ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5145/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC V.I. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, să se dispună obligarea acestuia să răspundă la petiția înregistrată sub nr. 10 din 8 iunie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că la data de 8 iunie 2009 a adresat autorității pârâte o cerere prin care solicita, ca în raport de competențele legale, să întreprindă verificări pentru a constata dacă este sau nu justificat refuzul executorului judecătoresc P.E.

de a demara executarea silită a unui titlu executoriu și să-i comunice rezultatul verificărilor întreprinse. A mai arătat reclamanta că autoritatea pârâtă a refuzat ca în termenul legal să-i răspundă la cerere, considerând astfel incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Prin concluziile scrise depuse la dosar, autoritatea pârâtă a arătat că atribuțiile legale ale Corpului de Control al Ministrului nu vizează un „control judiciar specific instanțelor judecătorești” ci „un control profesional al carierei executorilor judecătorești” iar lipsa de promptitudine în comunicarea răspunsului reclamantei se datorează întârzierii cu care Camera Executorului Judecătoresc Alba Iulia a furnizat relațiile solicitate.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 44 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să răspundă la cererea reclamantei înregistrată sub nr. 10 din 8 iunie 2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada faptului că a răspuns cererii societății reclamante în termenele legale, prevăzute de art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 27/2002, constatând astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul declarat în cauză de Ministerul Justiției Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând prevederile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul a arătat că a răspuns la petiția formulată de intimată, cu adresa nr. 67544/821/E din 16 noiembrie 2009, pe care, în temeiul art. 305 C. proc. civ. o atașează la memoriul de recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitate și respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. 4. Apărările formulate de SC V.I. SRL Suceava Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 octombrie 2010 intimata SC V.I. SRL Suceava a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând răspunsul primit pe fondul său, intimata conchide în sensul că instanța trebuie să aplice prevederile art. 44 din Legea nr. 188/2000 și să dispună sancționarea disciplinară a executorului judecătoresc. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate, a apărării cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită de către SC V.I. SRL Suceava cu o cerere de chemare în judecată a Ministerului Justiției având ca obiect obligarea autorității publice de a-i răspunde la petiția înregistrată sub nr. 10 din data de 8 iunie 2009, invocându-se nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a stabilit în mod legal că Ministerul Justiției nu a răspuns în termen legal la petiția ce i-a fost adresată de intimată, întrucât potrivit art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor: „autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă”, legiuitorul reglementând în art. 9 din același act normativ posibilitatea prelungirii termenului în anumite condiții care nu se regăsesc în speță. Susținerea recurentului în sensul că acțiunea a rămas fără obiect în raport de actul nr. 67544/821 din 16 noiembrie 2009 nu poate fi primită pentru că nu a demonstrat că răspunsul a fost trimis înainte de pronunțarea sentinței, 8 februarie 2010, atașând dovada corespunzătoare.

În plus, în cuprinsul concluziilor scrise formulate la judecata în primă instanță, la data de 1 februarie 2010, Ministerul Justiției nu face nicio mențiune referitoare la rezolvarea petiției, ci insistă asupra competențelor sale și asupra interpretării dispozițiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000. Pe de altă parte, este lipsită de fundament juridic și pretenția intimatei de a obține, în recursul părții adverse, sancționarea unei terțe persoane. În raport de limitările impuse de intimata-reclamantă prin obiectul acțiunii sale, Înalta Curte nu poate face aprecieri în legătură cu conținutul efectiv al răspunsului trimis de Ministerul Justiției, cel mai probabil, după pronunțarea sentinței.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 44 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.