ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5145/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC V.I. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției, să se dispună obligarea acestuia să răspundă la petiția înregistrată

sub nr. 10 din 8 iunie 2009.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat faptul că la data de 8 iunie 2009 a adresat autorității pârâte o cerere prin care solicita, ca în raport de competențele legale, să întreprindă

verificări pentru a constata dacă este sau nu justificat refuzul executorului

judecătoresc P.E. de a demara executarea silită a unui titlu executoriu și să-i

comunice rezultatul verificărilor întreprinse.

A mai arătat reclamanta că

autoritatea pârâtă a refuzat ca în termenul legal să-i răspundă la cerere, considerând

astfel incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, autoritatea pârâtă a arătat că atribuțiile legale ale Corpului de

Control al Ministrului nu vizează un „control judiciar specific instanțelor

judecătorești” ci „un control profesional al carierei executorilor

judecătorești” iar lipsa de promptitudine în comunicarea răspunsului

reclamantei se datorează întârzierii cu care Camera Executorului Judecătoresc

Alba Iulia a furnizat relațiile solicitate.

Prin sentința civilă nr. 44 din 8

februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat

pârâtul să răspundă la cererea reclamantei înregistrată sub nr. 10 din 8 iunie

2009.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada

faptului că a răspuns cererii societății reclamante în termenele legale, prevăzute

de art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 27/2002, constatând astfel incidente

dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Justiției

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând prevederile cu caracter general

cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a arătat că a răspuns la

petiția formulată de intimată, cu adresa nr. 67544/821/E din 16 noiembrie 2009,

pe care, în temeiul art. 305 C. proc. civ. o atașează la memoriul de recurs,

solicitând admiterea căii de atac exercitate și respingerea acțiunii ca fiind rămasă

fără obiect.

SRL Suceava

Prin întâmpinarea înregistrată la data

de 28 octombrie 2010 intimata SC V.I. SRL Suceava a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând răspunsul primit pe fondul

său, intimata conchide în sensul că instanța trebuie să aplice prevederile art.

44 din Legea nr. 188/2000 și să dispună sancționarea disciplinară a executorului

judecătoresc.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma criticii formulate, a apărării cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Instanța de contencios administrativ

a fost învestită de către SC V.I. SRL Suceava cu o cerere de chemare în judecată

a Ministerului Justiției având ca obiect obligarea autorității publice de a-i răspunde

la petiția înregistrată sub nr. 10 din data de 8 iunie 2009, invocându-se nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004.

Prima instanță a stabilit în mod

legal că Ministerul Justiției nu a răspuns în termen legal la petiția ce i-a

fost adresată de intimată, întrucât potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr.

27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor: „autoritățile

și instituțiile

publice sesizate au obligația să comunice petiționarului,

în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul,

indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă”, legiuitorul reglementând

în art. 9 din același act normativ posibilitatea prelungirii termenului în

anumite condiții care nu se regăsesc în speță.

Susținerea recurentului în

sensul că acțiunea a rămas fără obiect în raport de actul nr. 67544/821 din 16

noiembrie 2009 nu poate fi primită pentru că nu a demonstrat că răspunsul a fost

trimis înainte de pronunțarea sentinței, 8 februarie 2010, atașând dovada

corespunzătoare.

În plus, în cuprinsul concluziilor

scrise formulate la judecata în primă instanță, la data de 1 februarie 2010,

Ministerul Justiției nu face nicio mențiune referitoare la rezolvarea petiției,

ci insistă asupra competențelor sale și asupra interpretării dispozițiilor art.

37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000.

Pe de altă parte, este lipsită

de fundament juridic și pretenția intimatei de a obține, în recursul părții

adverse, sancționarea unei terțe persoane. În raport de limitările impuse de

intimata-reclamantă prin obiectul acțiunii sale, Înalta Curte nu poate face aprecieri

în legătură cu conținutul efectiv al răspunsului trimis de Ministerul

Justiției, cel mai probabil, după pronunțarea sentinței.

de recurs

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 44 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2010.