ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5214/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 28 octombrie 2008, reclamantele S.A.

și C.M.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin

Primarul General și Primarul General al Municipiului București să se dispună

restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 2 (fost sector

3) sau, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură,

compensarea cu alte bunuri sau servicii.

Prin sentința civilă nr. 945 din 24

iunie 2009 Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantele S.A. și C.M.L. în contradictoriu cu

Municipiul București prin Primar General și Primarul General al Municipiului București

și în consecință, a constatat că reclamantele au calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, privind imobilul situat în

București, sector 2, compus din teren în suprafață de 384 mp și construcții (un

corp clădire cărămidă cu fundație din beton, compus din 4 camere, baie,

bucătărie și vestibul, un corp anexă paiantă compus din trei camere și un corp

anexă paiantă compus din 1 cameră).

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță, a reținut că, prin notificarea formulată în baza art. 21 din

Legea nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 240 din 7 februarie 2002, notificatorii

C.F., S.A. și C.M.L., în calitate de moștenitori ai defunctei C.I. au solicitat

măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în București, sector

2 (fost sector 3), compus din teren în suprafață de 84 mp și construcții, în

prezent demolate.

Pârâții nu au soluționat notificarea

în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Prin actul autentificat de către

Tribunalul Ilfov, secția notariat, sub nr. 33480 din 31 iulie 1947 (fila 30), I.I.

a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, compus

din teren în suprafață de 384 mp și o casă de locuit.

Conform certificatului de căsătorie

(f.93) I.I. s-a căsătorit cu C.F., după căsătorie luând numele de C.

Prin autorizația nr. 11614 din 15

mai 1967 emisă de Sfatul Popular al Orașului București ( f.79) s-a încuviințat

efectuarea de lucrări de amenajare și extindere a construcției situate în

București.

Conform adresei nr. 36910/8808 din 10

iunie 2003, emisă de Primăria Municipiului București, Serviciul Nomenclatură

Urbană (f.20), după anul 1972 strada M. a purtat denumirea de strada A.N. iar

imobilul identificat cu nr. 19 pe această stradă a fost identificat la nr. 17

și ulterior 19 pe strada M.

Imobilul a fost preluat de stat în

baza Decretului nr. 139 din 24 iulie 1974, de la C.I., figurând ca fiind compus

din teren în suprafață de 414 mp, din care 138 mp, construcții.

Conform certificatului de moștenitor

eliberat de BNP D.C.P. sub nr. 4 din 4 martie 2003 (f.84) de pe urma defunctei C.I.

au rămas ca moștenitori C.F., S.A. și C.M.L.

În urma decesului lui C.F., conform

certificatului de moștenitor eliberat de BNP D.C.P. sub nr. 42 din 10 decembrie

2003 (f.62) au rămas ca moștenitori S.A. și C.M.L.

În consecință, prima instanță, a

constatat, că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.

3 alin. (1) lit. a) și art.4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, la

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, strada A.N.

nr. 19, sector 2, compus din teren în suprafață de 384 mp și construcții (un

corp clădire cărămidă cu fundație din beton, compus din 4 camere, baie,

bucătărie și vestibul, un corp anexă paiantă compus din trei camere și un corp

anexă paiantă compus din 1 cameră).

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Municipiul București prin Primarul General solicitând schimbarea

în parte a acestei hotărâri, întrucât termenul de 60 de zile de soluționare a

notificării este unul de recomandare și nu de sancționare.

În ceea ce privește dreptul de

proprietate și calitatea de moștenitor de ale persoanei îndreptățite se

dovedesc numai cu acte.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 653 din 14 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General

reținând în considerentele deciziei următoarele:

În conformitate cu decizia XX din 19

martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic

al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este

competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva

deciziei/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei

îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al

entității investite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei

îndreptățite.

În recursul în interesul legii,

Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere cazul în care unitatea

investită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin

art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de

restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri

sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile

de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare.

Într-un astfel de caz, lipsa

răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu

soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un

asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat.

A mai reținut curtea de apel, că

reclamantele au făcut și dovada calității de succesoare ale persoanei de la

care a fost preluat imobilul, precum și dreptul de proprietate asupra acestuia,

reținând ca neîntemeiate motivele de apel.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs Municipiul București prin Primarul General invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că notificarea nu a putut

fi soluționată întrucât notificatorii nu au depus la dosarul administrativ

înscrisurile solicitate, respectiv actul de proprietate în forma legalizată și

situația juridică a imobilului din litigiu.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primarul General este nefondat pentru

considerentele ce succed:

În conformitate cu prevederile art. 22

(în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului

de proprietate se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic

civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea persoanei care îl invocă.

Constituie titlu de proprietate

actele juridice translative precum vânzarea-cumpărare, schimbul, donația,

contractul de întreținere etc; actele juridice declarative, ca împărțeala judiciară

sau translativă; hotărârile judecătorești de partaj, de constatare a

uzucapiunii etc.

În speță, cu copia actului de

vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, la nr. 33480

din 31 iulie 1947 reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului în litigiu situat în București compus din teren în suprafață de 384

mp, și construcție.

Imobilul a fost preluat de stat în

temeiul Decretului nr. 139 din 24 iulie 1974 de la C.I. fiind compus din

suprafața de 414 mp din care 138 mp construcții situat în strada A.N. nr. 19,

sector 2.

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. 42 din 10 decembrie 2003 eliberat de BNP D.C.P., reclamantele

din cauza de față și-au dovedit și calitatea de moștenitoare ale defunctei C.I.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin.(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei civile

nr. 653 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.