ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8303/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8303/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 365 din 26 februarie 2008,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a
admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea
formulată
de reclamantul H.N. împotriva
pârâților S.R.,
prin Ministerul Finanțelor Publice și
Ministerul
Administrației și Internelor, prin care a solicitat să
se stabilească vinovatul privind arestarea sa în
perioada 4
aprilie 1968 - 1
noiembrie 1968 și obligarea pârâților la plata
despăgubirilor materiale și morale pentru lipsirea de libertate
suferită.
Prin decizia nr. 789/ A din 11 mai 2005,
Curtea de Apel
București, secția
a III-a civilă, a admis apelul declarat de
reclamant împotriva sentinței, care a fost anulată
în parte, în
ceea ce privește capătul de cerere vizând
acordarea
despăgubirilor materiale și morale
și a reținut cauza spre
soluționare pentru evocarea fondului.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005,
evocarea
fondului a fost făcută de Tribunalul București,
care prin decizia nr. 468/ A din 20 martie 2006, a admis cererea reclamantului,
recalificând-o ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ.
Prin decizia nr. 736/ R din 24 noiembrie
2006, Curtea de
Apel
București, secția a III-a civilă, a admis excepția
necompetenței materiale privind judecarea cauzei
în primă
instanță, a casat
în parte decizia civilă nr. 789/ A din 11 mai
2005 a Curții de Apel București, în tot decizia
civilă nr. 468/ A
din 20
martie 2006 a Tribunalului București și a trimis cauza
la
Tribunalul București pentru rejudecarea capătului de
cerere privind despăgubirile, menținând temeiul juridic ca
fiind art. 504 și urm. C. proc. pen.
Prin sentința civilă nr. 365 din 26 februarie 2008,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a
admis excepția
prescripției dreptului
material la acțiune și a respins cererea
ca prescrisă.
Curtea de apel București, secția a III-a civilă, prin
decizia nr. 632/ A din 10 septembrie 2008, a
respins apelul declarat de reclamant, reținând că termenul în care se poate
introduce acțiunea reglementată de art. 506 C.
proc. civ.,
este de 18 luni.
Prin decizia nr. 4466 din 2 aprilie 2009,
Înalta Curte de
Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a
respins recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate de Curtea
de Apel București.
Instanța supremă a reținut că instanța de
apel a răspuns
tuturor criticilor formulate în apel, iar
reclamantul nu a
contestat calificarea
juridică dată de instanță acțiunii.
A mai reținut instanța supremă, că
acțiunea pentru
repararea
pagubei, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 504 C. proc. pen., poate fi
pornită de persoana
îndreptățită în termen de 18 luni de
la data rămânerii
definitive, după caz, a
hotărârilor instanței de judecată sau a
ordonanțelor procurorului.
În cauză, de la data emiterii ordonanțele scoatere de
sub urmărire penală, 19 decembrie 1968, și până la
data
introducerii acțiunii, 10 iunie 2003, termenul de prescripție era
deja împlinit, chiar luând în considerare perioada următoare anului 1990, când
regimul politic comunist a fost înlocuit.
Înalta Curte a mai constatat că instanța de apel a respectat principiul
rolului activ.
La data de 8 aprilie 2009, H.N., prin
C.D.L.D.D.
din
România din cadrul F.D.A.
D.O.I.
Euro - Atlantica din
România a formulat
contestație în anulare împotriva deciziei
pronunțate de instanța
supremă,
Fără a invoca temeiul juridic al cererii,
contestatorul a
arătat că
decizia atacată pe calea contestației în anulare este
netemeinică
și nelegală, deoarece instanța a nesocotit acțiunea și calitatea procesuală
activă pe care Liga Democratică o are pentru toți membrii săi.
A mai arătat contestatorul, că instanța a nesocotit dispozițiile legale
cu privire la prescripție.
Contestația în anulare este inadmisibilă,
pentru cele ce
se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317 C. proc. civ.,
hotărârile
irevocabile se pot ataca pe calea contestației în
anulare atunci când procedura de citare a părții,
pentru ziua
când s-a judecat
pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legale sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate pe
calea contestației în anulare și atunci când
dezlegarea dată
pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța, respingând recursul sau
admițându-l numai în parte
a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de
modificare sau de casare.
Se constată, așadar, că numai în situații expres și
limitativ prevăzute de lege, hotărârea irevocabilă
poate fi
supusă căii extraordinare
de atac a contestației în anulare.
Contestatorul din prezenta cauză nu invocă nici unul
din motivele de contestație în anulare, de drept
comun sau
specială, prevăzute de art.
317 și 318 C. proc. civ.
, prin criticile formulate exercitând, în fapt,
un nou recurs.
Or, criticile de nelegalitate nu pot face
obiectul unei
contestații în anulare, motiv pentru care
cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de H.
N., prin C.D.L.D.
D. din România din cadrul F.D.
A.D.O.I. Euro - Atlantica din România, împotriva deciziei nr. 4466 din
2
aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie
2009.