ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8303/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 365 din 26 februarie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea formulată de reclamantul H.N. împotriva pârâților S.R., prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, prin care a solicitat să se stabilească vinovatul privind arestarea sa în perioada 4 aprilie 1968 - 1 noiembrie 1968 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale pentru lipsirea de libertate suferită. Prin decizia nr. 789/ A din 11 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, care a fost anulată în parte, în ceea ce privește capătul de cerere vizând acordarea despăgubirilor materiale și morale și a reținut cauza spre soluționare pentru evocarea fondului.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, evocarea fondului a fost făcută de Tribunalul București, care prin decizia nr. 468/ A din 20 martie 2006, a admis cererea reclamantului, recalificând-o ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ. Prin decizia nr. 736/ R din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale privind judecarea cauzei în primă instanță, a casat în parte decizia civilă nr. 789/ A din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, în tot decizia civilă nr. 468/ A din 20 martie 2006 a Tribunalului București și a trimis cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea capătului de cerere privind despăgubirile, menținând temeiul juridic ca fiind art. 504 și urm. C. proc.

pen. Prin sentința civilă nr. 365 din 26 februarie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea ca prescrisă. Curtea de apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 632/ A din 10 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamant, reținând că termenul în care se poate introduce acțiunea reglementată de art. 506 C. proc. civ., este de 18 luni. Prin decizia nr. 4466 din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București. Instanța supremă a reținut că instanța de apel a răspuns tuturor criticilor formulate în apel, iar reclamantul nu a contestat calificarea juridică dată de instanță acțiunii.

A mai reținut instanța supremă, că acțiunea pentru repararea pagubei, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 504 C. proc. pen., poate fi pornită de persoana îndreptățită în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului. În cauză, de la data emiterii ordonanțele scoatere de sub urmărire penală, 19 decembrie 1968, și până la data introducerii acțiunii, 10 iunie 2003, termenul de prescripție era deja împlinit, chiar luând în considerare perioada următoare anului 1990, când regimul politic comunist a fost înlocuit. Înalta Curte a mai constatat că instanța de apel a respectat principiul rolului activ. La data de 8 aprilie 2009, H.N., prin C.D.L.D.D.

din România din cadrul F.D.A. D.O.I. Euro - Atlantica din România a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța supremă, Fără a invoca temeiul juridic al cererii, contestatorul a arătat că decizia atacată pe calea contestației în anulare este netemeinică și nelegală, deoarece instanța a nesocotit acțiunea și calitatea procesuală activă pe care Liga Democratică o are pentru toți membrii săi. A mai arătat contestatorul, că instanța a nesocotit dispozițiile legale cu privire la prescripție. Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile se pot ataca pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate pe calea contestației în anulare și atunci când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Se constată, așadar, că numai în situații expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea irevocabilă poate fi supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare. Contestatorul din prezenta cauză nu invocă nici unul din motivele de contestație în anulare, de drept comun sau specială, prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. , prin criticile formulate exercitând, în fapt, un nou recurs.

Or, criticile de nelegalitate nu pot face obiectul unei contestații în anulare, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de H. N., prin C.D.L.D. D. din România din cadrul F.D. A.D.O.I. Euro - Atlantica din România, împotriva deciziei nr. 4466 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2009.