ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22 ianuarie 2009, sub nr. 740/281/2009,

reclamanta SC P.M.C.G. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.T. SA,

solicitând instanței, în baza art. 235 și urm C. proc. civ. și procedura asigurării

de dovezi, să se constate că betonul livrat de pârâtă pentru betonarea curții

exterioare la beneficiarul societății SC P.M.C.G. SRL, nu are calitatea celui

din contract, respectiv B.400 clasa 25/30, ci o calitate net inferioară.

Prin sentința civilă nr. 4219 din 9

aprilie 2009, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență teritorială

formulată de SC P.M.C.G. SRL, prin întâmpinare și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 3 și 4 C. proc.

civ. și având în vedere că în speță este vorba despre o cerere privitoare la

nerespectarea unor obligații comerciale, izvorâte dintr-un contract încheiat

între două societăți, a apreciat că soluționarea litigiului izvorât dintr-un

astfel de înscris revine instanței locului unde obligația a luat naștere sau

cea a locului de plată.

Prin sentința civilă nr. 1747 din 12

martie 2010, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești și, constatând intervenit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în considerente că raportat la obiectul acțiunii, respectiv

cererea de asigurare a dovezii întemeiată pe dispozițiile art. 235 C. proc.

civ., se constată că, în baza art. 236 C. proc. civ. a fost instituită o

competență specială pentru soluționarea unor astfel de cereri, competență ce

exclude aplicarea dispozițiilor de drept comun, respectiv art. 10 pct. 3 și 4 C.

proc. civ.

De asemenea, a mai constatat că, pe rolul Judecătoriei Ploiești,

reclamanta are înregistrat dosarul nr. 340/281/2009, ce are ca obiect

contestația la executare, unde pârâta este intimată și unde se pune în discuție

fondul cauzei, situație recunoscută de pârâtă și cunoscută de instanța care a

declinat cauza și în care devin aplicabile dispozițiile art. 236 teza II C.

proc. civ.

Înalta Curte, în soluționarea

conflictului negativ de competență, astfel ivit, constată că Judecătoria

Sectorului 5 a apreciat corect că în raport de obiectul acțiunii reprezentat de

cererea de asigurare dovezi, întemeiată pe dispozițiile art. 235 C. proc. civ.

și de competența specială instituită de art. 236 C. proc. civ., atât timp cât

pe rolul Judecătoriei Ploiești se află înregistrat dosarul nr. 340/281/2009,

având ca obiect contestație la executare, în cadrul căruia urmează să se pună

în discuție fondul cauzei, competența soluționării prezentei cauze revine

Judecătoriei Ploiești.

În consecință, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei

Ploiești, căreia i se va trimite în acest sens dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 iunie 2010.