ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2750/2011

de la 24 martie 2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Arad sub nr. 1745/108/2009, reclamanții D.E., M.V. și C.D.F.

au chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA ca prin hotărârea ce se va pronunța,

aceasta să fie obligată la plata sumei de 9598,03 lei pentru D.E., 8997,76

pentru M.V., 8397,62 pentru C.D.F., reprezentând cota parte din profitul

realizat pe anii 2005, 2006 și 2007 precum și daune conform coeficienților de

inflație comunicat lunar la Institutul Național de Statistică.

Prin sentința civilă

nr. 1208 din 21 iulie 2009, Tribunalul Arad a declinat competenta de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținând că, deși

problematica instanței competente teritorial în soluționarea conflictelor de

muncă este reglementata atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii

care stabilește că cererile prevăzute la alin. (1) se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința

sau sediul, cât și prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 conform

cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se

adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are

sediul unitatea, prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă

legea speciala, derogatorie de la legea generală, conform principiului

consacrat de drept.

S-a mai argumentat că

nu prezintă relevanta împrejurarea că legea specială este mai veche iar cea

generală mai noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga

pe cea dintâi în absența unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul

tehnicii legislative și în lipsa unei enumerări a dispozițiilor legale

abrogate, cel puțin o sintagma precum "chiar daca prin legea speciala se

prevede altfel", dar în niciun caz una cu un înalt grad de generalitate

precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că pe data

intrării în vigoare a codului se abroga orice alte dispoziții contrare.

In sfârșit, instanța

care s-a dezinvestit, a făcut referire la faptul că deși prin Legea nr.

261/2007 s-au adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu

vizează si prevederile art. 72 în discuție, neexistând nicio rațiune pentru

care acestea să fi fost păstrate în aceeași formă dacă legiuitorul ar fi

considerat ca trebuie să fie înlăturate de la aplicare.

Pe rolul Tribunalului

București, cauza a fost înregistrată sub nr. 36289/3/2009, iar reclamanții au

invocat printr-un document intitulat „întâmpinare", excepția necompetentei

teritoriale a Tribunalului București și declinarea competentei în favoarea

Tribunalului Arad în circumscripția căruia ei își au domiciliul.

Prin sentința civilă

nr. 368 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Arad. S-a considerat ivit conflictul negativ de

competență și s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea

sentinței s-a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost

abrogate implicit prin Legea nr. 53/2006 care a stabilit că la data intrării în

vigoare a Codului muncii, adică la 01 martie 2003, orice dispoziții contrare

conținute în respectivul cod se abrogă.

Potrivit art. 284 C.

muncii, competența materială și teritorială în soluționarea conflictelor de

muncă aparține instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele și lucrările dosarului urmează a stabili competența

în favoarea Tribunalului Arad pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii

reclamanților, persoane fizice îl constituie obligarea pârâtei la plata unor

sume de bani, reprezentând cotă parte din profit și daune cuvenite potrivit

contractului colectiv de muncă, acțiune ce se circumscrie prevederilor legale

ce reglementează materia conflictelor de muncă așa cum este definită de art. 281

C. muncii.

Prevederile art. 284 alin.

(2) C. muncii statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau reședința reclamantul,

ori după caz, sediul.

Dispozițiile art. 72

din Legea nr. 168/1999 (reținute de Tribunalul Arad în sentința de

dezinvestire) au fost abrogate implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit

că la data intrării în vigoare a Codului muncii, orice dispoziții contrare se

abrogă.

Prin art. 284 alin.

(2) C. muncii se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la

competența teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar și o abrogare

implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999 stabilindu-se astfel o competență

teritorială absolută, în favoarea instanței a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința.

Având în vedere

aceste considerente și faptul că reclamanții își au domiciliul în raza

teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili

competența în favoarea Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2011.