ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 695/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat

temeinicia măsurii arestării preventive luată față de

inculpatul V.E.V., măsură pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța

astfel, Curtea de Apel București a reținut că măsura a fost

luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, se impune

menținerea ei întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148

lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru

infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani

și sunt indicii că lăsarea lor în libertate prezintă

pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri

a declarat în termen legal recurs, solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate întrucât nu

mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

Inculpatul recurent a fost

arestat preventiv la data de 29 august 2005.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii pronunțată în cauză prin

prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele

conform art. 395

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Inculpatul recurent a fost arestat

la data de 29 august 2005, conform dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc.

pen., infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 și art. 74 lit.

a) – art. 76 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în

perioada 2001 – 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții

infracționale prin amenințări, le-a preluat, cumpărat,

transportat și găzduit pe minorele N.C.C., D.N., P.M., D.A. și N.C.C.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

, iar conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță,

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă și impun în

continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Condițiile cumulative

prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se

regăsesc în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se

reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani,

iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea

faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale

săvârșirii acesteia.

În consecință, în

raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează

a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.E.V. împotriva încheierii de ședință

din 24 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

dosarul nr. 48875/3/2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 februarie 2007 .