ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3337/2009

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin încheierea

din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s

ecția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în baza dispozițiilor art. 300/2

raportat la

art. 160/b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive luată față de inculpatele G.M. și L.A., măsură care a fost

menținută.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că temeiurile prevăzute de

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă, respectiv pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea

reținută în sarcina inculpatelor este mai mare

de 4 ani și există indicii că lăsarea lor în

libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, iar temeiurile impun în

continuare privarea de libertate.

S-a constatat că

inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în condițiile

art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sensul că au primit bani și

alte foloase pentru a interveni pe lângă

funcționari din cadrul Poliției Vâlcea spre a

facilita obținerea unor

permise de conducere.

Prin sentința

penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea

inculpatele au fost condamnate la câte 2 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata G.M.,

solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea în stare de libertate,

susținând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive nu se

mai mențin.

Recursul declarat este nefondat.

Prin rechizitoriul din 6 octombrie 2008 al Direcției

Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, inculpata G.M. a fost

trimisă în judecată, alături de alți patru inculpați, pentru săvârșirea a două

infracțiunii de trafic de

influență,

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6

din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2006 -

2008 a pretins și a primit de la mai multe persoane în baza a două rezoluțiuni

infracționale, suma

totală de 17.500 Euro,

lăsându-le să creadă că are influență asupra unor funcționari publici din

cadrul S.P.C.R.P.V. Vâlcea, Primăria Rm.Vâlcea, Poliția Comunitară și

A.V.O.F.M. Vâlcea, pentru a-i determina să

efectueze acte ce intră în atribuțiile lor de

serviciu.

Prin sentința penală nr. 80

din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s

ecția penală, inculpata G.M. a fost condamnată la

pedeapsa rezultantă

de 5 ani

închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, în

total pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interziceri

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza

I

și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Față de inculpata G.M. s-a

menținut măsura arestării preventive,

dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3117/109/U din 26

septembrie

2008, potrivit dispozițiilor art. 148 lit. d)

și f) C. proc. pen.

Faptele pentru care inculpata

G.M. a fost trimisă în judecată și

condamnată , chiar printr-o hotărâre nedefinitivă, prezintă un grad de

pericol social

deosebit, având în vedere împrejurările

cauzei, cuantumul sumelor pretinse și

primite,

persoana inculpatei care nu se află la prima faptă de acest fel, precum și

impactul pe care îl creează acest gen de

infracțiuni asupra opiniei publice, aspecte

care impun în continuare

menținerea stării de arest.

Apreciind că

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatei nu s-au schimbat și impun în

continuare menținerea acesteia măsuri,

instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea

dispozițiilor Convenției europene a drepturilor

omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea

individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a

unei persoane se poate dispune atunci când există

motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica

să se săvârșească o nouă infracțiune,

fiind necesară astfel, apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în

bune condiții a procesului penal.

Față de aceste

considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. va fi obligată recurenta la

plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M.

împotriva încheierii din 6 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s

ecția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3282/90/2008.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie

2009.