ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4439/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 296 din 20 decembrie 2010, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins

ca fiind rămasă fără obiect acțiunea reclamantei SC V. SRL Suceava formulată împotriva

pârâtului Ministerul Justiției, având ca obiect refuz soluționare cerere.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtului la data de

25 august 2010, solicitând să i se răspundă la petiția din 20 august 2010.

La data de 06

septembrie 2010, pârâtul a răspuns petiției reclamantei, încadrându-se în termenul

de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor.

Prin răspunsul formulat,

pârâtul a comunicat reclamantei că în cazul unui refuz nejustificat al executorului

judecătoresc de a îndeplini un act dat în competența sa, are posibilitatea, potrivit

art. 53 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, de a se adresa

instanței judecătorești, Ministerul Justiției putând exercita doar un control administrativ

asupra activității executorilor judecătorești.

Față de împrejurarea că

răspunsul pârâtului din data de 06 septembrie 2010 a fost comunicat reclamantei

în termenul de 30 de zile și înainte ca aceasta să se adreseze instanței de judecată,

Curtea de apel a apreciat acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței

nr. 296 din data de 20 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamanta SC V. SRL Suceava, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac, casarea hotărârii recurate și urmare rejudecării pricinii admiterea cererii

de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurenta a învederat,

prin motivele cererii de recurs, că, în mod eronat, instanța de fond a respins acțiunea

reclamantei pe motiv că aceasta a rămas fără obiect, pe considerentul că pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a răspuns petiției reclamantei.

În realitate, pârâtul nu a răspuns petiției recurentei, iar prin întâmpinarea sa,

depusă la dosarul cauzei și necomunicată, a arătat că a răspuns petiției reclamantei,

anticipat, pe data de 06 august 2010, chiar înainte ca recurenta să fi formulat

și depus petiția prin poștă, cu confirmare de primire, la registratură, în data

de 25 august 2010.

Prin urmare, pârâtul a

răspuns la o petiție care încă nu a fost formulată și depusă la registratură, fapt

ce rezultă și din numărul de înregistrare al acestui răspuns din 06 august 2010.

Altfel, pârâtul nu depune la dosar niciun înscris care să probeze că răspunsul la

petiția reclamantei a fost comunicată acesteia într-un mod care să confirme primirea

acestui răspuns, iar simpla afirmație a pârâtului în sensul că a comunicat răspunsul

la petiție în termenul legal, în lipsa probelor, nu face decât să dezinformeze instanța.

Pe de altă parte, recurenta

a precizat că în răspunsul depus de pârât la dosarul pricinii nu se face referire

la petiția reclamantei din 20 august 2010, ci acest răspuns are un caracter general,

cu extrase de lege, prin care, în rezumat, recurenta este îndrumată către o instanță

de judecată, pe motiv că Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești exercită

doar un control administrativ asupra executorilor judecătorești. Or, susținerea

că pârâtul exercită numai un control administrativ asupra executorilor judecătorești

nu este conformă cu realitatea, respectiv cu conținutul art. 4, art. 59 alin. (1)

și art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, niciun text de lege nelimitând atribuțiile

Ministerul Justiției la „controlul administrativ al executorilor judecătorești”.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

pe temeiul următoarelor considerente.

Ministerul Justiției a

răspuns la petiția formulată de reclamantă, prin adresa din data de 06 septembrie

2010, nefiind astfel depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Dintr-o eroare materială a fost menționat faptul că răspunsul a fost formulat la

data de 06 august 2010 în loc de 06 septembrie 2010.

Susținerile recurentei

în sensul că răspunsul formulat de Ministerul Justiției este un răspuns general

sunt nefondate, întrucât din conținutul răspunsului se poate observa că acesta se

referă strict la cele solicitate de reclamantă prin petiția formulată. Prin urmare,

instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, răspunsul fiind formulat în termenul

legal de 30 de zile, în speță nefiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce

i-a fost cauzată. Prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri se înțelege,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În mod întemeiat, prin

hotărârea atacată, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantei SC

V. SRL Suceava, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției

să răspundă petiției din 20 august 2010, cu motivarea că termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității

de soluționare a petițiilor nu a fost depășit. Într-adevăr, se constată, din probatoriul

cu înscrisuri administrat în litigiu, că memoriului adresat de reclamantă și înregistrat

în 25 august 2010 Ministerul Justiției a răspuns prin adresa din 06 septembrie 2010,

astfel că petiția recurentei a fost rezolvată în termenul de 30 de zile de la înregistrare,

prevăzut de lege.

În aceste condiții, cum

motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și hotărârea atacată este legală

și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC V. SRL Suceava împotriva

sentinței nr. 296 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V. SRL Suceava împotriva sentinței nr. 296 din 20 decembrie 2010 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.