ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad sub nr. 136/108/2009 reclamanții D.B. și C.C.L. au chemat în

judecată pe pârâta SC P. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

5842,8 lei, reprezentând diferența între valoarea indemnizației de concediu

acordată și cea care trebuie acordată de SC P. SA la nivel de unitate și planul

social și obligarea pârâtei la plata sumei de 39,37 lei reprezentând daune.

Prin sentința civila nr. 725 din 5

mai 2009, Tribunalul Arad a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București reținând că, deși problematica instanței

competente teritorial în soluționarea conflictelor de munca este reglementata

atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, care stabilește că

cererile prevăzute la alineatul 1 se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, cât și

prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora cererile

referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea,

prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă legea specială,

derogatorie de la legea generală, conform principiului consacrat de drept.

S-a mai argumentat că nu prezintă

relevanță împrejurarea că legea speciala este mai veche iar cea generală mai

noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga pe cea

dintâi în absența unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul

tehnicii legislative și în lipsa unei enumerări a dispozițiilor legale

abrogate, cel puțin o sintagmă precum "chiar dacă prin legea specială se

prevede altfel", dar în nici un caz una cu un înalt grad de generalitate

precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că la data

intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziții contrare.

În sfârșit, instanța care s-a

dezinvestit, a făcut referire la faptul că deși prin Legea nr. 261/2007 s-au

adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează și

prevederile art. 72 în discuție, neexistând nici o rațiune pentru care acestea

să fi fost păstrate în aceeași forma dacă legiuitorul ar fi considerat că

trebuie să fie înlăturate de la aplicare.

Pe rolul Tribunalului București,

cauza a fost înregistrată sub nr. 25818/2009.

Instanța a invocat din oficiu

excepția necompetenței teritoriale și deliberând asupra acesteia a reținut

următoarele:

Potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999,

cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează

instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul

unitatea, în speța Tribunalului București, așa cum a opinat Tribunalul Arad

atunci când a pronunțat sentința civila nr. 7392 din 24 noiembrie 2009.

Or, în privința competentei

materiale si teritoriale de judecare a conflictelor de munca, art. 284 C.

muncii a statuat ca aceasta aparține instanței in a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Întrucât domiciliul reclamanților se

afla în raza teritorială a Tribunalului Arad, în conformitate cu dispozițiile art.

158 alin. (3), art. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii, instanța a

admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus

declinarea competenței în favoarea Tribunalului Arad.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competenta între cele doua instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Având în vedere dispozițiile art. 22

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ne aflăm în

prezența unui conflict negativ de competență, fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 20 C. proc. civ. și anume: există două instanțe care și-au

declinat competența de soluționare, cele două declinări sunt reciproce, cel

puțin una din cele două instanțe este competentă să judece cauza respectivă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că obiectul acțiunii

reclamanților îl constituie obligarea pârâților la plata sumei reprezentând

diferența dintre valoarea indemnizației de concediu și cea acordată conform C.C.M.,

iar competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului Arad pentru

următoarele considerente:

Prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii

statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței

competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința

reclamantul, ori după caz, sediul.

Prin termenii imperativi pe care îi

conține, textul art. 284 alin. (2) C. muncii a instituit în domeniul conflictelor

de muncă un caz de competență teritorială absolută, exclusivă și nu

alternativă.

Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999

(reținute de Tribunalul Arad în sentința de dezinvestire) care prevăd

competența de soluționare a cauzelor având ca obiect conflictele de drepturi nu

se aplică în prezenta cauză, deoarece textul de lege menționat a fost abrogat

implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit că la data intrării în vigoare

a Codului muncii, adică la data de 1 martie 2003, orice dispoziții contrare

celor conținute în respectivul cod se abrogă.

Așadar, prin art. 284 alin. (2) C.

muncii se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la

competența teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar și o abrogare

implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999, stabilindu-se astfel o competență

teritorială absolută, exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Având în vedere că domiciliul

reclamantului se află în raza teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de

Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Arad pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2011.