ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3179/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3179/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 16201/281/2008,
reclamanta SC F.R. SRL Dudeștii Noi, cu sediul procedural ales în
Timișoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.T. SRL
București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.123,95 ron,
actualizată în raport de rata inflației aplicabilă la data
plății efective, - reprezentând sumă facturată pentru
servicii de transport și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la
plata sumei de 6.170,426 ron, actualizată în raport cu rata inflației
aplicabilă la data plății efective, reprezentând cuantumul
prejudiciilor cauzate ca urmare a neexecutării corespunzătoare a
obligației de transport și pentru acoperirea lipsurilor din
mărfurile livrate și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 19 ianuarie
2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția de
necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești
și a pus-o în discuția părților.
Prin sentința
civilă nr. 581 din 19 ianuarie 2009, Judecătoria Ploiești, secția
civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a
Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu de instanță
și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect
pretenții, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București,
făcând aplicarea art. 5 coroborat cu art. 7 C. proc. civ.
Prin sentința
civilă nr. 1948 din 24 martie 2009, Judecătoria sectorului 4
București, secția civilă, a admis excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Prahova și, constatând conflict negativ de
competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație
și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Pentru a hotărî astfel,
a reținut că, instanța a ridicat din oficiu excepția, or,
numai reclamanta putea face alegerea uneia dintre mai multe instanțe
competente alternativ.
Asupra conflictului de
competență astfel ivit, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu
dispozițiile art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai
multe instanțe deopotrivă competente, acest articol consacrând
competența alternativă în anumite materii, printre care și în
materie comercială.
În prezenta cauză se constată
că sediile celor două părți se află, fiecare, în afara
circumscripției teritoriale a Judecătoriei Ploiești, unde a fost
introdusă acțiunea respectiv pârâta în București, sectorul 4 și
reclamanta în București, cu sediul procedural ales în Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.
7 alin. (1) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept
privat se face la instanța sediului ei principal.
Astfel fiind, cum sediul
pârâtei, indicat în cerere este București, sector 4, se reține
că în speță, devin aplicabile dispozițiile legale mai sus
menționate și Înalta Curte va da un regulator de
competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în
favoarea instanței de la sediul pârâtei, aceasta fiind Judecătoria sectorului
4 București, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 4
București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 2 decembrie 2009.