ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3179/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 16201/281/2008, reclamanta SC F.R. SRL Dudeștii Noi, cu sediul procedural ales în Timișoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.T. SRL București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.123,95 ron, actualizată în raport de rata inflației aplicabilă la data plății efective, - reprezentând sumă facturată pentru servicii de transport și la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 6.170,426 ron, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, reprezentând cuantumul prejudiciilor cauzate ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligației de transport și pentru acoperirea lipsurilor din mărfurile livrate și la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 19 ianuarie 2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești și a pus-o în discuția părților. Prin sentința civilă nr. 581 din 19 ianuarie 2009, Judecătoria Ploiești, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, făcând aplicarea art. 5 coroborat cu art. 7 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 1948 din 24 martie 2009, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Prahova și, constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, instanța a ridicat din oficiu excepția, or, numai reclamanta putea face alegerea uneia dintre mai multe instanțe competente alternativ. Asupra conflictului de competență astfel ivit, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, acest articol consacrând competența alternativă în anumite materii, printre care și în materie comercială. În prezenta cauză se constată că sediile celor două părți se află, fiecare, în afara circumscripției teritoriale a Judecătoriei Ploiești, unde a fost introdusă acțiunea respectiv pârâta în București, sectorul 4 și reclamanta în București, cu sediul procedural ales în Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Astfel fiind, cum sediul pârâtei, indicat în cerere este București, sector 4, se reține că în speță, devin aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate și Înalta Curte va da un regulator de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtei, aceasta fiind Judecătoria sectorului 4 București, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2009.