ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 februarie 2007 reclamanta C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.I.

SRL solicitând, ca în baza sentinței ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia să încheie un act adițional la contractul nr. 43/9/din 4 mai 2000 încheiat de părți, cu modificările ulterioare având ca obiect trecerea în proprietatea reclamantei a apartamentelor nr. 8, 11, 14, 20, 31, 32, 35, 37, 38, 40, 41, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 52 și 53 situate în București sector 3, potrivit obligației asumate între părți la data de 12 octombrie 2005. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între companie (în calitate de reprezentant comercial al participanților) și societatea pârâtă (în calitate de proprietar) s-a încheiat contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea de către societatea pârâtă, către participanții câștigători la jocurile de noroc organizate de companie, a dreptului de proprietate asupra unui număr de 90 de apartamente situate la adresa de mai sus arătată, achitând pârâtei prețul imobilelor respective în numele participanților câștigători la jocurile organizate de companie care beneficiau de aceste premii.

Arată reclamanta că, în executarea obligațiilor asumate prin contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000, cu modificările ulterioare, și-a realizat întocmai în condițiile și termenul convenit, obligațiile care îi reveneau, achitând în integralitate prețul tuturor apartamentelor, pentru care, potrivit obiectului contractului pârâta și-a asumat obligația de a transmite dreptul de proprietate către participanții câștigători desemnați de L.R. Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 a fost modificat succesiv prin intermediul actelor adiționale nr. 1 din 27 octombrie 2000, nr. 2 din 12 decembrie 2000, nr. 3 din 6 iunie 2001, nr. 4 din 25 aprilie 2002 și nr. 5 din 26 iunie 2003. Arată reclamanta că și-a îndeplinit în integralitate, în condițiile și termenele convenite de părți, obligațiile care îi reveneau potrivit Minutei din data de 12 octombrie 2005, astfel: C.N.L.R.

SA a achitat atât sumele reprezentând impozitul aferent pentru apartamentele care fac obiectul Minutei din data de 12 octombrie 2005 (pentru perioada aprilie – decembrie 2005 și ulterior), cât și cotele de întreținere cu privire la aceste imobile (pentru perioada iulie – septembrie 2005, și ulterior) potrivit obligației asumate prin art. 1 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) din Minută. Mai arată reclamanta că a achitat contravaloarea bunurilor pentru completarea mobilierului la 2 apartamente, potrivit obligației asumate prin art. 1 alin. (1) lit. e) din Minută.

Reclamanta susține că, deși potrivit dispozițiilor art. 2 din Minută, pârâta era obligată să restituie cheltuielile efectuate de reclamantă în termen de 20 de zile de înaintarea de companie a înscrisurilor doveditoare, acest fapt nu s-a întâmplat nici până în prezent, pârâta datorând companiei suma de 236.637,44 Ron (inclusiv dobânda legală calculată până la data de 15 ianuarie 2007), debit a cărui recuperare face obiectul altui demers procedural al companiei.

Ca urmare a realizării de către companie a obligațiilor asumate prin Minuta din data de 12 octombrie 2005, reclamanta a notificat societatea pârâtă cu privire la executarea obligațiilor care îi reveneau potrivit convenției părților, respectiv cu privire la restituirea sumelor achitate de companie (conform art. 2 din Minută) și la încheierea unui act adițional la contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 privind trecerea în proprietatea companiei a apartamentelor care făceau obiectul acestui act juridic (articolul final al Minutei). Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 4764 din 2 aprilie 2008 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra 90 de apartamente situate în Bl.

M65 din Ansamblul de locuințe precum și cota indiviză din dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferent către participanții câștigători la jocurile de noroc organizate de reclamantă, reclamanta asumându-și obligația de a achita prețul datorat pentru transmiterea proprietății prevăzută la art. 4. S-a mai reținut că pârâta avea obligația de a transmite proprietatea apartamentelor către participanții câștigători-desemnați de reclamantă, în termen de 15 zile de la data pronunțării participantului, că ulterior contractul a mai suferit modificări și că prin minuta din 12 octombrie 2005 s-a convenit ca reclamanta să îndeplinească în numele pârâtei o serie de formalități, să achite impozite și taxe, să completeze mobilierul unor apartamente urmând ca după îndeplinirea obligațiilor din Minută părțile să semneze un alt act adițional la contractul nr. 43/9/2000 privind trecerea în proprietatea C.N.C.L..R.

SA a apartamentelor. În continuare s-a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin minuta încheiată la data de 12 octombrie 2005, cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, că sunt neîntemeiate apărările pârâtei cu privire la înțelegerea părților de a încheia un act adițional pentru transmiterea dreptului de proprietate care ar fi încetat prin consimțământul mutual și că înscrisul de la fila 119 reprezentat de pârâtă în apărare reprezintă doar un proiect de convenție de novație cu schimbarea raportului juridic, iar nu un act juridic în sens de intumentum probationem însușit de părți. Mai mult, s-a apreciat că respectivele clauze ale proiectului sunt conforme cu minuta din 12 octombrie 2005 întrucât prevăd transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor către reclamantă.

În final s-a reținut că reclamanta a invitat pârâta în luna martie 2006 la sediul său în vederea semnării în prezența notarului public a actului, în formă autentică pentru a consfinți operațiunea juridică convenită de părți prin minuta din 12 octombrie 2005 dar că aceasta nu a dat curs convocării, încălcându-și obligația prevăzută în finalul minutei din 12 octombrie 2005. S-a apreciat că neplata impozitului de către reclamantă pentru perioada decembrie 2006 – noiembrie 2007 este justificată câtă vreme pârâta a nesocotit principiul forței obligatorii a contractului și a generat prin conduita sa culpabilă obligații suplimentare în sarcina reclamantei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R.C.I.

SRL care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea apelului se arată că prima instanță a ignorat încălcarea Minutei de către reclamantă, că sumele reprezentând impozit trebuiau achitate de către C.N.L.R. SA până la momentul preluării în proprietate a apartamentelor, deci și după data de 31 decembrie 2005 și că plățile amintite au fost achitate chiar de SC R.. Învederează că minuta din 12 octombrie 2005 și-a încetat aplicabilitatea întrucât părțile nu s-au înțeles asupra formei de transfer de proprietate cum rezultă și din actele ulterioare minutei. Susține apelanta că pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către C.N.L.R.

SA prin contractul nr.43/2000 a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului. Mai arată că deși reclamanta a achitat suma convenită cu titlu de preț al apartamentelor totuși aceasta cu rea credință a blocat includerea apartamentelor în fondul de câștiguri la extragerile succesive. Intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei. Subliniază că nu a dorit să modifice ultima înțelegere a părților exprimată prin „Minuta” din 12 octombrie 2005, că a invitat de nenumărate ori pârâta pentru a semna Actul adițional prevăzut de Minută și că susținerile SC R. referitoare la faptul că minuta din 12 octombrie 2005 și-ar fi încetat efectele sunt simple afirmații fără suport legal ori contractual.

S-a formulat în cauză o cerere de intervenție în interesul apelantei de către numita B.R., aceasta arată că intenționează să sprijine apărările SC R.C.I. SRL în legătură cu comportamentul său guvernat de buna-credință în raporturile cu C.N.L.R. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 144 din 17 martie 2009 a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins apelul pârâtei precum și cererea de intervenție în interesul apelantei pârâte formulată de intervenienta B.R. Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că față de excepția autorității de lucru judecat nu este întrunită tripla identitate de elemente de părți, de obiect și de cauză potrivit art. 1201 C. civ.

și art. 166 C. proc. civ. Astfel apelanta în dosarul nr. 7833/3/2007 în care s-a pronunțat sentința nr. 3682/2008 de Tribunalul București reclamanta a formulat alte pretenții decât cele care fac obiectul judecății în prezenta cauză, partea urmărind obligarea R. de a transmite proprietatea apartamentelor către persoane fizice, iar nu obligația de a încheia un act adițional la contractul nr. 43/9/2000. S-a considerat că cele două cereri de chemare în judecată cuprind motive de fapt și de drept diferite.

Pe fondul apelului, s-a reținut că prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond (fila 212) pârâta a recunoscut că prin înscrisul intitulat „Minută” încheiat de părți la 12 octombrie 2005 s-a modificat contractul nr. 43/9/2000, că prin acesta s-a convenit transmiterea proprietății asupra apartamentelor din contract direct către Loterie iar nu în patrimoniul câștigătorilor și că i-au fost achitate societății sumele stabilite cu titlu de preț al apartamentelor de către reclamantă. Ceea ce critică pârâta la momentul respectiv viza omisiunea reclamantei de a include respectivele apartamente în fondul de câștiguri la extragerile succesive și faptul că a trebuit să achite în locul reclamantei impozitele suplimentare aferente apartamentelor.

Reține că prin minuta din 12 octombrie 2005 părțile de comun acord au stabilit că „Reprezentantul Comercial al participanților” (respectiv C.N.L.R. SA) să achite în numele „proprietarului (respectiv SC R.C.I. SRL), sumele necesare pentru: a) Toate formalitățile necesare intabulării în CF individuală a fiecăruia din apartamentele nr. 8, 11, 14, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, situate în Bl.

M65, tronson II și apartamentul nr. 36 situat în B. în scopul transmiterii proprietății asupra acestora, b) plata impozitului aferent apartamentelor de la lit. a) pe perioada aprilie – decembrie 2005, c) taxe aferente transmiterii dreptului de proprietate către participanții câștigători pentru apartamentele nr. 25, 32, 10, d) cotele de întreținere pe perioada iulie – septembrie 2005, e) completarea mobilierului la apartamentele nr. 27 și nr. 28. S-a convenit că sumele aferente cheltuielilor de la lit. b) și d) să se achite în continuare de C.N.L.R. SA până în momentul preluării în proprietate a apartamentului la care s-a făcut referire la punctele anterioare. Pentru preluarea în proprietate a apartamentelor s-a mai convenit în finalul „minutei” ca după îndeplinirea obligațiilor din Minută, părțile să încheie un act adițional la contractul nr. 43/9/2005 privind trecerea în proprietatea C.N.L.R.

SA a apartamentelor. Acestei obligații de a încheia un act adițional la contract nu i s-a dat curs de către pârâtă deși a primit notificări din partea reclamantei (la data de 27 aprilie 2006) Dacă pârâta refuză încheierea actului adițional nu se poate discuta nici despre acel moment al preluării în proprietate a apartamentelor până la care reclamanta avea obligația de a plăti impozite. Astfel fiind, pârâta nu se poate prevala de propria culpă pentru a se apăra și a arăta că reclamanta se face vinovată de neplata impozitelor pentru decembrie 2006 – noiembrie 2007, cu consecința neexecutării în totalitate a obligațiilor de plată prevăzute în minută. S-a conchis că în mod temeinic instanța de fond a examinat obiectul dedus judecății și a ținut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzii care sunt în sprijinul celor pretinse de reclamantă.

Susținerile apelantei potrivit căreia această minută a suferit modificări prin trecerea timpului că nu-și mai produce efectele, sunt contrazise de poziția reclamantei intimate care a declarat expres că nu a intervenit nicio modificare tacită a minutei. Cu petiția înregistrată la data de 29 aprilie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de obiect încălcând principiul disponibilității s-a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat având în vedere că situația de fapt dedusă judecății a mai fost soluționată într-un dosar, în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

În continuare recurenta face aprecieri asupra modului de interpretare a probatoriilor administrate în sensul că s-a denaturat sensul neîndoielnic a corespondenței dintre părți referitoare la încetarea efectelor Minutei. Se consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 46 C. com. care conferă valoarea probatorie deplină corespondenței comerciale prin ignorarea dezacordului manifestat al părților în privința formei de transfer al proprietății, situație finalizată prin aceea că părțile au considerat efectele minutei încetate. Recursul este nefondat. Cu privire la excepția lipsei de interes, se reține că această critică nu poate fi primită întrucât recurenta-pârâtă nu a mai susținut această excepție care nu era nici motivată, iar la interpretarea instanței de apel, a arătat că nu mai are alte cereri sau excepții.

Totodată cauza de față are ca scop realizarea unui drept subiectiv, prin obligarea recurentei-pârâte la încheierea cu intimata a unui act adițional la contractul nr. 43/2000 raportat la prevederile art. 4 alin. (2) din Minuta încheiată între părți la data de 12 octombrie 2005. Nu se poate reține soluționarea greșită a excepției autorității de lucru judecat, instanța examinând îndeplinirea triplei identități. Astfel, obiectul dosarului nr. 4.761/3/2007 constă în cererea formulată de subscrisa prin care a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei SC R.C.I. SRL la încheierea unui Act adițional la Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect trecerea în proprietatea subscrisei a apartamentelor netransmise participanților desemnați de SC C.N.L.R.

SA, situate în Bl. M65 din Ansamblul de locuințe (tronson I și II), sector 3, părțile în cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în calitate de reclamantă și SC R.C.I. SRL, având calitatea de pârâtă. Obiectul dosarului nr. 7.833/3/2007 este total diferit de cel al cauzei de față, constând în cererea formulată de subscrisa prin care a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei SC R.C.I. SRL la îndeplinirea obligației asumată prin art. 3.2 din Contractul nr. 43/2000 în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui singur apartament către câștigătorul desemnat P.G., părțile în cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în calitate de reclamantă și SC R.C.I. SRL, având calitatea de pârâtă.

Ca atare, în timp ce în dosarul nr. 7.833/3/2007 scopul urmărit a fost acela de a obliga pârâta la transmiterea proprietății asupra unui singur apartament către un câștigător desemnat, în prezenta cauză scopul este acela de a obliga pârâta la transmiterea în proprietatea subscrisei a tuturor apartamentelor ce nu au fost transmise câștigătorilor desemnați de subscrisa, conform obligației asumate expres prin „Minuta” încheiată între părți la data de 12 octombrie 2005. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că nu poate exista identitate de obiect între două cauze atât timp cât scopul final urmărit de reclamant prin admiterea acțiunii sale nu este același.

Cauza celor două dosare este de asemenea diferită, întrucât obligația ce se solicită a fi îndeplinită de către pârâtă în dosarul de față are ca izvor „Minuta” încheiată între părți la data de 12 octombrie 2005, în timp ce obligația solicitată a fi executată în cadrul dosarului nr. 7.833/3/2007 are ca izvor Contractul nr. 43 din 4 mai 2000, atât obligațiile în sine cât și izvorul acestora fiind diferit. Celelalte critici fac referire la modul de administrare și interpretare a probatoriilor ce nu țin de aspecte de nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc. civ. Totuși nu este de neglijat că recurenta deși a recunoscut faptul că intimata a achitat suma convenită cu titlu de preț al apartamentelor, susține că nu ar fi îndeplinită obligația contractuală privind includerea acelor apartamente în fondul de câștiguri la extragerile succesive.

Deși intimata s-a conformat modificărilor aduse contractului nr. 43/9 din 4 mai 2000 și a plătit integral prețul apartamentelor și taxele și impozitele aferente acestora, recurenta-pârâtă a refuzat în mod constant și nejustificat să încheie actul adițional prevăzut de „Minuta” din data de 12 octombrie 2005 având ca obiect transmiterea proprietății apartamentelor către intimata reclamantă. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C.I. SRL București prin administratori judiciari T.A.S.P.R.L. București și A.L.I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 144 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 mai 2010.