ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Asupra recursului civil de față

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul instanței sub nr. 5270/117/2007, reclamantele K.S.I. și

K.N.I. au chemat în judecată pe

pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

, solicitând instanței ca prin sentința ce

o va pronunța să constate că reclamanta K.I. este unica succesoare a

defunctului său tată J.G., să dispună obligarea pârâtului la plata justei și

prealabilei despăgubiri pe numele reclamantei K.I., în cuantum total de 168.000

lei, plătibili în echivalent, potrivit legislației in vigoare, adică 40

Euro/mpx4200 mp pentru imobilul teren

situat

in localitatea Luna de Sus, in suprafață de 4200 mp, făcând parte

din

tarlaua 41, parcela 23, identificat sub nr. cadastral 4177, să dispună

obligarea

pârâtului la plata justei și

prealabilei despăgubiri, pe numele reclamantelor, in cuantum

total de

83.000 lei, plătibili în echivalent potrivit legislației în vigoarea, adică 40

Euro/mp x 2075 mp pentru imobilele terenuri situate în localitatea Luna de Sus,

identificate după cum urmează:terenul în

suprafață de 1221 mp făcând

parte din tarlaua 41, parcela 28,

identificat sub nr. cadastral 4290, terenul în suprafață

de 854 mp făcând parte din tarlaua 36, parcela

64, identificat sub nr. cadastral 4074,

4076, situat în intravilan, să

dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit de reclamante

prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere faptul că din suprafața

de 1400 mp a fost propusă spre expropriere doar suprafața de 1221 mp, iar din

suprafața de 2900 mp cuprinsa in Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus

în vederea exproprierii doar suprafața de 854 mp, prin plata diferenței de preț

dintre valoarea inițială a terenului și

valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are

după expropriere,

așa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra în cauză, să

fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii reclamantele au arătat că terenurile indicate in petite fac

obiectul exproprierii declanșate de către pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Pentru exproprierea

acestora expropriatorul a stabilit o despăgubire de 8,5 Euro/mp și o

despăgubire totală

de 53337,50 Euro.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din

Legea 33/1994, despăgubirea se compune din

valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie

să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În concluzie, despăgubirea se compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat. Or, prețul de piață

al trenurilor din zonă este de cel puțin 40

Euro/mp,

care vor fi dovedite prin contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din

zona

in care se află și terenurile expropriate. De aceea au solicitat ca

despăgubirea acordată să fie stabilită in conformitate cu criteriile prev. in

textul legal arătat.

Mai mult, din suprafața de 1400 mp a

fost propusă pentru expropriere doar suprafața de 1221 mp, deși întreaga

suprafață de teren este ocupată și destinată lucrărilor de autostradă.

Având în vedere că din suprafață de

2900 mp cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 3238/2516 de CJDSPT Cluj pe

numele reclamantei K.S.I. și a numitului J.G. - tatăl defunct al reclamantei

K.N.I. s-a propus în vederea exproprierii doar suprafața de 854 mp susțin că se

impune ca pentru restul terenului

care

suferă o scădere a valorii pentru afectarea folosinței, să se țină seama la

stabilirea

despăgubirilor globale pentru expropriere.

În condițiile date, prejudiciul cauzat

este mult mai ridicat decât despăgubirea

efectivă

pentru suprafața expropriată, sens in care solicită să se aibă în vedere și

acest

aspect la calculul despăgubirilor ce urmează a fi acordate.

Prin urmare, s-a solicitat instanței

repararea prejudiciului suferit de reclamante prin scăderea valorii terenului

rămas, având în vedere faptul că din suprafața de 1400 mp a fost propusă spre

expropriere doar suprafața de 1221 mp, iar din suprafața de 2900 mp cuprinsa in

Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus în vederea exproprierii doar

suprafața de 854 mp, prin plata diferenței de preț dintre valoarea inițială a

terenului și valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are după

expropriere, așa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra

în cauză, să fii obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Ca temei de drept al acțiunii au fost

invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 4 partea 4

1

din Normele metodologice de aplicare a Legii art. 198/2004, art. 21-29 din

Legea nr. 33/1994.

Prin întâmpinarea

depusă la filele 21-25 dosar, pârâtul a solicita respingerea ca

neîntemeiată a cererii de chemare in judecată.

In motivarea

poziției sale procesuale pârâtul a arătat, în esență, că valoarea

despăgubirii stabilită pentru cele trei terenuri

supuse exproprieri prin Hotărârile nr. 61, 63 și 65 din 06 septembrie 2007 a

fost făcută de un evaluator A.N.E.V.A.R, prin raportare la valoarea de piață.

În cazul exproprierii nu se poate lua

în calcul numai valoarea de piață în raportul de evaluare s-a avut în vedere o

valoarea specială a imobilelor. Valoarea specială este legată de un element

extraordinar( exproprierea), care oferă un supliment de valoare, mai mare decât

valoarea de piață. Susținerea reclamantelor potrivit cărora

parcelele expropriate se află în intravilanul

localităților nu este probată, după cum nici

împrejurarea că în

realitate întregul teren de 1400 mp ar fi afectat lucrărilor de expropriere, nu

numai cea de 1221 mp pentru care s-a stabilit exproprierea.

Terenurile rămase reclamantelor în urma

exproprierii au dobândit un spor de valoarea urmare a realizării lucrării de

autostradă în apropierea lor, astfel încât orice eventual prejudiciu suferit de

reclamante prin reducerea suprafeței terenului este pe deplin compensat prin

această creștere de valoarea.

Analizând probatoriul administrat în

cauză, tribunalul reține următoarea stare de fapt:

Prin Hotărârea nr. 61 din 06 septembrie

2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul

Consiliului Local al comunei Florești s-a aprobat acordarea despăgubirii in

sumă de 34.496,06 lei reprezentând echivalentul sumei de 10.378,50 Euro

raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro,

pentru imobilul expropriat situat in localitatea

Florești, categoria de folosință arabil

extravilan, tarlaua 41 parcela

28, in suprafață de 1221 mp, identificat prin număr cadastral 4290. In hotărâre

sunt indicate drept persoane aparent îndreptățite la despăgubire reclamantele K.A.G.I.

și K.G.I. (f. 66-72).

Prin Hotărârea nr. 63/06 septembrie 2007

emisă de aceeași comisie, s-a aprobat acordarea despăgubirii in sumă de

24.127,46 lei reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro raportat la cursul

B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul

expropriat situat in localitatea Florești, categoria de folosință arabil

extravilan, tarlaua 36 parcela 64 in suprafață de 854 mp, identificat prin

număr cadastral 4074,4076. In hotărâre sunt indicate drept persoane aparent îndreptățite

la despăgubire reclamantele K.A.G.I. și K.G.I. (f. 8-9).

Prin Hotărârea nr. 64 din 06 septembrie

2007 emisă de aceeași comisie acordarea despăgubirii in sumă de 118.569,66 lei

reprezentând echivalentul sumei de 35.700 Euro raportat la cursul B.N.R. din

data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in

localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41

parcela 23, in suprafață de 4200 mp, identificată prin număr

cadastral 4177 , iar reclamanta K.G.I. este

indicată sau drept persoană aparent

îndreptățită la despăgubire.

Potrivit mențiunii făcută in cuprinsul

celor trei hotărâri, reclamantele nu au acceptat valoarea despăgubirii propuse.

Potrivit Titlurilor de proprietate nr.

3238/2516 din 07 iulie 2002 și 3218/2307 din 24 mai 2004 (f. 146,147 dosar),

proprietari ai parcelelor nr. 64 din tarlaua 36 in suprafață de 2900 mp și 28

din tarlaua 41 in suprafață de 1400 mp sunt

reclamanta

K.S.I. și J.G., iar potrivit Titlului de proprietate nr. 3218/2304 din 25 mai 2004

proprietara parcelei 23 din tarlaua 41 in suprafață de 4200 mp

este

reclamanta K.G.M.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantei K.N.I. de constatare a calității sale de unic moștenitor al

defunctului J.G., tribunalul va respinge cererea pe considerentul că o atare

cerere se soluționează în contradictoriu cu succesibilii defunctului, nicidecum

cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

, care nu

are calitate procesuală pasivă în ce privește

această cerere.

Prin acțiunea de față, întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea 198/2004,

reclamantele

au pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea celor 3

parcele

de teren prin hotărârile mai sus menționate, sunt cu mult sub prețul la care se

vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unității

administrativ-teritoriale,

preț in raport

de care se stabilește valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art.

26

din Legea nr. 33/1998.

În vederea verificării susținerilor

reclamantelor, in conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994

s-a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare

alcătuită din experții V.D., numită de instanță, G.P.

desemnat de expropriator și V.F., desemnată de persoanele expropriate,

expertiză

având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenurilor cuprinse in

hotărârile mai sus menționate.

Prin raportul de expertiză depus la

dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru

exproprierea celor 3 parcele de teren este de 76.430 lei pentru terenul în

suprafață de 1221 mp din parcela 28 tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de

854 mp din parcela 64 tarlaua 36 și 221.520 lei pentru terenul in suprafață de

4200 mp din parcela 23 tarlaua 21.

Ambele părți au

formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, la care comisia de

evaluare a răspuns punctual, complet și lămuritor in

cuprinsul înscrisului depus la filele 194-196 dosar.

Expertiza nu a

confirmat susținerea reclamantelor potrivit căreia, contrar celor

reținute in hotărârile de stabilire a despăgubirii ,

terenurile expropriate sunt situate in intravilanul și nu in extravilanul

localității, și nici existenta vreunui prejudiciu

decurgând din diminuarea valorii terenului rămas după expropriere,

decurgând din

reducerea suprafeței terenului.

Comparând rezultatul expertizei cu

oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de părți, instanța

constată că cererea reclamantelor este parțial întemeiată, acestea fiind

îndreptățite la plata despăgubirii pentru cele trei parcele de

teren expropriate în cuantumul stabilit prin

raportul de expertiză la valoarea reală a

imobilului, considerent pentru

care, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art.

25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 va oblige pârâtul să plătească

reclamantelor despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare.

În schimb, reclamantele nu sunt

îndreptățite la repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului

rămas după expropriere, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, evaluarea făcută

in cauză nu a identificat existenței unui astfel de prejudiciu, considerent

pentru care, in temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. va respinge această

cerere.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. va oblige pârâtul va fi obligat să

plătească

reclamantelor suma de 1223 Iei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul

expert.

Având în vedere

aceste aspecte, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă

nr. 210 din 08 aprilie 2009, a

admis cererea formulată de reclamantele K.S.I. și K.I.N.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R.

și, în consecință, a fost

obligat pârâtul să plătească

reclamantei

K.S.I. despăgubirea în sumă de 221.520 lei pentru terenul arabil în

suprafață

de 4200 mp, situat în localitatea Florești, categoria de folosință arabil,

extravilan, tarlaua 41, parcela 23, identificat

prin nr. cadastral 4177.

A fost obligat pârâtul să plătească

reclamantelor K.S.I. și K.N.I.

despăgubiri

în sumă de 76430 lei pentru terenul în suprafață de 1221 mp arabil, situat în

extravilanul localității Florești, tarla 41,

parcela 28, identificat prin nr. cadastral 4290 și de

44040 Iei pentru terenul în suprafață de 854 mp situat

în localitatea Florești, arabil,

extravilan,

tarlaua 36, parcela 64, prev. cu nr. cadastral 4074 și 4076.

A fost respinsă

cererea având ca obiect constatarea că reclamanta K.N.I. este

unic moștenitor al defunctului J.G. și obligarea

pârâtului la repararea

prejudiciului

constând în scăderea valorii terenului rămas după expropriere.

A fost obligat

pârâtul să plătească reclamantelor suma de 1223 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând următoarele:

- respingerea capătului de cerere având

ca obiect obligarea la plata justei și prealabilei despăgubiri, așa cum a fost

stabilită de instanța de fond, în favoarea reclamantei K.S.I. pentru terenul

arabil în suprafață de: 1.200,00 mp tarlaua 41,

parcela 23 identificat prin numărul cadastral 4177 ca neîntemeiat si ca

nedovedit și, pe

cale de consecință, menținerea despăgubirii acordate

prin hotărârea nr. 64 din 06 septembrie 2007 a Comisiei;

- respingerea capătului de cerere având

ca obiect obligarea la plata justei si prealabilei despăgubiri, așa cum a fost

stabilită de instanța de fond, în favoarea reclamantelor K.S.I. si K.N.I.

pentru terenul arabil în suprafață de 1.221,00 mp tarlaua 41, parcela 28

identificat prin numărul cadastral 4290 si pentru terenul arabil în suprafață

de 854,00 mp tarlaua 36, parcela 64 identificat prin numerele cadastrale 4074

si 4076 ca neîntemeiat si ca nedovedit și menținerea, pe cale de consecință, a

despăgubirilor acordate prin hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii

nr. 61 din 06 septembrie 2007 si nr. 63 din 06 septembrie 2007 ale Comisiei;

- respingerea capătului de cerere

privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată;

- obligarea reclamantelor la suportarea

cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.

Motivând apelul, pârâtul a susținut că

în mod eronat s-a reținut în dispozitivul sentinței nr. 210 din 08 aprilie 2009

faptul că cererea de chemare în judecată formulată a fost admisă în totalitate.

în realitate, acțiunea introductivă a fost admisă numai în parte.

Este din nou invocată excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei K.N.I.

care nu face dovada calității sale de coproprietar asupra terenului identificat

cu numărul cadastral 4290, respectiv asupra

terenului

identificat cu numărul cadastral 4074 și 4076, fiind doar potențial succesor al

cotitularului J.G.

Pentru aceleași

considerente, reclamanta nu justifică nici interesul în intentarea acțiunii.

Interesul reclamantei nu este născut, nu este actual, nu este direct și nu este

personal.

În condițiile în

care prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect

constatarea calității de unică moștenitoare a

reclamantei K.N.I., în mod greșit a obligat subscrisa la plată și în favoarea

reclamantei K.N.I. Se susține că sentința apelată trebuie nuanțată sub acest

aspect, în sensul că eliberarea despăgubirilor se va

face numai în condițiile dovedirii calității de persoană îndreptățită

și nu doar aparent

îndreptățită.

În ceea ce privește soluția dată

capătului de cerere prin care reclamantele au

solicitat

instanței de judecată obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R.

S.A. la

plata unei despăgubiri în cuantum de 40 Euro/mp pentru imobilele expropriate

situate în extravilanul localității Luna de Sus, se apreciază că hotărârea este

criticabilă sub aspectul legalității, pornind de la o greșită interpretare a

probelor.

Se constată o încălcare a rolului activ

al instanței, hotărârea pronunțată întemeindu-se pe o gravă greșeală de fapt și

de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în

speță, proba cu expertiză tehnică.

Referitor la metoda comparației prin

bonitate utilizată de experți, ea este

improprie

categoriei terenului expertizat, respectiv unui teren arabil situat în

extravilan

iar, pe de altă parte, eronat au fost utilizați coeficienții

prin raportare la obiectul expertizei.

Metoda comparației prin bonitate

utilizată este proprie terenurilor construibile situate în intravilanul

localităților, fapt care justifică prezența coeficienților folosiți, respectiv

accesul la utilități (E - echipare tehnico-edilitară a zonei), restricțiile de

folosire a terenului (R), coeficientul privind mărimea terenului construibil

din suprafața terenului (M), utilizarea terenului (U - numai la orașe mici

indiferent de delimitarea construcțiilor) și coeficientul de zonare (Z - numai

pentru orașe mici).

În plus, experții

tehnici au stabilit valoarea de piață a terenului arabil situat in

extravilanul satului Luna de Sus nu numai prin

raportare la coeficienți proprii unor

terenuri

situate în intravilanul construibil al comunei Florești, dar și prin raportare

la

valoarea de bază a unei "comune limitrofe orașelor cu o

populație mai mare de 50 mii de locuitori si stațiunilor balneare, precum si

cele amplasate în imediata vecinătate a

căilor

de acces rutier de nivel European". Orice raportare la utilități de genul

telefonie,

apă, gaze, electricitate este superfluă, în cazul terenurilor

arabile situate în extravilan.

De asemenea,

coeficienții "F" "U" și "Z" conform normativului

utilizat de experți, sunt

proprii terenurilor construibile situate

exclusiv în orașe mici, nicidecum unui teren arabil situat în extravilanul

satului.

Există neconcordanțe între datele

prezentate de experți și realitatea consemnată în cuprinsul Buletinului

documentar "Expertiza tehnica" nr. 97/2006, care a stat la baza

metodei de evaluare utilizate.

Referitor la

metoda comparației de piață, se arată că pentru stabilirea valorii

imobilului expropriat potrivit metodei comparației de

piață, experții tehnici au prezentat o singură ofertă de vânzare, în fapt un

mesaj postat pe forumul unei agenții imobiliare, or metoda presupune compararea

tranzacțiilor înregistrate pe piața imobiliară, tranzacții care presupun

contracte încheiate de vânzare-cumpărare

Mai mult decât atât, oferta anexată

raportului de expertiză se referă la un teren

de

tip "fâneață" și nu agricol, precum cel expropriat, nu conține nici

un element care să

permită identificarea amplasamentului efectiv al

terenului la care se referă; informația conform căreia terenul este situat în

Luna de Sus nu are nicio relevanță, și nu poate constitui o dovadă în sensul

art. 1169 C. civ. în ceea ce privește prețul cu care se vând terenurile

agricole în zonă. Celelalte trei comparabile utilizate se referă la terenuri

amplasate în intravilanul construibil al comunei Florești, nefiind utile,

pertinente și concludente pentru stabilirea valorii de circulație a unor

terenuri arabile situate jn extravilan.

In plus, în mod inadmisibil, deși nu au

refăcut în vreun fel calculul, experții au modificat valorile stabilite

potrivit metodei comparației directe, valori însușite în mod eronat și de către

instanța de fond; astfel, dacă potrivit raportului de expertiză totalul este de

341.420 de lei, potrivit răspunsului la obiecțiuni acesta a fost majorat la

341.990 de lei fără ca pentru aceasta să existe o explicație legală.

În concluzie, în temeiul celor

enunțate, în virtutea respectării dreptului la apărare, s-a solicitat

administrarea probei cu expertiză în apel, care să fie efectuată în condițiile

art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie de experți, pentru egalitate

de tratament, cu respectarea tuturor prevederilor legale și să aibă ca obiectiv

stabilirea cuantumului despăgubirii conform prevederilor art. 9 din Legea nr.

198/2004 coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În drept, au fost invocate prevederile

Legii nr. 198/2004, Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 (aprobată prin H.G.

nr. 941/2004), art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 1169 C. civ., art. 282 și

urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 250A din 09

octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția a civilă de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civil nr. 210 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj,

pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Cu privire la

excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a

reclamantei K.N.I., Curtea apreciază că acestea sunt

neîntemeiate.

Prin hotărârea

nr. 61 din 06 septembrie 2007 pentru stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R.

S.A. a stabilit că sunt „aparent îndreptățite să

primească despăgubiri" K.A.G.I. și K.G.I.

în favoarea cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în

cuantum de

34.496,06 lei, reprezentând echivalentul sumei de 10378,50

Euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Florești, categoria de

folosință arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 28, în suprafață de 1221 mp,

identificat prin nr. cadastral 4290 (f. 6 dosar tribunal).

Prin hotărârea nr. 63 din 06 septembrie

2007de stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R. S.A. a stabilit că sunt „aparent

îndreptățite să primească despăgubiri" K.A.G.I. și K.G.I. în favoarea

cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în cuantum de 24127,46 lei,

reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro, pentru imobilul expropriat situat

în localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan tarlaua 36,

parcela 64, în suprafață de 854 mp, identificat prin nr. cadastral 4074, 4076

(f. 8 dosar tribunal).

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5)

din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție

de drumuri de interes național, județean și local, în

ipoteza în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute

în concurs sau în

contradictoriu de mai multe persoane „aparent

îndreptățite", despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să

fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată însă numai

titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

Legea distinge, așadar, între

persoanele aparent îndreptățite la despăgubire, pe numele cărora se va consemna

într-un cont bancar suma stabilită de expropriator, și persoanele care sunt

titulare ale dreptului de proprietate sau altor drepturi reale, care vor putea

obține eliberarea efectivă a despăgubirii inițial consemnate.

In acest sens sunt dispozițiile exprese

ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, potrivit căruia solicitantul are

obligația de a completa documentația depusă privind calitatea de titular al

dreptului real pentru care se solicită despăgubirea, în termen de 15 zile. în

caz contrar, comisia numită de expropriator va consemna despăgubirea pe numele

solicitantului, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care

solicitantul își va dovedi dreptul în condițiile prezentei legi.

Prin art. 7 din același act normativ,

se instituie în sarcina comisiei numită de

expropriator

obligația de a comunica hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă

în condițiile art. 5 și art. 6 solicitantului, precum și celorlalți titulari

ori titulari

aparenți, data comunicării reprezentând momentul inițial al

termenului de 30 de zile reglementat prin art. 9 alin. (1), în care

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa

instanței judecătorești competente.

Cuantumul despăgubirii

consemnate poate fi, prin urmare, contestat în instanță

inclusiv de titularii aparenți ai dreptului,

pe numele cărora această sumă a fost consemnată.

Or, în cauză, cele două hotărâri de

stabilire a despăgubirii, emise de pârâtă, menționează ca titular aparent pe

reclamanta K.A.G.I. Prin urmare, legea specială îi conferă acesteia calitate

procesuală activă și, implicit interes, în a contesta injustiție cuantumul

despăgubirii consemnate.

Față de cele de mai sus, excepția

lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes urmează a se

respinge ca neîntemeiate.

Cu privire la

despăgubirile stabilite de prima instanță, al căror cuantum a fost

contestat prin apel, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată de

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii

consemnate se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii de către instanță.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994,

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, act normativ cu valoare

de lege-cadru în materia exproprierii, în scopul stabilirii despăgubirilor,

instanța de judecată urmează a constitui o comisie de experți compusă dintr-un

expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea

desemnat de persoanele care sunt supuse exproprierii.

Prin art. 26 din același act normativ,

legiuitorul evocă elementele componente ale despăgubirii, precum și criteriile

ce urmează a fi avute în vedere pentru

determinarea

acestora, și anume: valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul

cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Se va ține seama de prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și daunele aduse proprietarului sau, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare dovezile prezentate de aceștia.

Prin art. 27 din Legea nr. 33/1994,

este stabilită în sarcina instanței obligația de a proceda la compararea

rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului și cu pretențiile formulate

de părți, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat,

pentru a nu fi înrăutățită situația expropriatului și nici depășite limitele

învestirii sale.

În cauză, respectând textele normative

mai sus evocate, prima instanță a stabilit o comisie de experți, având

compunerea prevăzută de lege și care, utilizând metoda comparației directe, au

propus un anumit cuantum al despăgubirilor (f. 129-151 dosar).

Obiecțiunile la raportul de expertiză

tehnică judiciară formulate de pârâtă la data de 17 decembrie 2008 au fost

încuviințate de instanță, aceeași comisie de experți răspunzând în detaliu

acestora prin raportul scris depus la data de 06 martie 2009, cu referire

specială la amplasarea terenurilor și la categoria de folosință a acestora,

precum și la metoda utilizată pentru determinarea despăgubirilor bănești,

luându-se în calcul metoda comparației directe, la data efectuării raportului

de expertiză (f. 194-196 dosar).

În final, prima instanță a comparat ea

însăși rezultatul expertizei, și anume 76.430 lei pentru terenul de 1221 mp din

parcela 28, tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de 854 mp din parcela 64

tarlaua 36 și 22.520 lei pentru terenul de 4200 mp din parcela 23 tarlaua 21,

cu oferta expropriatorului, respectiv: 34.496,06 lei, pentru terenul de 1221 mp,

24.127,46 lei pentru terenul de 854 mp și 118.569,66 lei pentru terenul de 4200

mp, și cu pretențiile formulate de părți, stabilind un cuantum al despăgubirii

pentru cele trei parcele expropriate la valoarea propusă de comisia de experți,

situată între limitele legale stipulate de art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, instanța a stabilit

despăgubirile respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura

de aplicat, metoda de evaluare, limitele minime și

maxime ale despăgubirii, asigurând totodată părții pârâte condițiile

necesare exercitării

dreptului la apărare, inclusiv prin acceptarea

obiecțiunilor care au fost formulate la raportul de expertiză și dispoziția de

completare a acestui raport de către comisia de experți în vederea lămuririi

tuturor împrejurărilor de fapt esențiale în cauză.

Împotriva deciziei

civile nr. 250/A/2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în

termen legal, a declarat recurs pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În principal, se susține că decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Obiectul criticii dispoziției este cel

referitor la majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin expropriere și

instanța de apel s-a limitat la a copia considerentele hotărârii apelate, fără

să răspundă motivelor de critică.

Instanța de apel s-a limitat în a

aprecia faptul că în mod corect instanța de fond a stabilit despăgubirile,

respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura de aplicat,

metoda de evaluare, limitele minime și maxime ale despăgubirii, asigurând

totodată părții pârâte condițiile necesare exercitării dreptului la apărare,

inclusiv prin acceptarea obiecțiunilor care au fost formulate la raportul de

expertiză, analiza soluției instanței de fond fiind astfel realizată formal.

Prin prisma aceluiași motiv de recurs,

se susține că există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei

recurate, în sensul că din considerente rezultă că cererea de apel, prin care

s-a solicitat schimbarea dispoziției de obligare la plata

despăgubirilor către intimata reclamantă K.M.I.

este întemeiată, iar din dispozitiv

rezultă că este neîntemeiată.

Cu toate că instanța de apel a

constatat calitatea intimatei reclamante K.M.I. de persoană aparent

îndreptățită la despăgubire, a pronunțat o soluție de

respingere a apelului în totalitate, în condițiile în care una dintre

critici avea ca obiect

dispoziția instanței de fond pentru plata

despăgubirii către intimata-reclamantă K.M.

Or, în condițiile Legii nr. 198/2004,

așa cum a reținut instanța de apel, plata nu se poate dispune decât către

persoanele care și-au probat în condițiile legii calitatea de persoane

îndreptățite la despăgubiri. In cazul intimatei-reclamante, plata despăgubirilor

nu se poate dispune decât ulterior momentului dovedirii calității de

moștenitoare a lui J.G.

Față de dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile pârtilor, în cauză nu se poate concluziona decizia luată de

instanța de apel.

În ceea ce privește încălcarea și

aplicarea greșită a legii, invocându-se art. 304 pct. 9 raportat la art. 312

alin. (3) prima teză C. proc. civ., se arată că decizia recurată a încălcat

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică și art. 129 C. proc. civ.

Referitor la art. 26 din Legea nr.

33/1994, potrivit căruia la stabilirea despăgubiri, atât experții tehnici, cât

și instanța de judecată, trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel, prin respingerea

probei cu expertiză solicitată de recurentă și prin girarea soluției

instanței de fond, a încălcat textul enunțat,

omologând raportul de expertiză prin care

despăgubirea s-a stabilit

contrar acestui text.

Cu privire la art. 129 C. proc. civ.,

care reglementează câteva din ipotezele rolului activ al judecătorului, rol ce

reprezintă o garanție a exercitării drepturilor părților.

În speță, încălcarea rolului activ

constă în faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de

fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probatoriului

administrat, respectiv a probei cu expertiza tehnică.

Prin încălcarea

rolului activ s-a ajuns la admiterea cererii reclamantelor pentru

majorarea cuantumului despăgubirilor, ignorându-se

împrejurarea că despăgubirea a fost stabilită corect de către expropriator, în

dosar neexistând nicio probă care să susțină valorile acordate.

În subsidiar,

recurenta, referindu-se la o eventuală casare cu trimitere, deoarece

modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât

în condițiile administrării probei cu expertiză tehnică, s-au invocat și

dispozițiile art. 312 alin. (3) prima teză C. proc. civ.

Se critică în acest sens ignorarea

instanței de apel privind cererea formulată de recurentă, pentru efectuarea

unei contraexpertize, cerere care nu a fost discutată.

Prin

neîncuviințarea probei cu o contraexpertiză, în condițiile art. 212 alin. (2)

C. proc. civ., se susține încălcarea dreptului la

apărare al recurentei.

Examinând recursul în raport de criticile

formulate, Înalta Curte îl reține ca nefondat, pentru considerentele de mai

jos:

Cu privire la motivele pentru

modificare a hotărârii recurate, recurenta a

susținut

că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a invocat

motivul

prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Susținerea recurentei referitoare la

faptul că instanța de apel nu a răspuns la motivele de critică este nefondată,

în condițiile în care s-a răspuns punctual, cu privire la toate despăgubirile

acordate, făcându-se o analiză amănunțită referitor la despăgubirile acordate

de prima instanță, și s-a concluzionat că instanța de fond a stabilit

despăgubirile respectând normele legale în materie, sub aspectul procedurii

aplicate, a metodei de evaluare, a limitelor minime și maxime, asigurând în

același timp pârâtei condițiile necesare exercitării dreptului la apărare prin

acceptarea obiectiunilor formulate la raportul de expertiză pentru lămurirea

tuturor împrejurărilor esențiale în cauză.

S-a susținut, de

asemenea, ca decizia recurată cuprinde motive contradictorii, că

lipsește motivarea soluției de respingere a cererii

prin care s-a solicitat în apel schimbarea dispoziției de obligare la plata

despăgubirilor către intimata K.M.I.

Această critică este contrară

realității, în condițiile în care s-a reținut că instanța de apel a constatat

în prealabil calitatea lui K.M.I. de persoană aparent îndreptățită la

despăgubiri.

Chiar dacă instanța de apel nu a făcut

precizări exprese despre motivarea respingerii excepțiilor invocate de recurentă,

în dispozitivul hotărârii este evidentă motivarea din cuprinsul acesteia,

aflată la filele

7-8,

unde se arată

împrejurarea că valoarea despăgubirilor consemnate poate fi contestată în

instanță, chiar de către titularii aparenți ai dreptului pe numele cărora a

fost consemnată suma.

În cauză, cele două hotărâri de

stabilire a despăgubirii emise de pârâtă, menționează ca titular aparent pe

intimata K.M.I., astfel că legea specială îi conferă acesteia calitatea

procesuală activă și interes în a contesta în justiție cuantumul

despăgubirilor. Se reține deci că, nu există motive contradictorii între

considerentele deciziei și dispozitivul acesteia.

Referitor la încălcarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și a art. 129 C.

proc. civ., recursul pârâtei este tot nefondat.

Se invocă nesocotirea dispozițiilor

art. 129 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorilor,

susținându-se că hotărârea recurată se bazează pe o gravă greșeală de fapt și

de drept, care decurge din aprecierea eronată a probelor administrate și pentru

că i-a fost respinsă cererea pentru efectuarea unui nou raport de expertiză.

In cauză, raportul de expertiză a fost

întocmit cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

în condițiile în care la stabilirea cuantumului despăgubirilor experții au

ținut cont de prețul la care se vând imobilele de același gen în unitatea

administrativ-teritorială, astfel că valoarea stabilită este reală.

Instanța de fond a obligat corect

reclamanta la suma de 221.520 lei pentru terenul cuvenit reclamantei K.I., în

suprafață de 4200 mp.

De altfel, corect s-au stabilit

valorile și pentru celelalte suprafețe de teren, în raport cu natura lor

juridică.

Prin art. 26 din Legea nr. 33/1994, se

stabilește că despăgubirile acordate

persoanelor

expropriate trebuie să echivaleze cu valoarea reală a imobilului expropriat.

În acest sens, este prevăzut că

valoarea reală se stabilește în concordanță cu prețurile la care terenurile se

vând în mod obișnuit, în raport cu imobile de același fel pe piața liberă, dar

nu sunt evidențiate elemente concrete în raport de care experții să poată

ajunge la această valoare.

În aceste condiții, susținerea

recurentei reprezintă simple afirmații nedovedite, având în vedere că raportul

de expertiză este complet, experții au răspuns tuturor problemelor ridicate de

părți, cu argumentarea necesară, având la bază raționamente foarte exacte.

În cauză, expertiza s-a efectuat în deplină

concordanță cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994,

instanța, pentru stabilirea despăgubirilor, constituind o comisie de experți

compusă dintr-un expert desemnat de ea, unul de expropriator și altul din

partea expropriaților.

În raport de toate aceste considerente,

nu se poate reține critica referitoare la lipsa rolului activ al instanței.

Referitor la motivul de casare invocat,

care s-ar impune pentru administrarea

de

noi probe, respectiv efectuarea unui nou raport de expertiză, se apreciază că

este

neîntemeiat.

Acest lucru ar duce numai la

tergiversarea cauzei, în condițiile în care, în cauză, raportul de expertiză

întocmit este în afara oricărei critici, fiind respectate de către instanță

toate dispozițiile legale, experții desemnați ținând cont de toate opiniile

părților și au răspuns punctual tuturor obiecțiunilor formulate.

Pentru aceste considerente, instanța,

în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și, văzând dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata

sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantele

K.S.I. și K.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA împotriva deciziei civile nr. 250 /A din 09

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă recurentul la plata

sumei de 1860 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatele

reclamante K.S.I. și K.N.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2010.