ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatele R.G. și C.V., măsură pe care a menținut-o. Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și sunt indicii că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpatele R.G. și C.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Inculpatele recurente au fost arestate preventiv, conform dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, împreună cu cealaltă inculpată au traficat în vederea exploatării în Slovenia a unor persoane. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b , iar conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia. În consecință, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele R.G. și C.V. împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 4581/46/2006. Obligă recurentele inculpate să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2007.