ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4227/2010

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Reclamanții H.I. și S.A. au chemat în judecată pe pârâta P.S.V. C. SA București solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate în sumă de 4872 lei, reprezentând diferență salarii compensatorii și dobândă legală, precum și la plata sumei de 550 lei, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pe anul 2005 și dobânda legală. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată conform contractului individual de muncă, beneficiază și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură și de societate, respectiv beneficiau de 12 salarii compensatorii, calculate în raport cu salariul mediu brut pe societate, însă pârâta i-a plătit drepturile într-un cuantum mai mic.

În drept, au fost invocate prevederile dispoz. art. 243 C. muncii, art. 170 alin. (2) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 773 din 12 mai 2009 a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999. Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6921 din 5 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, conform art. 20, art. 21 C. proc.

civ. a dispus înaintarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului și a pronunțării unui regulator de competență. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă. Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c), tribunalele judecă în prima instanță conflicte de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă, dispozițiile art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt în sensul că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, iar potrivit dispozițiilor art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare. Tribunalul București a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt contrare Legii nr. 53/2003, astfel încât rezultă că acestea au fost abrogate implicit.

Tribunalul a considerat că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 referitoare la competența teritorială de soluționare a conflictelor de drepturi nu au valoarea de normă specială decât în raport cu prevederile Codului de procedură civilă, deoarece în vechea reglementare a Codului Muncii - Legea nr. 10/1972, în vigoare la data adoptării Legii nr.168/1999, nu erau prevăzute dispoziții speciale referitoare la competența materială și teritorială de soluționare a litigiilor de muncă. Ulterior, prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi devin de competența instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Tribunalul a apreciat că nu se poate considera că Legea nr. 168/1999 este o lege specială în raport de Legea nr. 53/2003, ci, ambele acte normative au, unul față de celălalt, caracter general în privința aspectelor analizate anterior, situație în care nu se poate face aplicarea principiului că norma specială are prioritate față de cea generală. Cum reclamanții au domiciliul în Arad, în considerarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, coroborată cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., față de caracterul exclusiv al competenței teritoriale în această materie, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale în favoarea Tribunalului Arad.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, urmează să constate că în cauză competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamante revine Tribunalului Arad pentru următoarele considerente: Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiași text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul alineat se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul. Așadar, raportat la alin. (1) al art. 284 C. muncii, coroborat cu art. 2 lit. c) C. proc. civ. la care textul face trimitere, competența materială aparține tribunalului.

Alin. (2) al art. 284 C. muncii instituie o competență teritorială derogatorie de la competența generală prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau sediul reclamantul. Aplicarea prevederilor Codului Muncii se impune, în speță, în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999 cât, și în raport de faptul că dispozițiile art. 298 alin. (2) C. muncii prevăd că pe data intrării în vigoare a acestuia se abrogă orice alte dispoziții contrare, deci, implicit, și dispoz. art. 72 din Legea nr. 168/1999, reținute de Tribunalul Arad în considerentele deciziei de declinare a competenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

În speță, reclamanții își au domiciliul în Arad, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, astfel încât, în aplicarea art. 284 alin. (2) competența revine Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.