ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3869/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3869/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față
constată;
Prin sentința penală nr. 34 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Iași, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins
ca nefondată plângerea petentului A.G. împotriva rezoluției nr. 102/P/2009 din
22 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a
menținut-o.
Pentru a hotărî astfel instanța
a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus neurmărire penală a intimaților
P.C. inspector șef și director la Penitenciarul Vaslui, P.R. inspector șef și director adjunct al penitenciarului, P.C. inspector
șef principal și medic șef, B.E. subinspector șef și șef serviciu, S.F.P. consilier
de probațiune, S.M. subinspector șef, V.C. inspector principal și T.R. inspector
principal și șef birou evidență, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.
pen.
În rezoluție s-a motivat că
persoana vătămată A.G. încarcerat în Penitenciarul Vaslui este nemulțumit de regimul
de executare a pedepselor privative de libertate dispus de comisia pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate,
comisie care l-a și transferat pe deținut la Penitenciarul P.A.
Mai reține rezoluția că
petentul – în prezent în Penitenciarul P.A. – execută o pedeapsă de 20 de ani
închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și a fost transferat
prin hotărârea comisiei în acest penitenciar, în baza dispozițiilor Legii nr. 275/2006,
care au fost respectate de membrii comisiei.
Din actele premergătoare nu
au rezultat date potrivit cărora împotriva petentului deținut s-ar fi comis
acte abuzive odată cu transferul acestuia, aceeași comisie dispunând transferarea
a încă 3 deținuți, condamnați la pedepse de peste 20 de ani închisoare, în
Penitenciarul P.A.
Instanța fondului care a
examinat plângerea petentului împotriva rezoluției a apreciat că aceasta este
legală și temeinică, neexistând indicii că membrii comisiei împotriva cărora
petentul a formulat plângere penală și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu
cu rea-credință, dispunând transferul acestuia.
Măsura transferului a fost
dispusă conform celor constatate de instanță în acord cu prevederile Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor.
Împotriva sentinței a
declarat recurs petentul, pe care însă, nu l-a motivat.
Examinând din oficiu
recursul petentului Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.
În mod temeinic și legal
instanța fondului a făcut aplicarea art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen.
Din actele premergătoare nu
rezultă nici un element de fapt care să susțină afirmațiile petentului deținut
în sensul că intimații care au făcut parte din comisia de transfer a acestuia
în Penitenciarul P.A. și-ar fi desfășurat activitatea cu încălcarea
atribuțiilor lor de serviciu.
Actul de transfer este dispus
în limitele prevederilor legale arătate.
Nu există nici un motiv de
casare a hotărârii atacate.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul petentului și-l
va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul A.G. împotriva sentinței penale nr. 34 din 26
martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 noiembrie 2009.