ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4820/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Arad sub nr. 283/108/2009, reclamanții B.O., G.R., I.D., ș.a., au chemat în

judecată pe pârâții R. RA București, R.T. SA, Direcția Regională Arad și A.A.C.R.

solicitând să se constate modificarea unilaterală a contractelor individuale de

muncă și anularea dispoziției nr. 390 din 23 decembrie 2008, iar în subsidiar

obligarea pârâtei să-și asume responsabilitatea și toate riscurile în legătură

cu încălcarea regulilor de siguranța a traficului aerian.

Prin sentința civila nr. 533 din 24

martie 2009, Tribunalul Arad a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București reținând că, deși problematica instanței

competente teritorial în soluționarea conflictelor de munca este reglementata

atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii care stabilește că cererile

prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, cât și

prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 conform cărora cererile

referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea,

prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă legea specială, derogatorie

de la legea generală, conform principiului consacrat de drept.

S-a mai argumentat că nu prezintă

relevanță împrejurarea că legea speciala este mai veche iar cea generală mai

noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga pe cea

dintâi în absența unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul

tehnicii legislative și în lipsa unei enumerări a dispozițiilor legale

abrogate, cel puțin o sintagmă precum "chiar dacă prin legea specială se

prevede altfel", dar în nici un caz una cu un Înalt grad de generalitate

precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că la data

intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziții contrare.

In sfârșit, instanța care s-a

dezinvestit, a făcut referire la faptul că deși prin Legea nr. 261/2007 s-au

adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează și

prevederile art. 72 în discuție, neexistând nici o rațiune pentru care acestea

să fi fost păstrate în aceeași forma dacă legiuitorul ar fi considerat că

trebuie să fie înlăturate de la aplicare.

Pe rolul Tribunalului București,

cauza a fost înregistrată sub nr. 223020/3/2009.

La termenul de judecata din 21

octombrie 2009, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale și deliberând asupra acesteia a reținut următoarele:

Potrivit art. 72 din Legea nr.

168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se

adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are

sediul unitatea, în speța Tribunalului București, așa cum a opinat Tribunalul

Arad atunci când a pronunțat sentința civila nr. 533 din 24 martie 2009.

Or, în privința competentei

materiale si teritoriale de judecare a conflictelor de munca, art. 284 C.

muncii a statuat ca aceasta aparține instanței in a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Întrucât domiciliul reclamanților se

afla în raza teritorială a Tribunalului Arad, în conformitate cu dispozițiile

art. 158 alin. (3), art. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii,

instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a

dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Arad.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competenta între cele doua instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Având în vedere dispozițiile art. 22

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ne aflăm în

prezența unui conflict negativ de competență, fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 20 C. proc. civ. și anume: există două instanțe care și-au

declinat competența de soluționare, cele două declinări sunt reciproce, cel

puțin una din cele două instanțe este competentă să judece cauza respectivă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că obiectul acțiunii reclamanților persoane

fizice în contradictoriu cu pârâții R. RA București, R.T. SA, Direcția Regionala

Arad și A.A.C.R. îl constituie constatarea modificării unilaterale a contractelor

individuale de muncă și anularea dispoziției nr. 390/2008, acțiune ce se

circumscrie prevederilor legale ce reglementează materia conflictelor de muncă

așa cum este definit de art. 281 C. muncii, iar competența de soluționare a

acesteia aparține Tribunalului Arad pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii

statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței

competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul,

ori după caz, sediu.

Prin termenii imperativi pe care îi

conține, textul art. 284 alin. (2) C. muncii a instituit în domeniul

conflictelor de muncă un caz de competentă teritorială absolută, exclusivă și

nu alternativă.

Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999

(reținute de Tribunalul Arad în sentința de dezinvestire) care prevăd

competența de soluționare a cauzelor având ca obiect conflictele de drepturi nu

se aplică în prezenta cauză, deoarece textul de lege menționat a fost abrogat

implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit că la data intrării în vigoare

a Codului muncii, adică la data de 01 martie 2003, orice dispoziții contrare

celor conținute în respectivul cod se abrogă.

Așadar, prin art. 284 alin. (2) C. muncii

se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competența

teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar și o abrogare implicită a

art. 72 din Legea nr. 168/1999, stabilindu-se astfel o competență teritorială

absolută, exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința.

Având în vedere că domiciliul

reclamantului se află în raza teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de

Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Arad pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2010