ÎCCJ, decizie (scj.ro #199926)

Contestație la executare. Cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Art. 55

1

din Legea nr. 254/2013

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

-

drept procesual penal

-

contestație la executare. cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Decizia CCR nr. 242/2021

Legea nr. 254/2013

, art. 55

1

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. d)

Mecanismul de calcul al zilelor de care condamnatul beneficiază conform art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 poate fi efectuat, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în cadrul procedurii de liberare condiționată.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 527 din 14 septembrie 2022

I. Prin sentința penală nr. x din 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A, împotriva sentinței penale nr. x a Curții de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. x/A/05.02.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au reținut următoarele:

La data de 24.02.2022, sub nr. x/45/2022, pe rolul Curții de Apel Iași, s-a înregistrat contestația la executare formulată de condamnatul A, deținut în Penitenciarul Iași, în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. x pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul penal nr. x/32/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. x din 05.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 05.02.2016 emis de Curtea de Apel Bacău).

În esență, contestatorul a arătat că nu i-au fost calculate în mod corect zilele câștigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferență de cel puțin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condițiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În fapt, s-a arătat de către acesta că în mod greșit i-au fost calculate zilele compensatorii, deoarece există neconcordanțe între adresele Penitenciarului Vaslui, Penitenciarului Iași și Penitenciarului Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit.

Numărul zilelor compensatorii este stabilit în mod greșit, deoarece conform sentinței penale nr. x pronunțată la data de 19.12.2018 de către Judecătoria Vaslui (având ca obiect plângere, conform art. 56 din Legea nr.254/2013), plângerea sa a fost găsită întemeiată, instanța constatând că există neconcordanțe între adresele emise de Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Iași și Penitenciarul Bacău în privința zilelor ce au fost considerate ca fiind executate în condiții neconforme, impunând administrației Penitenciarului Vaslui să recalculeze zilele considerate ca executate, conform art. 55

1

din Legea nr.254/2013. Înainte de momentul rămânerii definitive a hotărârii anterior menționate, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Iași, iar administrația acestui penitenciar a refuzat să pună în executare hotărârea Judecătoriei Vaslui, astfel că a solicitat Curții de Apel Iași să procedeze la recalcularea pedepsei într-un mod corespunzător și să micșoreze pedeapsa aplicată.

Pentru aceste motive, condamnatul a solicitat Curții de Apel Iași să procedeze la recalcularea zilelor compensatorii ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 169/2017 și să procedeze la micșorarea pedepsei.

În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prezenta contestație la executare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 599 alin. (5) C.proc.pen. nu sunt aplicabile cauzei întrucât, deși sentința penală x a Judecătoriei Vaslui a fost avută în vedere la soluționarea dosarului x/2019, la acest moment contestatorul condamnat nu invocă existența acestei sentințe, ci lipsa executării ei, susținând, contrar dovezilor atașate la dosar în urma verificărilor efectuate de instanța Curții de Apel Iași, că unitățile de detenție nu au pus în executare cele dispuse prin această sentință și nu au procedat la recalcularea zilelor considerate ca executate în baza legii privind recursul compensatoriu pe durata în care aceasta a fost în vigoare.

Așa cum a comunicat Penitenciarul Iași prin adresa atașată dosarului cauzei, unitatea de detenție a procedat la punerea în executare  sentinței penale nr.x a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform legii 169/2017 fiind în cuantum de 432. Deși contestatorul a susținut la ultimul termen de judecată că și acest calcul este unul eronat, Curtea de apel a reținut că în dosarul x/2019 atașat prezentei cauze tocmai acesta era numărul de zile corect susținut de condamnat (în chiar cuprinsul contestației la executare promovate, f. 4, dosar x/2019), în condițiile în care legea privind recursul compensatoriu nu a mai produs efecte începând cu 22.12.2019.

Or, din cuprinsul înscrisurilor înaintate la dosar de Penitenciarul Iași rezultă că la data de 14.02.2019 condamnatului A îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii 169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Pe de altă parte, s-a reținut că motivele noi invocate de contestatorul condamnat nu pot fi considerate întemeiate de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare.

Condamnatul a contestat excepția ce i-a fost aplicată conform Legii 169/2017, în sensul în care executarea pedepsei în camere cu destinația de infirmerie nu era considerată o executare în condiții necorespunzătoare. Totuși, din analiza deciziei nr. x/04.06.2020 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul x/2019 a rezultat că instanța de control a avut în vedere acest aspect, invocat de condamnat ca motiv de contestație în dosarul anterior menționat, stabilind că atât timp cât legiuitorul a prevăzut această excepție, iar conform evidențelor unității de detenție condamnatul a fost cazat într-o cameră având destinația de infirmerie nu se poate considera că a executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare.

Faptul că Înalta Curte a răspuns motivului invocat de condamnat în dosarul anterior menționat face ca instanța de față să nu mai poată analiza susținerile persoanei condamnate (acesta și apărătorul său ales susținând că trebuie luată în considerare și perioada cât condamnatul a fost internat la infirmerie, în camerele 6 și 8, fără a fi bolnav sau în tratament), decizia instanței supreme bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Mai mult, contrar soluțiilor pronunțate prin sentințele penale x/18.03.2021 a Curții de Apel Iași (dosar nr. x/2021) și nr. x/19.08.2019 a Curții de Apel Iași (dosar nr. x/2019), instanța a reținut că un calcul al zilelor considerate ca executate pe baza legii privind recursul compensatoriu nu poate fi realizat pe calea contestației la executare, fiind o chestiune aflată în competența comisiei de liberare condiționată din cadrul locului de detenție unde se execută pedeapsa și care poate fi analizată de instanța de fond doar în procedura prevăzută de 99 și urm. C.pen., respectiv art. 95 și urm. din Legea nr. 254/2013 (liberarea condiționată).

Condamnatul contestator A se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicată prin sentința penală nr. x a Curții de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. x/05.02.2016 a Î.C.C.J., și, deși nu a formulat vreo cerere de liberare condiționată și nu a comis vreo altă infracțiune pe durata pedepsei pentru a fi în prezența vreunei recalculări a pedepsei de executat (a unui rest de pedeapsă), contestă calculul fracției de pedeapsă executate din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv.

Or, art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea 169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55

1

din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr.7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. A arătat instanța de contencios constituțional că reglementarea are ca scop acordarea unei compensații persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă, contribuind, în același timp, la degrevarea penitenciarelor. Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocație a „condamnatului“, legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării.

S-a arătat că a reținut Curtea în aceeași decizie că din perspectiva instituției liberării condiționate, intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017 are ca rezultat calcularea fracțiilor de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executate (pentru a avea vocație pentru liberare condiționată), inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 55

1

alin. (1) din Legea nr. 254/2013. Aplicarea modalității de calcul instituite prin dispozițiile art. 55

1

alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are însă ca efect anularea celorlalte condiții prevăzute de art. 99 și art. 100 din Codul penal. Liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei rămâne în continuare un beneficiu prevăzut de lege, și nu un drept, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are ca efect admiterea automată a cererii/propunerii de liberare condiționată a persoanei condamnate. În acest sens, în expunerea de motive a Legii nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera „în cadrul instituției liberării condiționate, cu mențiunea însă că acesta va fi o vocație și nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiții necorespunzătoare“. Prin urmare, realizând o analiză de ansamblu a acestor criterii, Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.

Prin urmare, calculul zilelor de care condamnatul beneficiază în baza legii 169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.

De altfel constatarea unui anumit număr corect de zile considerate ca executate ca urmare a aplicării Legii nr.169/2017 condamnatului contestator nu poate determina reducerea pedepsei, deducerea lor din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv, pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul A, fiind evident că aspectul vizează o problemă de calcul al pedepsei ce nu se circumscrie cazurilor de contestație la executare expres și limitativ reglementate de Codul de procedură penală.

Față de cele arătate, prima instanță a respins, ca nefondată, contestația la executare.

II. Împotriva sentinței penale a Curții de Apel Iași a formulat contestație persoana condamnată A.

Prin contestația formulată, s-a susținut în esență că în mod greșit au fost calculate zilele câștigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferență de cel puțin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condițiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

III. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestația formulată de condamnatul A, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza conținutului cererii formulate de condamnatul contestator și a lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul condamnat A, deși au fost încadrate în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin.(1) lit. d) Cod procedură penală, nu pot fi analizate din perspectiva unei cauze de reducere a pedepsei, întrucât solicitarea contestatorului se circumscrie procedurii reglementate de art.55

1

din Legea nr.254/2013, care poate fi efectuată, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată.

În cauză, urmare informațiilor solicitate de prima instanță, Penitenciarul Iași a comunicat prin adresa atașată dosarului cauzei, că unitatea de detenție a procedat la punerea în executare  sentinței penale nr. x a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform Legii nr.169/2017 fiind în cuantum de 432.

Din înscrisurile înaintate la dosar de Penitenciarul Iași rezultă că la data de 14.02.2019, condamnatului A îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii nr.169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Prin raportare la informațiile transmise, instanța de control judiciar constată că în mod corect, Curtea de apel a reținut că solicitarea condamnatului de calcul a zilelor de care beneficiază în baza Legii nr.169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, în expunerea de motive la Legea nr.169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera „în cadrul instituției liberării condiționate, cu mențiunea însă că acesta va fi o vocație și nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiții necorespunzătoare”.

Art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr.169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv, în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021.

În consecință, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, calculul zilelor de care condamnatul A beneficiază în baza Legii nr.169/2017 poate fi efectuat doar în cadrul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art.585 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 11 din 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2022.