persoana inculpatei care nu se află la prima faptă de acest fel, precum și impactul pe care îl creează acest gen de infracțiuni asupra opiniei publice, aspecte care impun în continuare menținerea stării de arest.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M. împotriva încheierii din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3282/90/2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.