ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6330/2004

de la 12 noiembrie 2004 Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 5 București la data de 10 iunie 2003 H.N. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a se stabili cine se face vinovat de arestarea sa în perioada 4 aprilie 1968–1 noiembrie 1968, care au fost motivele arestării și să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 500.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și morale. Pe parcursul judecății, reclamantul și-a majorat pretențiile la 400.000 dolari SUA, astfel cum se consemnează în preambulul hotărârii din 26 septembrie 2003. Cauza a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria sectorului 5, prin sentința civilă nr. 4318 din 26 septembrie 2003, prin care au fost respinse toate capetele de cerere, ca inadmisibile sau pentru lipsa calității procesuale pasive.

Reclamantul a declarat apel la data de 23 octombrie 2003 împotriva acestei sentințe, apelul fiind înaintat Curții de Apel București. Această instanță s-a declarat necompetentă să judece apelul, și prin decizia nr. 594 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, avându-se în vedere prevederile art. II alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 58/2003 potrivit căruia competența de soluționare a apelului rămâne guvernată de legea veche. La rândul său, Tribunalul București s-a declarat necompetent să judece pricina și ca urmare prin decizia nr. 341 din 12 martie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, considerând că prevederile O.U.G.

nr. 58/2003 invocate, nu sunt incidente în cauză, ci pct. 3 al aceluiași art. II din ordonanța menționată, potrivit căruia hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care fuseseră pronunțate, în absența unei alte dispoziții exprese. Ivindu-se un conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre a stabili instanța competentă. Din cele prezentate rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a înaintat apelul este pronunțată la 26 septembrie 2003, deci după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003, în vigoare în 60 zile de la această dată.

Prin urmare, sunt incidente în cauză prevederile art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 58/2003, potrivit căruia dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Și cum potrivit art. II curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii sau tribunale în primă instanță, și pe de altă parte Curtea de Apel este competentă și în raport cu valoarea litigiului de peste 1 miliard lei, astfel cum se prevede și în art. I pct. 7 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, rezultă că apelul declarat în cauză este de competența acestei instanțe. Așa fiind, în temeiul art. 20 pct. 2 și art. 21 C. proc.

civ., se va stabili competența de judecată a apelului declarat împotriva sentinței menționate, în favoarea Curții de Apel București, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul H.N. împotriva sentinței civile nr. 4318 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.