ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3869/2009

Asupra recursului de față constată; Prin sentința penală nr. 34 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Iași, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea petentului A.G. împotriva rezoluției nr. 102/P/2009 din 22 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus neurmărire penală a intimaților P.C. inspector șef și director la Penitenciarul Vaslui, P.R. inspector șef și director adjunct al penitenciarului, P.C. inspector șef principal și medic șef, B.E. subinspector șef și șef serviciu, S.F.P. consilier de probațiune, S.M. subinspector șef, V.C.

inspector principal și T.R. inspector principal și șef birou evidență, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. În rezoluție s-a motivat că persoana vătămată A.G. încarcerat în Penitenciarul Vaslui este nemulțumit de regimul de executare a pedepselor privative de libertate dispus de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, comisie care l-a și transferat pe deținut la Penitenciarul P.A. Mai reține rezoluția că petentul – în prezent în Penitenciarul P.A. – execută o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și a fost transferat prin hotărârea comisiei în acest penitenciar, în baza dispozițiilor Legii nr. 275/2006, care au fost respectate de membrii comisiei.

Din actele premergătoare nu au rezultat date potrivit cărora împotriva petentului deținut s-ar fi comis acte abuzive odată cu transferul acestuia, aceeași comisie dispunând transferarea a încă 3 deținuți, condamnați la pedepse de peste 20 de ani închisoare, în Penitenciarul P.A. Instanța fondului care a examinat plângerea petentului împotriva rezoluției a apreciat că aceasta este legală și temeinică, neexistând indicii că membrii comisiei împotriva cărora petentul a formulat plângere penală și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu cu rea-credință, dispunând transferul acestuia. Măsura transferului a fost dispusă conform celor constatate de instanță în acord cu prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, pe care însă, nu l-a motivat. Examinând din oficiu recursul petentului Înalta Curte îl va respinge ca nefondat. În mod temeinic și legal instanța fondului a făcut aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Din actele premergătoare nu rezultă nici un element de fapt care să susțină afirmațiile petentului deținut în sensul că intimații care au făcut parte din comisia de transfer a acestuia în Penitenciarul P.A. și-ar fi desfășurat activitatea cu încălcarea atribuțiilor lor de serviciu. Actul de transfer este dispus în limitele prevederilor legale arătate. Nu există nici un motiv de casare a hotărârii atacate. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul petentului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 34 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.