ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4323/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 624 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Arad s-a declinat competența de soluționare a acțiunii înaintată de reclamanții B.F., G.L.A., B.G., O.C.Y.J., A.G. împotriva pârâtei SC P.S.V.C.

SA București, în favoarea Tribunalului București solicitând următoarele: Deși problematica instanței competente teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este reglementată atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii – care stabilește că cererile prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, cât și prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, prevalente sunt acestea din urmă prevederi care ar reprezenta legea specială, derogatorie de la legea generală.

Prin sentința civilă nr. 6665 din 28 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, fiind reținute următoarele considerente: Fiind neîndoielnică apartenența cauzei la materia conflictelor de muncă și caracterul exclusiv al competenței teritoriale a instanței în soluționarea conflictelor de muncă se pune problema legii aplicabile sub acest aspect, dat fiind că în timp, au existat reglementări diferite. Astfel s-au reținut dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, abrogate prin intrarea în vigoare a Codului muncii la 1 martie 2003 și dispozițiile art. 174 și art. 284 C. muncii.

Întrucât domiciliul reclamanților se află în raza teritorială a Tribunalului Arad, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Față de conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Tribunalul București, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul dedus judecății vizează un conflict de drepturi, reclamanții solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.230 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând drepturi salariale restante – ajutor toamnă – iarnă pe anii 2006, 2007, 2008, și a sumei de 208,44 lei dobândă legală pentru neachitarea în termen a obligației menționate, calculate până la data înaintării acțiunii.

Față de obiectul litigiului, sunt incidente dispozițiile art. 284 C. muncii, conform cărora competența de soluționare revine instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul. Cum, în raport de dispozițiile legale sus invocate, competența teritorială în soluționarea cauzei revine Tribunalului Arad, urmează ca în temeiul art. 22 C. proc. civ. să se stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.