ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2750/2011

de la 24 martie 2011 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 1745/108/2009, reclamanții D.E., M.V. și C.D.F. au chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 9598,03 lei pentru D.E., 8997,76 pentru M.V., 8397,62 pentru C.D.F., reprezentând cota parte din profitul realizat pe anii 2005, 2006 și 2007 precum și daune conform coeficienților de inflație comunicat lunar la Institutul Național de Statistică.

Prin sentința civilă nr. 1208 din 21 iulie 2009, Tribunalul Arad a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținând că, deși problematica instanței competente teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este reglementata atât prin dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii care stabilește că cererile prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, cât și prin dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 conform cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă legea speciala, derogatorie de la legea generală, conform principiului consacrat de drept.

S-a mai argumentat că nu prezintă relevanta împrejurarea că legea specială este mai veche iar cea generală mai noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga pe cea dintâi în absența unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul tehnicii legislative și în lipsa unei enumerări a dispozițiilor legale abrogate, cel puțin o sintagma precum "chiar daca prin legea speciala se prevede altfel", dar în niciun caz una cu un înalt grad de generalitate precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că pe data intrării în vigoare a codului se abroga orice alte dispoziții contrare.

In sfârșit, instanța care s-a dezinvestit, a făcut referire la faptul că deși prin Legea nr. 261/2007 s-au adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează si prevederile art. 72 în discuție, neexistând nicio rațiune pentru care acestea să fi fost păstrate în aceeași formă dacă legiuitorul ar fi considerat ca trebuie să fie înlăturate de la aplicare. Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată sub nr. 36289/3/2009, iar reclamanții au invocat printr-un document intitulat „întâmpinare", excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București și declinarea competentei în favoarea Tribunalului Arad în circumscripția căruia ei își au domiciliul. Prin sentința civilă nr. 368 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

S-a considerat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În motivarea sentinței s-a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate implicit prin Legea nr. 53/2006 care a stabilit că la data intrării în vigoare a Codului muncii, adică la 01 martie 2003, orice dispoziții contrare conținute în respectivul cod se abrogă. Potrivit art. 284 C. muncii, competența materială și teritorială în soluționarea conflictelor de muncă aparține instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului urmează a stabili competența în favoarea Tribunalului Arad pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii reclamanților, persoane fizice îl constituie obligarea pârâtei la plata unor sume de bani, reprezentând cotă parte din profit și daune cuvenite potrivit contractului colectiv de muncă, acțiune ce se circumscrie prevederilor legale ce reglementează materia conflictelor de muncă așa cum este definită de art. 281 C. muncii. Prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau reședința reclamantul, ori după caz, sediul.

Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (reținute de Tribunalul Arad în sentința de dezinvestire) au fost abrogate implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit că la data intrării în vigoare a Codului muncii, orice dispoziții contrare se abrogă. Prin art. 284 alin. (2) C. muncii se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competența teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar și o abrogare implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999 stabilindu-se astfel o competență teritorială absolută, în favoarea instanței a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința. Având în vedere aceste considerente și faptul că reclamanții își au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența în favoarea Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.