ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3348/2010

Asupra perimării recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 194 din data de 9 februarie 2009 a admis în parte acțiunea având ca obiect ”obligația de a nu face” formulată de reclamanta SC M.I.I. SRL Pitești, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL Rădăuți și a obligat pârâta să înceteze comercializarea produselor fabricate de firma P.R.P. Polonia prevăzute la art. 2 din contractul analizat; a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL Rădăuți, iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 79 din data de 10 iunie 2009 a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtă privind necompetența materială a Tribunalului Suceava și excepția prematurității introducerii acțiunii; în ceea ce privește fondul cauzei a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Decizia sus menționată a fost recurată de către pârâta SC B. SRL Rădăuți, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate în fața instanței de apel, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competentă, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii.

Asupra perimării recursului, Înalta Curte a reținut: Potrivit art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de șase luni, în materie comercială. Așa fiind, pentru a opera această sancțiuni procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluționarea recursului, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de șase luni. Totodată, se constată că înainte de îndeplinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părțile în proces, reluarea judecății și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În speță, la termenul de judecată din data de 2 ianuarie 2010, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecății recursului, care a rămas în nelucrare, până la data de 9 august 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ. Pe cale de consecință, Înalta Curte a constatat perimarea recursului, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC B. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 79 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.