ÎCCJ, decizie (scj.ro #83906)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83906) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Omor
deosebit de grav. Omor comis de către o persoană care a mai
săvârșit un omor
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra
persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității
corporale și sănătății. Omuciderea
Indice alfabetic:
Drept penal
-
omor
deosebit de grav
-
omor comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor
C.
pen
.,
art. 176 alin.
(1) lit. c)
Dispozițiile art. 176 alin. (1)
lit. c) C.
pen
., referitoare la omorul deosebit de
grav comis de către o persoană care a mai săvârșit un omor,
sunt incidente, indiferent dacă în cazul condamnării pentru
infracțiunea de omor comisă anterior a intervenit reabilitarea.
I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 1363 din 12 aprilie 2010
Prin sentința penală nr. 599
din 15 octombrie 2009, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.C. la
pedeapsa de 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin.
(1) lit. c) C.
pen
. și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C.
pen
.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a reținut că în noaptea de 7/8 martie 2009, inculpatul,
care lucra împreună cu P.G. la o stână de oi, l-a lovit pe acesta cu
cuțitul provocându-i moartea, iar apoi, pentru a scăpa de cadavru,
l-a aruncat într-o fântână. Incidentul a avut loc pe fondul unei
altercații între cei doi, determinată de împrejurarea că victima
P.G., motivând că este bolnavă, nu a îndeplinit o dispoziție a
inculpatului.
Raportul medico-legal de necropsie a
constatat că decesul victimei P.G. s-a produs ca urmare a unei lovituri de
cuțit în inimă, ceea ce a provocat o plagă cu penetrare
cardiacă cu
hemopericard
consecutiv, urmată
de expunerea corpului la frig.
Fapta inculpatului a fost dovedită
cu declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața
locului, raportul medico-legal de necropsie și declarațiile
inculpatului și constituie infracțiunea de omor deosebit de grav
prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C.
pen
., agravanta constând în aceea că inculpatul a fost
condamnat anterior - prin sentința penală nr. 47 din 25 octombrie
1979 a
Tribunalului
Iași - la 20 de ani închisoare tot pentru săvârșirea unei
infracțiuni de omor deosebit de grav, fiind eliberat la 14 septembrie
1988.
Prin decizia penală nr. 172 din 17
decembrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelul inculpatului și
a admis apelul procurorului, dispunând confiscarea cuțitului corp delict,
conform art. 118 alin. (1) lit. b) C.
pen
.
Împotriva deciziei, a declarat recurs
inculpatul C.C., invocând, între altele, motivul de casare prevăzut în
art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C.
proc
.
pen
.
S-a susținut de către
inculpat, prin apărător, că inculpatul nu este autorul faptei,
iar dacă totuși se va aprecia că probele sunt în acest sens,
fapta săvârșită constituie infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C.
pen
., comisă în stare de provocare.
S-a mai susținut că sunt
incidente și dispozițiile art. 44 alin. (2) C.
pen
.,
privind legitima apărare, ceea ce impune achitarea inculpatului în temeiul
dispozițiilor prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. e) C.
proc
.
pen
.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că, în cauză, situația de fapt a
fost corect stabilită, existând probe certe că inculpatul este
autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, neputându-se reține
că a acționat în legitimă apărare sau stare de provocare.
Fapta a fost recunoscută de
inculpat în cursul urmăririi penale, arătând că între el și
victimă a avut loc inițial un conflict verbal, apoi violent, moment
în care a scos briceagul, lovind victima în inimă, nerezultând astfel
indicii care să determine concluzia că a acționat în stare de
legitimă apărare sau provocare.
Împrejurarea existenței unei altercații
nu are semnificația unei puternice tulburări determinată de
atitudinea victimei și, cu atât mai puțin, a acționării în
stare de legitimă apărare.
Cât privește încadrarea
juridică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că aceasta este corect stabilită de instanțe, inculpatul C.C.
acționând cu intenția directă de a ucide victima, având în
vedere atât obiectul folosit - cuțit, cât și locul și
intensitatea loviturii.
De asemenea, s-a reținut corect
infracțiunea de omor deosebit de grav comisă de o persoană care
a mai săvârșit un omor, împrejurarea că a fost reabilitat
și că nu este recidivist neavând relevanță în cauză.
Existența agravantei este
determinată de împrejurarea săvârșirii anterior a unei
infracțiuni de omor, ca fapt material, neavând relevanță că
a fost amnistiată ori s-a dispus reabilitarea.
Față de aceste considerente, în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc
.
pen
., recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat.