ÎCCJ, decizie (scj.ro #83906)

Omor deosebit de grav. Omor comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor deosebit de grav - omor comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor C. pen ., art. 176 alin. (1) lit. c) Dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen ., referitoare la omorul deosebit de grav comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor, sunt incidente, indiferent dacă în cazul condamnării pentru infracțiunea de omor comisă anterior a intervenit reabilitarea. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1363 din 12 aprilie 2010 Prin sentința penală nr. 599 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.C.

la pedeapsa de 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen . și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în noaptea de 7/8 martie 2009, inculpatul, care lucra împreună cu P.G. la o stână de oi, l-a lovit pe acesta cu cuțitul provocându-i moartea, iar apoi, pentru a scăpa de cadavru, l-a aruncat într-o fântână. Incidentul a avut loc pe fondul unei altercații între cei doi, determinată de împrejurarea că victima P.G., motivând că este bolnavă, nu a îndeplinit o dispoziție a inculpatului. Raportul medico-legal de necropsie a constatat că decesul victimei P.G.

s-a produs ca urmare a unei lovituri de cuțit în inimă, ceea ce a provocat o plagă cu penetrare cardiacă cu hemopericard consecutiv, urmată de expunerea corpului la frig.

Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie și declarațiile inculpatului și constituie infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen ., agravanta constând în aceea că inculpatul a fost condamnat anterior - prin sentința penală nr. 47 din 25 octombrie 1979 a Tribunalului Iași - la 20 de ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, fiind eliberat la 14 septembrie 1988. Prin decizia penală nr. 172 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelul inculpatului și a admis apelul procurorului, dispunând confiscarea cuțitului corp delict, conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen . Împotriva deciziei, a declarat recurs inculpatul C.C., invocând, între altele, motivul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen . S-a susținut de către inculpat, prin apărător, că inculpatul nu este autorul faptei, iar dacă totuși se va aprecia că probele sunt în acest sens, fapta săvârșită constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen ., comisă în stare de provocare.

S-a mai susținut că sunt incidente și dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen ., privind legitima apărare, ceea ce impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc . pen . Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, situația de fapt a fost corect stabilită, existând probe certe că inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, neputându-se reține că a acționat în legitimă apărare sau stare de provocare. Fapta a fost recunoscută de inculpat în cursul urmăririi penale, arătând că între el și victimă a avut loc inițial un conflict verbal, apoi violent, moment în care a scos briceagul, lovind victima în inimă, nerezultând astfel indicii care să determine concluzia că a acționat în stare de legitimă apărare sau provocare.

Împrejurarea existenței unei altercații nu are semnificația unei puternice tulburări determinată de atitudinea victimei și, cu atât mai puțin, a acționării în stare de legitimă apărare. Cât privește încadrarea juridică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este corect stabilită de instanțe, inculpatul C.C. acționând cu intenția directă de a ucide victima, având în vedere atât obiectul folosit - cuțit, cât și locul și intensitatea loviturii. De asemenea, s-a reținut corect infracțiunea de omor deosebit de grav comisă de o persoană care a mai săvârșit un omor, împrejurarea că a fost reabilitat și că nu este recidivist neavând relevanță în cauză. Existența agravantei este determinată de împrejurarea săvârșirii anterior a unei infracțiuni de omor, ca fapt material, neavând relevanță că a fost amnistiată ori s-a dispus reabilitarea.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat.