ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 februarie 2007 reclamanta C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.I.

SRL solicitând, ca în baza sentinței ce se va pronunța să dispună obligarea

acesteia să încheie un act adițional la contractul nr. 43/9/din 4 mai 2000

încheiat de părți, cu modificările ulterioare având ca obiect trecerea în

proprietatea reclamantei a apartamentelor nr. 8, 11, 14, 20, 31, 32, 35, 37,

38, 40, 41, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 52 și 53 situate în București sector 3,

potrivit obligației asumate între părți la data de 12 octombrie 2005.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că între companie (în calitate de reprezentant comercial al

participanților) și societatea pârâtă (în calitate de proprietar) s-a încheiat

contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea de către

societatea pârâtă, către participanții câștigători la jocurile de noroc

organizate de companie, a dreptului de proprietate asupra unui număr de 90 de

apartamente situate la adresa de mai sus arătată, achitând pârâtei prețul

imobilelor respective în numele participanților câștigători la jocurile

organizate de companie care beneficiau de aceste premii.

Arată reclamanta că, în executarea

obligațiilor asumate prin contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000, cu modificările

ulterioare, și-a realizat întocmai în condițiile și termenul convenit,

obligațiile care îi reveneau, achitând în integralitate prețul tuturor

apartamentelor, pentru care, potrivit obiectului contractului pârâta și-a

asumat obligația de a transmite dreptul de proprietate către participanții

câștigători desemnați de L.R.

Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 a fost modificat succesiv prin intermediul actelor adiționale nr. 1 din 27 octombrie 2000, nr. 2

din 12 decembrie 2000, nr. 3 din 6 iunie 2001, nr. 4 din 25 aprilie 2002 și nr.

5 din 26 iunie 2003.

Arată reclamanta că și-a îndeplinit

în integralitate, în condițiile și termenele convenite de părți, obligațiile

care îi reveneau potrivit Minutei din data de 12 octombrie 2005, astfel:

C.N.L.R. SA a achitat atât sumele

reprezentând impozitul aferent pentru apartamentele care fac obiectul Minutei

din data de 12 octombrie 2005 (pentru perioada aprilie – decembrie 2005 și

ulterior), cât și cotele de întreținere cu privire la aceste imobile (pentru

perioada iulie – septembrie 2005, și ulterior) potrivit obligației asumate prin

art. 1 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) din Minută.

Mai arată reclamanta că a achitat

contravaloarea bunurilor pentru completarea mobilierului la 2 apartamente,

potrivit obligației asumate prin art. 1 alin. (1) lit. e) din Minută.

Reclamanta susține că, deși potrivit

dispozițiilor art. 2 din Minută, pârâta era obligată să restituie cheltuielile

efectuate de reclamantă în termen de 20 de zile de înaintarea de companie a

înscrisurilor doveditoare, acest fapt nu s-a întâmplat nici până în prezent,

pârâta datorând companiei suma de 236.637,44 Ron (inclusiv dobânda legală

calculată până la data de 15 ianuarie 2007), debit a cărui recuperare face

obiectul altui demers procedural al companiei.

Ca urmare a realizării de către

companie a obligațiilor asumate prin Minuta din data de 12 octombrie 2005,

reclamanta a notificat societatea pârâtă cu privire la executarea obligațiilor

care îi reveneau potrivit convenției părților, respectiv cu privire la

restituirea sumelor achitate de companie (conform art. 2 din Minută) și la

încheierea unui act adițional la contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 privind

trecerea în proprietatea companiei a apartamentelor care făceau obiectul

acestui act juridic (articolul final al Minutei).

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 4764 din 2 aprilie 2008 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul

nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate

asupra 90 de apartamente situate în Bl. M65 din Ansamblul de locuințe precum și

cota indiviză din dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferent

către participanții câștigători la jocurile de noroc organizate de reclamantă,

reclamanta asumându-și obligația de a achita prețul datorat pentru transmiterea

proprietății prevăzută la art. 4. S-a mai reținut că pârâta avea obligația de a

transmite proprietatea apartamentelor către participanții câștigători-desemnați

de reclamantă, în termen de 15 zile de la data pronunțării participantului, că

ulterior contractul a mai suferit modificări și că prin minuta din 12 octombrie

2005 s-a convenit ca reclamanta să îndeplinească în numele pârâtei o serie de

formalități, să achite impozite și taxe, să completeze mobilierul unor

apartamente urmând ca după îndeplinirea obligațiilor din Minută părțile să

semneze un alt act adițional la contractul nr. 43/9/2000 privind trecerea în proprietatea

C.N.C.L..R. SA a apartamentelor. În continuare s-a reținut că reclamanta și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin minuta încheiată la data de 12 octombrie

2005, cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, că

sunt neîntemeiate apărările pârâtei cu privire la înțelegerea părților de a

încheia un act adițional pentru transmiterea dreptului de proprietate care ar

fi încetat prin consimțământul mutual și că înscrisul de la fila 119

reprezentat de pârâtă în apărare reprezintă doar un proiect de convenție de

novație cu schimbarea raportului juridic, iar nu un act juridic în sens de

intumentum

probationem

însușit de părți. Mai mult, s-a apreciat că respectivele clauze

ale proiectului sunt conforme cu minuta din 12 octombrie 2005 întrucât prevăd

transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor către reclamantă.

În final s-a reținut că reclamanta a invitat pârâta în luna martie 2006 la

sediul său în vederea semnării în prezența notarului public a actului, în formă

autentică pentru a consfinți operațiunea juridică convenită de părți prin

minuta din 12 octombrie 2005 dar că aceasta nu a dat curs convocării,

încălcându-și obligația prevăzută în finalul minutei din 12 octombrie 2005. S-a

apreciat că neplata impozitului de către reclamantă pentru perioada decembrie

2006 – noiembrie 2007 este justificată câtă vreme pârâta a nesocotit principiul

forței obligatorii a contractului și a generat prin conduita sa culpabilă

obligații suplimentare în sarcina reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta SC R.C.I. SRL care solicită admiterea apelului, schimbarea

sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea apelului se arată că

prima instanță a ignorat încălcarea Minutei de către reclamantă, că sumele

reprezentând impozit trebuiau achitate de către C.N.L.R. SA până la momentul

preluării în proprietate a apartamentelor, deci și după data de 31 decembrie

2005 și că plățile amintite au fost achitate chiar de SC R.. Învederează că

minuta din 12 octombrie 2005 și-a încetat aplicabilitatea întrucât părțile nu

s-au înțeles asupra formei de transfer de proprietate cum rezultă și din actele

ulterioare minutei. Susține apelanta că pentru nerespectarea obligațiilor

asumate de către C.N.L.R. SA prin contractul nr.43/2000 a înțeles să invoce

excepția de neexecutare a contractului. Mai arată că deși reclamanta a achitat

suma convenită cu titlu de preț al apartamentelor totuși aceasta cu rea

credință a blocat includerea apartamentelor în fondul de câștiguri la

extragerile succesive.

Intimata a formulat întâmpinare prin

care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei. Subliniază

că nu a dorit să modifice ultima înțelegere a părților exprimată prin „Minuta”

din 12 octombrie 2005, că a invitat de nenumărate ori pârâta pentru a semna

Actul adițional prevăzut de Minută și că susținerile SC R. referitoare la

faptul că minuta din 12 octombrie 2005 și-ar fi încetat efectele sunt simple

afirmații fără suport legal ori contractual.

S-a formulat în cauză o cerere de intervenție

în interesul apelantei de către numita B.R., aceasta arată că intenționează să

sprijine apărările SC R.C.I. SRL în legătură cu comportamentul său guvernat de

buna-credință în raporturile cu C.N.L.R.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 144 din 17 martie 2009 a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins apelul pârâtei precum și cererea de

intervenție în interesul apelantei pârâte formulată de intervenienta B.R.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de control judiciar a reținut că față de excepția autorității de lucru judecat

nu este întrunită tripla identitate de elemente de părți, de obiect și de cauză

potrivit art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Astfel apelanta în dosarul nr. 7833/3/2007

în care s-a pronunțat sentința nr. 3682/2008 de Tribunalul București reclamanta

a formulat alte pretenții decât cele care fac obiectul judecății în prezenta

cauză, partea urmărind obligarea R. de a transmite proprietatea apartamentelor

către persoane fizice, iar nu obligația de a încheia un act adițional la

contractul nr. 43/9/2000.

S-a considerat că cele două cereri

de chemare în judecată cuprind motive de fapt și de drept diferite.

Pe fondul apelului, s-a reținut că

prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond (fila 212) pârâta a recunoscut

că prin înscrisul intitulat „Minută” încheiat de părți la 12 octombrie 2005 s-a

modificat contractul nr. 43/9/2000, că prin acesta s-a convenit transmiterea

proprietății asupra apartamentelor din contract direct către Loterie iar nu în

patrimoniul câștigătorilor și că i-au fost achitate societății sumele stabilite

cu titlu de preț al apartamentelor de către reclamantă.

Ceea ce critică pârâta la momentul

respectiv viza omisiunea reclamantei de a include respectivele apartamente în

fondul de câștiguri la extragerile succesive și faptul că a trebuit să achite

în locul reclamantei impozitele suplimentare aferente apartamentelor.

Reține că prin minuta din 12

octombrie 2005 părțile de comun acord au stabilit că „Reprezentantul Comercial

al participanților” (respectiv C.N.L.R. SA) să achite în numele „proprietarului

(respectiv SC R.C.I. SRL), sumele necesare pentru: a) Toate formalitățile

necesare intabulării în CF individuală a fiecăruia din apartamentele nr. 8, 11,

14, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 40,

41, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, situate în Bl. M65, tronson II și

apartamentul nr. 36 situat în B. în scopul transmiterii proprietății asupra

acestora, b) plata impozitului aferent apartamentelor de la lit. a) pe perioada

aprilie – decembrie 2005, c) taxe aferente transmiterii dreptului de

proprietate către participanții câștigători pentru apartamentele nr. 25, 32,

10, d) cotele de întreținere pe perioada iulie – septembrie 2005, e)

completarea mobilierului la apartamentele nr. 27 și nr. 28.

S-a convenit că sumele aferente

cheltuielilor de la lit. b) și d) să se achite în continuare de C.N.L.R. SA

până în momentul preluării în proprietate a apartamentului la care s-a făcut

referire la punctele anterioare.

Pentru preluarea în proprietate a

apartamentelor s-a mai convenit în finalul „minutei” ca după îndeplinirea

obligațiilor din Minută, părțile să încheie un act adițional la contractul nr. 43/9/2005

privind trecerea în proprietatea C.N.L.R. SA a apartamentelor.

Acestei obligații de a încheia un

act adițional la contract nu i s-a dat curs de către pârâtă deși a primit

notificări din partea reclamantei (la data de 27 aprilie 2006) Dacă pârâta

refuză încheierea actului adițional nu se poate discuta nici despre acel moment

al preluării în proprietate a apartamentelor până la care reclamanta avea

obligația de a plăti impozite. Astfel fiind, pârâta nu se poate prevala de

propria culpă pentru a se apăra și a arăta că reclamanta se face vinovată de

neplata impozitelor pentru decembrie 2006 – noiembrie 2007, cu consecința

neexecutării în totalitate a obligațiilor de plată prevăzute în minută.

S-a conchis că în mod temeinic

instanța de fond a examinat obiectul dedus judecății și a ținut seama de

concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzii care

sunt în sprijinul celor pretinse de reclamantă.

Susținerile apelantei potrivit

căreia această minută a suferit modificări prin trecerea timpului că nu-și mai

produce efectele, sunt contrazise de poziția reclamantei intimate care a

declarat expres că nu a intervenit nicio modificare tacită a minutei.

Cu petiția înregistrată la data de

29 aprilie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel

criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304

pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de obiect încălcând principiul

disponibilității s-a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat

având în vedere că situația de fapt dedusă judecății a mai fost soluționată

într-un dosar, în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

În continuare recurenta face

aprecieri asupra modului de interpretare a probatoriilor administrate în sensul

că s-a denaturat sensul neîndoielnic a corespondenței dintre părți referitoare

la încetarea efectelor Minutei.

Se consideră că s-au încălcat

dispozițiile art. 46 C. com. care conferă valoarea probatorie deplină corespondenței

comerciale prin ignorarea dezacordului manifestat al părților în privința

formei de transfer al proprietății, situație finalizată prin aceea că părțile

au considerat efectele minutei încetate.

Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția lipsei de

interes, se reține că această critică nu poate fi primită întrucât

recurenta-pârâtă nu a mai susținut această excepție care nu era nici motivată,

iar la interpretarea instanței de apel, a arătat că nu mai are alte cereri sau

excepții.

Totodată cauza de față are ca scop

realizarea unui drept subiectiv, prin obligarea recurentei-pârâte la încheierea

cu intimata a unui act adițional la contractul nr. 43/2000 raportat la

prevederile art. 4 alin. (2) din Minuta încheiată între părți la data de 12

octombrie 2005.

Nu se poate reține soluționarea

greșită a excepției autorității de lucru judecat, instanța examinând

îndeplinirea triplei identități.

Astfel, obiectul dosarului nr. 4.761/3/2007

constă în cererea formulată de subscrisa prin care a solicitat instanței de

judecată obligarea pârâtei SC R.C.I. SRL la încheierea unui Act adițional la Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect trecerea în proprietatea subscrisei a

apartamentelor netransmise participanților desemnați de SC C.N.L.R. SA, situate

în Bl. M65 din Ansamblul de locuințe (tronson I și II), sector 3, părțile în

cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în calitate de reclamantă și SC R.C.I. SRL, având

calitatea de pârâtă.

Obiectul dosarului nr. 7.833/3/2007

este total diferit de cel al cauzei de față, constând în cererea formulată de

subscrisa prin care a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei SC R.C.I.

SRL la îndeplinirea obligației asumată prin art. 3.2 din Contractul nr. 43/2000

în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui singur apartament

către câștigătorul desemnat P.G., părțile în cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în

calitate de reclamantă și SC R.C.I. SRL, având calitatea de pârâtă.

Ca atare, în timp ce în dosarul nr. 7.833/3/2007

scopul urmărit a fost acela de a obliga pârâta la transmiterea proprietății

asupra unui singur apartament către un câștigător desemnat, în prezenta cauză

scopul este acela de a obliga pârâta la transmiterea în proprietatea subscrisei

a tuturor apartamentelor ce nu au fost transmise câștigătorilor desemnați de

subscrisa, conform obligației asumate expres prin „Minuta” încheiată între

părți la data de 12 octombrie 2005. Având în vedere aceste aspecte, considerăm

că nu poate exista identitate de obiect între două cauze atât timp cât scopul

final urmărit de reclamant prin admiterea acțiunii sale nu este același.

Cauza celor două dosare este de

asemenea diferită, întrucât obligația ce se solicită a fi îndeplinită de către

pârâtă în dosarul de față are ca izvor „Minuta” încheiată între părți la data

de 12 octombrie 2005, în timp ce obligația solicitată a fi executată în cadrul

dosarului nr. 7.833/3/2007 are ca izvor Contractul nr. 43 din 4 mai 2000, atât

obligațiile în sine cât și izvorul acestora fiind diferit.

Celelalte critici fac referire la

modul de administrare și interpretare a probatoriilor ce nu țin de aspecte de

nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc. civ.

Totuși nu este de neglijat că

recurenta deși a recunoscut faptul că intimata a achitat suma convenită cu

titlu de preț al apartamentelor, susține că nu ar fi îndeplinită obligația

contractuală privind includerea acelor apartamente în fondul de câștiguri la

extragerile succesive.

Deși intimata s-a conformat

modificărilor aduse contractului nr. 43/9 din 4 mai 2000 și a plătit integral

prețul apartamentelor și taxele și impozitele aferente acestora,

recurenta-pârâtă a refuzat în mod constant și nejustificat să încheie actul

adițional prevăzut de „Minuta” din data de 12 octombrie 2005 având ca obiect

transmiterea proprietății apartamentelor către intimata reclamantă.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C.I.

SRL București prin administratori judiciari T.A.S.P.R.L. București și A.L.I.P.U.R.L.

împotriva deciziei nr. 144 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

mai 2010.