ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2007

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18

ianuarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală pentru cauze

cu minori și de familie, a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive luată față de inculpatele

R.G. și C.V., măsură pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța

astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că măsura a fost

luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se

impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art.

148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru

infracțiunea reținută în sarcina acestora este mai mare de 4 ani

și sunt indicii că lăsarea lor în libertate prezintă

pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri

în termen legal au declarat recurs inculpatele R.G. și C.V., solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de

libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma

motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține

că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Inculpatele recurente au

fost arestate preventiv, conform dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, împreună cu

cealaltă inculpată au traficat în vederea exploatării în

Slovenia a unor persoane.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

, iar conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță,

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă și impun în

continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Condițiile cumulative

prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc

în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține

în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar

lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei

comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii

acesteia.

În consecință, în

raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează

a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele R.G. și C.V. împotriva încheierii de

ședință din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Pitești în dosarul nr. 4581/46/2006.

Obligă recurentele inculpate

să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2007.