ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5531/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr. 5270/117/2007, reclamantele K.S.I. și K.N.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. , solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că reclamanta K.I.

este unica succesoare a defunctului său tată J.G., să dispună obligarea pârâtului la plata justei și prealabilei despăgubiri pe numele reclamantei K.I., în cuantum total de 168.000 lei, plătibili în echivalent, potrivit legislației in vigoare, adică 40 Euro/mpx4200 mp pentru imobilul teren situat in localitatea Luna de Sus, in suprafață de 4200 mp, făcând parte din tarlaua 41, parcela 23, identificat sub nr. cadastral 4177, să dispună obligarea pârâtului la plata justei și prealabilei despăgubiri, pe numele reclamantelor, in cuantum total de 83.000 lei, plătibili în echivalent potrivit legislației în vigoarea, adică 40 Euro/mp x 2075 mp pentru imobilele terenuri situate în localitatea Luna de Sus, identificate după cum urmează:terenul în suprafață de 1221 mp făcând parte din tarlaua 41, parcela 28, identificat sub nr. cadastral 4290, terenul în suprafață de 854 mp făcând parte din tarlaua 36, parcela 64, identificat sub nr. cadastral 4074, 4076, situat în intravilan, să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit de reclamante prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere faptul că din suprafața de 1400 mp a fost propusă spre expropriere doar suprafața de 1221 mp, iar din suprafața de 2900 mp cuprinsa in Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus în vederea exproprierii doar suprafața de 854 mp,

prin plata diferenței de preț dintre valoarea inițială a terenului și valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are după expropriere, așa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra în cauză, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că terenurile indicate in petite fac obiectul exproprierii declanșate de către pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Pentru exproprierea acestora expropriatorul a stabilit o despăgubire de 8,5 Euro/mp și o despăgubire totală de 53337,50 Euro. Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În concluzie, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat. Or, prețul de piață al trenurilor din zonă este de cel puțin 40 Euro/mp, care vor fi dovedite prin contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din zona in care se află și terenurile expropriate. De aceea au solicitat ca despăgubirea acordată să fie stabilită in conformitate cu criteriile prev. in textul legal arătat.

Mai mult, din suprafața de 1400 mp a fost propusă pentru expropriere doar suprafața de 1221 mp, deși întreaga suprafață de teren este ocupată și destinată lucrărilor de autostradă. Având în vedere că din suprafață de 2900 mp cuprinsă în Titlul de proprietate nr. 3238/2516 de CJDSPT Cluj pe numele reclamantei K.S.I. și a numitului J.G. - tatăl defunct al reclamantei K.N.I. s-a propus în vederea exproprierii doar suprafața de 854 mp susțin că se impune ca pentru restul terenului care suferă o scădere a valorii pentru afectarea folosinței, să se țină seama la stabilirea despăgubirilor globale pentru expropriere. În condițiile date, prejudiciul cauzat este mult mai ridicat decât despăgubirea efectivă pentru suprafața expropriată, sens in care solicită să se aibă în vedere și acest aspect la calculul despăgubirilor ce urmează a fi acordate.

Prin urmare, s-a solicitat instanței repararea prejudiciului suferit de reclamante prin scăderea valorii terenului rămas, având în vedere faptul că din suprafața de 1400 mp a fost propusă spre expropriere doar suprafața de 1221 mp, iar din suprafața de 2900 mp cuprinsa in Titlul de proprietate nr. 3238/2516 s-a propus în vederea exproprierii doar suprafața de 854 mp, prin plata diferenței de preț dintre valoarea inițială a terenului și valoarea pe care suprafața reziduală de teren o are după expropriere, așa cum va rezulta din raportul de expertiză ce se va administra în cauză, să fii obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Ca temei de drept al acțiunii au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 4 partea 4 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii art. 198/2004, art. 21-29 din Legea nr. 33/1994.

Prin întâmpinarea depusă la filele 21-25 dosar, pârâtul a solicita respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare in judecată. In motivarea poziției sale procesuale pârâtul a arătat, în esență, că valoarea despăgubirii stabilită pentru cele trei terenuri supuse exproprieri prin Hotărârile nr. 61, 63 și 65 din 06 septembrie 2007 a fost făcută de un evaluator A.N.E.V.A.R, prin raportare la valoarea de piață. În cazul exproprierii nu se poate lua în calcul numai valoarea de piață în raportul de evaluare s-a avut în vedere o valoarea specială a imobilelor. Valoarea specială este legată de un element extraordinar( exproprierea), care oferă un supliment de valoare, mai mare decât valoarea de piață.

Susținerea reclamantelor potrivit cărora parcelele expropriate se află în intravilanul localităților nu este probată, după cum nici împrejurarea că în realitate întregul teren de 1400 mp ar fi afectat lucrărilor de expropriere, nu numai cea de 1221 mp pentru care s-a stabilit exproprierea. Terenurile rămase reclamantelor în urma exproprierii au dobândit un spor de valoarea urmare a realizării lucrării de autostradă în apropierea lor, astfel încât orice eventual prejudiciu suferit de reclamante prin reducerea suprafeței terenului este pe deplin compensat prin această creștere de valoarea. Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține următoarea stare de fapt: Prin Hotărârea nr. 61 din 06 septembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Florești s-a aprobat acordarea despăgubirii in sumă de 34.496,06 lei reprezentând echivalentul sumei de 10.378,50 Euro raportat la cursul B.N.R.

din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41 parcela 28, in suprafață de 1221 mp, identificat prin număr cadastral 4290. In hotărâre sunt indicate drept persoane aparent îndreptățite la despăgubire reclamantele K.A.G.I. și K.G.I. (f. 66-72). Prin Hotărârea nr. 63/06 septembrie 2007 emisă de aceeași comisie, s-a aprobat acordarea despăgubirii in sumă de 24.127,46 lei reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 36 parcela 64 in suprafață de 854 mp, identificat prin număr cadastral 4074,4076.

In hotărâre sunt indicate drept persoane aparent îndreptățite la despăgubire reclamantele K.A.G.I. și K.G.I. (f. 8-9). Prin Hotărârea nr. 64 din 06 septembrie 2007 emisă de aceeași comisie acordarea despăgubirii in sumă de 118.569,66 lei reprezentând echivalentul sumei de 35.700 Euro raportat la cursul B.N.R. din data de 05 septembrie 2007 de 3,3238/1 Euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41 parcela 23, in suprafață de 4200 mp, identificată prin număr cadastral 4177 , iar reclamanta K.G.I. este indicată sau drept persoană aparent îndreptățită la despăgubire. Potrivit mențiunii făcută in cuprinsul celor trei hotărâri, reclamantele nu au acceptat valoarea despăgubirii propuse.

Potrivit Titlurilor de proprietate nr. 3238/2516 din 07 iulie 2002 și 3218/2307 din 24 mai 2004 (f. 146,147 dosar), proprietari ai parcelelor nr. 64 din tarlaua 36 in suprafață de 2900 mp și 28 din tarlaua 41 in suprafață de 1400 mp sunt reclamanta K.S.I. și J.G., iar potrivit Titlului de proprietate nr. 3218/2304 din 25 mai 2004 proprietara parcelei 23 din tarlaua 41 in suprafață de 4200 mp este reclamanta K.G.M. În ceea ce privește solicitarea reclamantei K.N.I. de constatare a calității sale de unic moștenitor al defunctului J.G., tribunalul va respinge cererea pe considerentul că o atare cerere se soluționează în contradictoriu cu succesibilii defunctului, nicidecum cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

, care nu are calitate procesuală pasivă în ce privește această cerere. Prin acțiunea de față, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea 198/2004, reclamantele au pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea celor 3 parcele de teren prin hotărârile mai sus menționate, sunt cu mult sub prețul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unității administrativ-teritoriale, preț in raport de care se stabilește valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1998. În vederea verificării susținerilor reclamantelor, in conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare alcătuită din experții V.D., numită de instanță, G.P.

desemnat de expropriator și V.F., desemnată de persoanele expropriate, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenurilor cuprinse in hotărârile mai sus menționate. Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea celor 3 parcele de teren este de 76.430 lei pentru terenul în suprafață de 1221 mp din parcela 28 tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de 854 mp din parcela 64 tarlaua 36 și 221.520 lei pentru terenul in suprafață de 4200 mp din parcela 23 tarlaua 21. Ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, la care comisia de evaluare a răspuns punctual, complet și lămuritor in cuprinsul înscrisului depus la filele 194-196 dosar.

Expertiza nu a confirmat susținerea reclamantelor potrivit căreia, contrar celor reținute in hotărârile de stabilire a despăgubirii , terenurile expropriate sunt situate in intravilanul și nu in extravilanul localității, și nici existenta vreunui prejudiciu decurgând din diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, decurgând din reducerea suprafeței terenului. Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de părți, instanța constată că cererea reclamantelor este parțial întemeiată, acestea fiind îndreptățite la plata despăgubirii pentru cele trei parcele de teren expropriate în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 va oblige pârâtul să plătească reclamantelor despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare.

În schimb, reclamantele nu sunt îndreptățite la repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, evaluarea făcută in cauză nu a identificat existenței unui astfel de prejudiciu, considerent pentru care, in temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. va respinge această cerere. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va oblige pârâtul va fi obligat să plătească reclamantelor suma de 1223 Iei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul expert. Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 210 din 08 aprilie 2009, a admis cererea formulată de reclamantele K.S.I. și K.I.N.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei K.S.I. despăgubirea în sumă de 221.520 lei pentru terenul arabil în suprafață de 4200 mp, situat în localitatea Florești, categoria de folosință arabil, extravilan, tarlaua 41, parcela 23, identificat prin nr. cadastral 4177. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor K.S.I. și K.N.I. despăgubiri în sumă de 76430 lei pentru terenul în suprafață de 1221 mp arabil, situat în extravilanul localității Florești, tarla 41, parcela 28, identificat prin nr. cadastral 4290 și de 44040 Iei pentru terenul în suprafață de 854 mp situat în localitatea Florești, arabil, extravilan, tarlaua 36, parcela 64, prev. cu nr. cadastral 4074 și 4076. A fost respinsă cererea având ca obiect constatarea că reclamanta K.N.I.

este unic moștenitor al defunctului J.G. și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului constând în scăderea valorii terenului rămas după expropriere. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 1223 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând următoarele: - respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata justei și prealabilei despăgubiri, așa cum a fost stabilită de instanța de fond, în favoarea reclamantei K.S.I.

pentru terenul arabil în suprafață de: 1.200,00 mp tarlaua 41, parcela 23 identificat prin numărul cadastral 4177 ca neîntemeiat si ca nedovedit și, pe cale de consecință, menținerea despăgubirii acordate prin hotărârea nr. 64 din 06 septembrie 2007 a Comisiei; - respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata justei si prealabilei despăgubiri, așa cum a fost stabilită de instanța de fond, în favoarea reclamantelor K.S.I. si K.N.I.

pentru terenul arabil în suprafață de 1.221,00 mp tarlaua 41, parcela 28 identificat prin numărul cadastral 4290 si pentru terenul arabil în suprafață de 854,00 mp tarlaua 36, parcela 64 identificat prin numerele cadastrale 4074 si 4076 ca neîntemeiat si ca nedovedit și menținerea, pe cale de consecință, a despăgubirilor acordate prin hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 61 din 06 septembrie 2007 si nr. 63 din 06 septembrie 2007 ale Comisiei; - respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată; - obligarea reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces. Motivând apelul, pârâtul a susținut că în mod eronat s-a reținut în dispozitivul sentinței nr. 210 din 08 aprilie 2009 faptul că cererea de chemare în judecată formulată a fost admisă în totalitate.

în realitate, acțiunea introductivă a fost admisă numai în parte. Este din nou invocată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei K.N.I. care nu face dovada calității sale de coproprietar asupra terenului identificat cu numărul cadastral 4290, respectiv asupra terenului identificat cu numărul cadastral 4074 și 4076, fiind doar potențial succesor al cotitularului J.G. Pentru aceleași considerente, reclamanta nu justifică nici interesul în intentarea acțiunii. Interesul reclamantei nu este născut, nu este actual, nu este direct și nu este personal. În condițiile în care prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de unică moștenitoare a reclamantei K.N.I., în mod greșit a obligat subscrisa la plată și în favoarea reclamantei K.N.I.

Se susține că sentința apelată trebuie nuanțată sub acest aspect, în sensul că eliberarea despăgubirilor se va face numai în condițiile dovedirii calității de persoană îndreptățită și nu doar aparent îndreptățită. În ceea ce privește soluția dată capătului de cerere prin care reclamantele au solicitat instanței de judecată obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. la plata unei despăgubiri în cuantum de 40 Euro/mp pentru imobilele expropriate situate în extravilanul localității Luna de Sus, se apreciază că hotărârea este criticabilă sub aspectul legalității, pornind de la o greșită interpretare a probelor. Se constată o încălcare a rolului activ al instanței, hotărârea pronunțată întemeindu-se pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speță, proba cu expertiză tehnică.

Referitor la metoda comparației prin bonitate utilizată de experți, ea este improprie categoriei terenului expertizat, respectiv unui teren arabil situat în extravilan iar, pe de altă parte, eronat au fost utilizați coeficienții prin raportare la obiectul expertizei. Metoda comparației prin bonitate utilizată este proprie terenurilor construibile situate în intravilanul localităților, fapt care justifică prezența coeficienților folosiți, respectiv accesul la utilități (E - echipare tehnico-edilitară a zonei), restricțiile de folosire a terenului (R), coeficientul privind mărimea terenului construibil din suprafața terenului (M), utilizarea terenului (U - numai la orașe mici indiferent de delimitarea construcțiilor) și coeficientul de zonare (Z - numai pentru orașe mici).

În plus, experții tehnici au stabilit valoarea de piață a terenului arabil situat in extravilanul satului Luna de Sus nu numai prin raportare la coeficienți proprii unor terenuri situate în intravilanul construibil al comunei Florești, dar și prin raportare la valoarea de bază a unei "comune limitrofe orașelor cu o populație mai mare de 50 mii de locuitori si stațiunilor balneare, precum si cele amplasate în imediata vecinătate a căilor de acces rutier de nivel European". Orice raportare la utilități de genul telefonie, apă, gaze, electricitate este superfluă, în cazul terenurilor arabile situate în extravilan. De asemenea, coeficienții "F" "U" și "Z" conform normativului utilizat de experți, sunt proprii terenurilor construibile situate exclusiv în orașe mici, nicidecum unui teren arabil situat în extravilanul satului.

Există neconcordanțe între datele prezentate de experți și realitatea consemnată în cuprinsul Buletinului documentar "Expertiza tehnica" nr. 97/2006, care a stat la baza metodei de evaluare utilizate.

Referitor la metoda comparației de piață, se arată că pentru stabilirea valorii imobilului expropriat potrivit metodei comparației de piață, experții tehnici au prezentat o singură ofertă de vânzare, în fapt un mesaj postat pe forumul unei agenții imobiliare, or metoda presupune compararea tranzacțiilor înregistrate pe piața imobiliară, tranzacții care presupun contracte încheiate de vânzare-cumpărare Mai mult decât atât, oferta anexată raportului de expertiză se referă la un teren de tip "fâneață" și nu agricol, precum cel expropriat, nu conține nici un element care să permită identificarea amplasamentului efectiv al terenului la care se referă; informația conform căreia terenul este situat în Luna de Sus nu are nicio relevanță, și nu poate constitui o dovadă în sensul art. 1169 C. civ.

în ceea ce privește prețul cu care se vând terenurile agricole în zonă. Celelalte trei comparabile utilizate se referă la terenuri amplasate în intravilanul construibil al comunei Florești, nefiind utile, pertinente și concludente pentru stabilirea valorii de circulație a unor terenuri arabile situate jn extravilan. In plus, în mod inadmisibil, deși nu au refăcut în vreun fel calculul, experții au modificat valorile stabilite potrivit metodei comparației directe, valori însușite în mod eronat și de către instanța de fond; astfel, dacă potrivit raportului de expertiză totalul este de 341.420 de lei, potrivit răspunsului la obiecțiuni acesta a fost majorat la 341.990 de lei fără ca pentru aceasta să existe o explicație legală.

În concluzie, în temeiul celor enunțate, în virtutea respectării dreptului la apărare, s-a solicitat administrarea probei cu expertiză în apel, care să fie efectuată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie de experți, pentru egalitate de tratament, cu respectarea tuturor prevederilor legale și să aibă ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirii conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004, Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 (aprobată prin H.G. nr. 941/2004), art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 1169 C. civ., art. 282 și urm. C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 250A din 09 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția a civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civil nr. 210 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență următoarele: Cu privire la excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei K.N.I., Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Prin hotărârea nr. 61 din 06 septembrie 2007 pentru stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R. S.A. a stabilit că sunt „aparent îndreptățite să primească despăgubiri" K.A.G.I. și K.G.I. în favoarea cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în cuantum de 34.496,06 lei, reprezentând echivalentul sumei de 10378,50 Euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 28, în suprafață de 1221 mp, identificat prin nr. cadastral 4290 (f. 6 dosar tribunal).

Prin hotărârea nr. 63 din 06 septembrie 2007de stabilirea despăgubirilor, C.N.A.D.N.R. S.A. a stabilit că sunt „aparent îndreptățite să primească despăgubiri" K.A.G.I. și K.G.I. în favoarea cărora a fost aprobată acordarea unor despăgubiri în cuantum de 24127,46 lei, reprezentând echivalentul sumei de 7259 Euro, pentru imobilul expropriat situat în localitatea Florești, categoria de folosință arabil extravilan tarlaua 36, parcela 64, în suprafață de 854 mp, identificat prin nr. cadastral 4074, 4076 (f. 8 dosar tribunal). Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, în ipoteza în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane „aparent îndreptățite", despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile.

Despăgubirea va fi eliberată însă numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Legea distinge, așadar, între persoanele aparent îndreptățite la despăgubire, pe numele cărora se va consemna într-un cont bancar suma stabilită de expropriator, și persoanele care sunt titulare ale dreptului de proprietate sau altor drepturi reale, care vor putea obține eliberarea efectivă a despăgubirii inițial consemnate. In acest sens sunt dispozițiile exprese ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, potrivit căruia solicitantul are obligația de a completa documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care se solicită despăgubirea, în termen de 15 zile.

în caz contrar, comisia numită de expropriator va consemna despăgubirea pe numele solicitantului, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care solicitantul își va dovedi dreptul în condițiile prezentei legi. Prin art. 7 din același act normativ, se instituie în sarcina comisiei numită de expropriator obligația de a comunica hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile art. 5 și art. 6 solicitantului, precum și celorlalți titulari ori titulari aparenți, data comunicării reprezentând momentul inițial al termenului de 30 de zile reglementat prin art. 9 alin. (1), în care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanței judecătorești competente.

Cuantumul despăgubirii consemnate poate fi, prin urmare, contestat în instanță inclusiv de titularii aparenți ai dreptului, pe numele cărora această sumă a fost consemnată. Or, în cauză, cele două hotărâri de stabilire a despăgubirii, emise de pârâtă, menționează ca titular aparent pe reclamanta K.A.G.I. Prin urmare, legea specială îi conferă acesteia calitate procesuală activă și, implicit interes, în a contesta injustiție cuantumul despăgubirii consemnate. Față de cele de mai sus, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes urmează a se respinge ca neîntemeiate.

Cu privire la despăgubirile stabilite de prima instanță, al căror cuantum a fost contestat prin apel, Curtea a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii de către instanță. Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, act normativ cu valoare de lege-cadru în materia exproprierii, în scopul stabilirii despăgubirilor, instanța de judecată urmează a constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea desemnat de persoanele care sunt supuse exproprierii.

Prin art. 26 din același act normativ, legiuitorul evocă elementele componente ale despăgubirii, precum și criteriile ce urmează a fi avute în vedere pentru determinarea acestora, și anume: valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.

Prin art. 27 din Legea nr. 33/1994, este stabilită în sarcina instanței obligația de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului și cu pretențiile formulate de părți, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, pentru a nu fi înrăutățită situația expropriatului și nici depășite limitele învestirii sale. În cauză, respectând textele normative mai sus evocate, prima instanță a stabilit o comisie de experți, având compunerea prevăzută de lege și care, utilizând metoda comparației directe, au propus un anumit cuantum al despăgubirilor (f. 129-151 dosar).

Obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară formulate de pârâtă la data de 17 decembrie 2008 au fost încuviințate de instanță, aceeași comisie de experți răspunzând în detaliu acestora prin raportul scris depus la data de 06 martie 2009, cu referire specială la amplasarea terenurilor și la categoria de folosință a acestora, precum și la metoda utilizată pentru determinarea despăgubirilor bănești, luându-se în calcul metoda comparației directe, la data efectuării raportului de expertiză (f. 194-196 dosar).

În final, prima instanță a comparat ea însăși rezultatul expertizei, și anume 76.430 lei pentru terenul de 1221 mp din parcela 28, tarlaua 21, 44.040 lei pentru terenul de 854 mp din parcela 64 tarlaua 36 și 22.520 lei pentru terenul de 4200 mp din parcela 23 tarlaua 21, cu oferta expropriatorului, respectiv: 34.496,06 lei, pentru terenul de 1221 mp, 24.127,46 lei pentru terenul de 854 mp și 118.569,66 lei pentru terenul de 4200 mp, și cu pretențiile formulate de părți, stabilind un cuantum al despăgubirii pentru cele trei parcele expropriate la valoarea propusă de comisia de experți, situată între limitele legale stipulate de art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, instanța a stabilit despăgubirile respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura de aplicat, metoda de evaluare, limitele minime și maxime ale despăgubirii, asigurând totodată părții pârâte condițiile necesare exercitării dreptului la apărare, inclusiv prin acceptarea obiecțiunilor care au fost formulate la raportul de expertiză și dispoziția de completare a acestui raport de către comisia de experți în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor de fapt esențiale în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 250/A/2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În principal, se susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Obiectul criticii dispoziției este cel referitor la majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin expropriere și instanța de apel s-a limitat la a copia considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică. Instanța de apel s-a limitat în a aprecia faptul că în mod corect instanța de fond a stabilit despăgubirile, respectând normele incidente în materie, referitoare la procedura de aplicat, metoda de evaluare, limitele minime și maxime ale despăgubirii, asigurând totodată părții pârâte condițiile necesare exercitării dreptului la apărare, inclusiv prin acceptarea obiecțiunilor care au fost formulate la raportul de expertiză, analiza soluției instanței de fond fiind astfel realizată formal.

Prin prisma aceluiași motiv de recurs, se susține că există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei recurate, în sensul că din considerente rezultă că cererea de apel, prin care s-a solicitat schimbarea dispoziției de obligare la plata despăgubirilor către intimata reclamantă K.M.I. este întemeiată, iar din dispozitiv rezultă că este neîntemeiată. Cu toate că instanța de apel a constatat calitatea intimatei reclamante K.M.I. de persoană aparent îndreptățită la despăgubire, a pronunțat o soluție de respingere a apelului în totalitate, în condițiile în care una dintre critici avea ca obiect dispoziția instanței de fond pentru plata despăgubirii către intimata-reclamantă K.M.

Or, în condițiile Legii nr. 198/2004, așa cum a reținut instanța de apel, plata nu se poate dispune decât către persoanele care și-au probat în condițiile legii calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri. In cazul intimatei-reclamante, plata despăgubirilor nu se poate dispune decât ulterior momentului dovedirii calității de moștenitoare a lui J.G. Față de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor, în cauză nu se poate concluziona decizia luată de instanța de apel. În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocându-se art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) prima teză C. proc.

civ., se arată că decizia recurată a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și art. 129 C. proc. civ. Referitor la art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia la stabilirea despăgubiri, atât experții tehnici, cât și instanța de judecată, trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel, prin respingerea probei cu expertiză solicitată de recurentă și prin girarea soluției instanței de fond, a încălcat textul enunțat, omologând raportul de expertiză prin care despăgubirea s-a stabilit contrar acestui text.

Cu privire la art. 129 C. proc. civ., care reglementează câteva din ipotezele rolului activ al judecătorului, rol ce reprezintă o garanție a exercitării drepturilor părților. În speță, încălcarea rolului activ constă în faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probatoriului administrat, respectiv a probei cu expertiza tehnică. Prin încălcarea rolului activ s-a ajuns la admiterea cererii reclamantelor pentru majorarea cuantumului despăgubirilor, ignorându-se împrejurarea că despăgubirea a fost stabilită corect de către expropriator, în dosar neexistând nicio probă care să susțină valorile acordate. În subsidiar, recurenta, referindu-se la o eventuală casare cu trimitere, deoarece modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu expertiză tehnică, s-au invocat și dispozițiile art. 312 alin. (3) prima teză C. proc.

civ. Se critică în acest sens ignorarea instanței de apel privind cererea formulată de recurentă, pentru efectuarea unei contraexpertize, cerere care nu a fost discutată. Prin neîncuviințarea probei cu o contraexpertiză, în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., se susține încălcarea dreptului la apărare al recurentei. Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reține ca nefondat, pentru considerentele de mai jos: Cu privire la motivele pentru modificare a hotărârii recurate, recurenta a susținut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a invocat motivul prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Susținerea recurentei referitoare la faptul că instanța de apel nu a răspuns la motivele de critică este nefondată, în condițiile în care s-a răspuns punctual, cu privire la toate despăgubirile acordate, făcându-se o analiză amănunțită referitor la despăgubirile acordate de prima instanță, și s-a concluzionat că instanța de fond a stabilit despăgubirile respectând normele legale în materie, sub aspectul procedurii aplicate, a metodei de evaluare, a limitelor minime și maxime, asigurând în același timp pârâtei condițiile necesare exercitării dreptului la apărare prin acceptarea obiectiunilor formulate la raportul de expertiză pentru lămurirea tuturor împrejurărilor esențiale în cauză. S-a susținut, de asemenea, ca decizia recurată cuprinde motive contradictorii, că lipsește motivarea soluției de respingere a cererii prin care s-a solicitat în apel schimbarea dispoziției de obligare la plata despăgubirilor către intimata K.M.I.

Această critică este contrară realității, în condițiile în care s-a reținut că instanța de apel a constatat în prealabil calitatea lui K.M.I. de persoană aparent îndreptățită la despăgubiri. Chiar dacă instanța de apel nu a făcut precizări exprese despre motivarea respingerii excepțiilor invocate de recurentă, în dispozitivul hotărârii este evidentă motivarea din cuprinsul acesteia, aflată la filele 7-8, unde se arată împrejurarea că valoarea despăgubirilor consemnate poate fi contestată în instanță, chiar de către titularii aparenți ai dreptului pe numele cărora a fost consemnată suma. În cauză, cele două hotărâri de stabilire a despăgubirii emise de pârâtă, menționează ca titular aparent pe intimata K.M.I., astfel că legea specială îi conferă acesteia calitatea procesuală activă și interes în a contesta în justiție cuantumul despăgubirilor.

Se reține deci că, nu există motive contradictorii între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia. Referitor la încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și a art. 129 C. proc. civ., recursul pârâtei este tot nefondat. Se invocă nesocotirea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorilor, susținându-se că hotărârea recurată se bazează pe o gravă greșeală de fapt și de drept, care decurge din aprecierea eronată a probelor administrate și pentru că i-a fost respinsă cererea pentru efectuarea unui nou raport de expertiză. In cauză, raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care la stabilirea cuantumului despăgubirilor experții au ținut cont de prețul la care se vând imobilele de același gen în unitatea administrativ-teritorială, astfel că valoarea stabilită este reală.

Instanța de fond a obligat corect reclamanta la suma de 221.520 lei pentru terenul cuvenit reclamantei K.I., în suprafață de 4200 mp. De altfel, corect s-au stabilit valorile și pentru celelalte suprafețe de teren, în raport cu natura lor juridică. Prin art. 26 din Legea nr. 33/1994, se stabilește că despăgubirile acordate persoanelor expropriate trebuie să echivaleze cu valoarea reală a imobilului expropriat. În acest sens, este prevăzut că valoarea reală se stabilește în concordanță cu prețurile la care terenurile se vând în mod obișnuit, în raport cu imobile de același fel pe piața liberă, dar nu sunt evidențiate elemente concrete în raport de care experții să poată ajunge la această valoare.

În aceste condiții, susținerea recurentei reprezintă simple afirmații nedovedite, având în vedere că raportul de expertiză este complet, experții au răspuns tuturor problemelor ridicate de părți, cu argumentarea necesară, având la bază raționamente foarte exacte. În cauză, expertiza s-a efectuat în deplină concordanță cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanța, pentru stabilirea despăgubirilor, constituind o comisie de experți compusă dintr-un expert desemnat de ea, unul de expropriator și altul din partea expropriaților. În raport de toate aceste considerente, nu se poate reține critica referitoare la lipsa rolului activ al instanței. Referitor la motivul de casare invocat, care s-ar impune pentru administrarea de noi probe, respectiv efectuarea unui nou raport de expertiză, se apreciază că este neîntemeiat.

Acest lucru ar duce numai la tergiversarea cauzei, în condițiile în care, în cauză, raportul de expertiză întocmit este în afara oricărei critici, fiind respectate de către instanță toate dispozițiile legale, experții desemnați ținând cont de toate opiniile părților și au răspuns punctual tuturor obiecțiunilor formulate. Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și, văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantele K.S.I. și K.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 250 /A din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 1860 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatele reclamante K.S.I. și K.N.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.