ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1748/2009

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 5 din 27 ianuarie 2009 Curtea de

Apel Iași, secția penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui și condamnatul A.G. împotriva Sentinței penale nr. 532 din 12

noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care a desființat-o și a

dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță

competentă a soluționa contestația în anulare formulată de condamnat împotriva

Deciziei penale nr. 2974/1995 a Curții Supreme de Justiție.

Pentru a dispune astfel Curtea de

Apel Iași a reținut că în cauza dedusă judecății există o singură hotărâre de

condamnare, respectiv Sentința penală nr. 84 din 14 septembrie 2004 a

Tribunalului Vaslui rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului

inculpatului A.G. prin Decizia penală nr. 33 din 18 aprilie 1995 a Curții de

Apel Iași și respingerea ca nefondat a recursului declarat de același inculpat

împotriva deciziei din apel, prin Decizia penală nr. 2974 din 6 decembrie 1995

a Curții Supreme de Justiție.

Prin hotărârea respectivă s-a dispus

condamnarea inculpatului A.G. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 9

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Inculpatul a formulat contestație în

anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 2909/89/2008,

criticând hotărârea de condamnare pentru greșita încadrare juridică dată faptei

prin reținerea prevederilor art. 75 lit. b) C. pen. și art. 176 lit. a) C.

pen., indicând drept temei al contestației în anulare dispozițiile art. 386

lit. d) C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași față de motivele

invocate de condamnat și dispozițiile legale aplicabile în speță a constatat,

că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare este instanța de

recurs, în fața căreia hotărârea a rămas definitivă, respectiv Înalta Curte de

Casație și Justiție, căreia i-a trimis cauza.

Învestită cu soluționarea

contestației în anulare Înalta Curte a stabilit termen la 31 martie 2009 când,

față de temeiul juridic invocat în contestația în anulare, respectiv

dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. a dispus citarea condamnatului

(potrivit art. 392 alin. (3) C. proc. pen.) pentru termenul din 12 mai 2009.

În ședința publică din 12 mai 2009,

condamnatul prezent, în stare de arest și asistat de apărător a învederat

instanței că înțelege să-și retragă cererea.

Față de declarația contestatorului

Înalta Curte urmează a lua act de voința acesteia, valabil exprimată și văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în

anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 2974 din

6 decembrie 1995 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 mai 2009.