ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4323/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 624 din 7

aprilie 2009 a Tribunalului Arad s-a declinat competența de soluționare a

acțiunii înaintată de reclamanții B.F., G.L.A., B.G., O.C.Y.J., A.G. împotriva

pârâtei SC P.S.V.C. SA București, în favoarea Tribunalului București solicitând

următoarele:

Deși problematica instanței

competente teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este reglementată

atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii – care stabilește că

cererile prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, cât și

prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora cererile

referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, prevalente sunt

acestea din urmă prevederi care ar reprezenta legea specială, derogatorie de la

legea generală.

Prin sentința civilă nr. 6665 din 28

octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Arad, fiind reținute următoarele considerente:

Fiind neîndoielnică apartenența cauzei

la materia conflictelor de muncă și caracterul exclusiv al competenței

teritoriale a instanței în soluționarea conflictelor de muncă se pune problema

legii aplicabile sub acest aspect, dat fiind că în timp, au existat

reglementări diferite.

Astfel s-au reținut dispozițiile

art. 72 din Legea nr. 168/1999, abrogate prin intrarea în vigoare a Codului

muncii la 1 martie 2003 și dispozițiile art. 174 și art. 284 C. muncii.

Întrucât domiciliul reclamanților se

află în raza teritorială a Tribunalului Arad, instanța în conformitate cu

dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C.

muncii, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Față de conflictul negativ de

competență ivit între Tribunalul Arad și Tribunalul București, Înalta Curte

reține următoarele:

Obiectul dedus judecății vizează un

conflict de drepturi, reclamanții solicitând obligarea pârâtei la plata sumei

de 2.230 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând drepturi salariale restante

– ajutor toamnă – iarnă pe anii 2006, 2007, 2008, și a sumei de 208,44 lei

dobândă legală pentru neachitarea în termen a obligației menționate, calculate

până la data înaintării acțiunii.

Față de obiectul litigiului, sunt

incidente dispozițiile art. 284 C. muncii, conform cărora competența de

soluționare revine instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul, reședința sau sediul.

Cum, în raport de dispozițiile

legale sus invocate, competența teritorială în soluționarea cauzei revine

Tribunalului Arad, urmează ca în temeiul art. 22 C. proc. civ. să se

stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad,

sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

septembrie 2010.