ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4227/2010

Deliberând asupra conflictului negativ de competență

de față, reține următoarele:

Reclamanții H.I.

și S.A. au chemat în judecată pe pârâta P.S.V. C. SA București solicitând

obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate în sumă de 4872 lei,

reprezentând diferență salarii compensatorii și dobândă legală, precum și la plata

sumei de 550 lei, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pe

anul 2005 și dobânda legală.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca

prestată conform contractului individual de muncă, beneficiază și de toate

drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de

ramură și de societate, respectiv beneficiau de 12 salarii compensatorii,

calculate în raport cu salariul mediu brut pe societate, însă pârâta i-a plătit

drepturile într-un cuantum mai mic.

În drept, au

fost invocate prevederile dispoz. art. 243 C. muncii, art. 170 alin. (2) din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și

2007.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 773 din 12 mai 2009 a stabilit competența teritorială

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de

dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999.

Tribunalul București,

secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 6921 din 5 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

excepție invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Arad și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, conform art. 20, art. 21 C. proc. civ. a dispus înaintarea cauzei

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării

conflictului și a pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a se

pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că obiectul cererii de chemare

în judecată îl reprezintă un conflict de muncă.

Potrivit

dispozițiilor art. 284 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 judecarea conflictelor

de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură

civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c), tribunalele judecă în

prima instanță conflicte de muncă, cu excepția celor date prin lege în

competența altor instanțe.

În ceea ce

privește competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă,

dispozițiile art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt în sensul că cererile

referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, iar potrivit dispozițiilor art. 298 alin. (2) din

Legea nr. 53/2003 pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice

alte dispoziții contrare.

Tribunalul

București a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt

contrare Legii nr. 53/2003, astfel încât rezultă că acestea au fost abrogate

implicit.

Tribunalul a

considerat că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 referitoare la

competența teritorială de soluționare a conflictelor de drepturi nu au valoarea

de normă specială decât în raport cu prevederile Codului de procedură civilă,

deoarece în vechea reglementare a Codului Muncii - Legea nr. 10/1972, în vigoare

la data adoptării Legii nr.168/1999, nu erau prevăzute dispoziții speciale

referitoare la competența materială și teritorială de soluționare a litigiilor

de muncă.

Ulterior, prin

dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 cererile referitoare la soluționarea

conflictelor de drepturi devin de competența instanței judecătorești competente

în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Tribunalul a

apreciat că nu se poate considera că Legea nr. 168/1999 este o lege specială în

raport de Legea nr. 53/2003, ci, ambele acte normative au, unul față de

celălalt, caracter general în privința aspectelor analizate anterior, situație

în care nu se poate face aplicarea principiului că norma specială are

prioritate față de cea generală.

Cum reclamanții

au domiciliul în Arad, în considerarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) din

Legea nr. 53/2003, coroborată cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ.,

față de caracterul exclusiv al competenței teritoriale în această materie,

instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale în favoarea

Tribunalului Arad.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, urmează să constate că în cauză

competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamante revine

Tribunalului Arad pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284

alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar alin. (2) al

aceluiași text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul

alineat se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.

Așadar, raportat

la alin. (1) al art. 284 C. muncii, coroborat cu art. 2 lit. c) C. proc. civ.

la care textul face trimitere, competența materială aparține tribunalului.

Alin. (2) al

art. 284 C. muncii instituie o competență teritorială derogatorie de la

competența generală prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în favoarea instanței în

a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau sediul reclamantul.

Aplicarea

prevederilor Codului Muncii se impune, în speță, în raport de împrejurarea că

noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999 cât, și în raport de

faptul că dispozițiile art. 298 alin. (2) C. muncii prevăd că pe data intrării

în vigoare a acestuia se abrogă orice alte dispoziții contrare, deci, implicit,

și dispoz. art. 72 din Legea nr. 168/1999, reținute de Tribunalul Arad în

considerentele deciziei de declinare a competenței sale teritoriale în soluționarea

cauzei.

În speță,

reclamanții își au domiciliul în Arad, după cum rezultă din cererea de chemare

în judecată, astfel încât, în aplicarea art. 284 alin. (2) competența revine

Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.