ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 599 din 15 octombrie 2009,

Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 19 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176

lit. c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dedus din pedeapsă perioada arestării

preventive de la 10 martie 2009.

În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 3.000 RON daune materiale către partea

civilă P.V.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că în noaptea de 7/8 martie 2009, inculpatul, care lucra

împreună cu victima P.G. la o stână de oi, l-a lovit pe acesta cu cuțitul

provocându-i moartea, iar apoi, pentru a scăpa de cadavru, l-a aruncat într-o

fântână.

Incidentul a avut loc pe fondul unei

altercații între cei doi, determinată de împrejurarea că victima, motivând că

este bolnavă, nu a îndeplinit o dispoziție a inculpatului.

La două zile după deces, victima

P.G. a fost găsită în fântână.

Raportul medico-legal de necropsie a

constatat că decesul victimei P.G. s-a produs urmare unei lovituri de cuțit în

inimă, ceea ce a provocat plagă cu penetrare cardiacă cu hemopericard

consecutiv, urmată de expunerea corpului la frig.

Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile

martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal

de necropsie și declarațiile inculpatului și constituie infracțiunea de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. c) C. pen., agravanta constând în

aceea că inculpatul a fost condamnat anterior - prin Sentința penală nr. 47 din

25 octombrie 1979 a Tribunalului Iași - la 20 ani închisoare tot pentru

săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, fiind eliberat la 14

septembrie 1988.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul C.C.

În apelul său, parchetul a cerut

confiscarea cuțitului care a servit la săvârșirea infracțiunii conform art. 118

lit. c) C. pen. și restituirea, conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a

obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei.

Inculpatul C.C. a cerut schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea

de omor simplu inculpatul a fost reabilitat și agravanta nu mai poate

funcționa, precum și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere datele

personale ale inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 172 din 17

decembrie 2009 Curtea de Apel Iași a respins apelul inculpatului și a admis

apelul parchetului, dispunând confiscarea cuțitului corp delict, conform art.

118 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei, a declarat

recurs inculpatul C.C. invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

S-a susținut de către inculpat, prin

apărător, că inculpatul nu este autorul faptei, iar dacă totuși se va aprecia

că probele sunt în acest sens, fapta săvârșită constituie infracțiunea de

lovire sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., comise în

stare de provocare.

S-a mai susținut că sunt incidente și

dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare, ceea ce impune

achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor prev. de art. 10 lit. c) C.

proc. pen., fără însă a se motiva în fapt și în drept niciuna din cererile

adresate instanței.

În fond s-a cerut reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs

invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză situația de fapt

a fost corect stabilită existând probe certe că inculpatul este autorul

infracțiunii de omor deosebit de grav, neputându-se reține că a acționat în

legitimă apărare sau stare de provocare.

Fapta a fost recunoscută de inculpat

în cursul urmăririi penale, arătând că între el și victimă a avut loc inițial

un conflict verbal, apoi violent, moment în care a scos briceagul cu buton,

lovind victima în inimă, nerezultând astfel indicii care să determine concluzia

că a acționat în stare de legitimă apărare sau provocare.

Împrejurarea existenței unei

altercații nu are semnificația unei puternice tulburări determinată de

atitudinea victimei și, cu atât mai puțin acționării în stare de legitimă

apărare.

Cât privește încadrarea juridică,

Înalta Curte constată că aceasta este corect stabilită de instanțe, inculpatul

C.C. acționând cu intenția directă de a ucide victima, având în vedere obiectul

folosit - cuțit, cât și locul și intensitatea loviturii.

De asemenea, s-a reținut corect

infracțiunea de omor deosebit de grav comisă de o persoană care a mai săvârșit

un omor, împrejurarea că a fost reabilitat și că nu este recidivist neavând

relevanță în cauză.

Existența agravantei este

determinată de împrejurarea săvârșirii anterior a unei infracțiuni de omor, ca

fapt material, neavând relevanță că a fost amnistiată ori s-a dispus

reabilitarea.

Cât privește pedeapsa de 19 ani

aplicată inculpatului, aceasta corespunde criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., fiind conformă cu pericolul social deosebit al

faptei comise de inculpat, cunoscut ca fiind o fire violentă, care a mai comis

un omor.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului C.C.

va fi respins ca nefondat.

Se deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 10 martie 2009 la 12 aprilie 2010.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 17 decembrie

2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 martie 2009

la 12 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2010.