ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3908/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în

esență, că petiționarul s-a plâns împotriva numiților Z.A., judecător la

Judecătoria Ploiești, R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Ploiești și A.L., grefier la Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen.

Prin rezoluția nr.138/P/2009 din 13 mai

2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații Z.A., judecător la Judecătoria Ploiești, R.C.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și A.L., grefier la

Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247

și art. 248 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 609/II/2/2009 a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului.

S-a mai reținut de instanța de fond că

termenul prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. a fost cu

mult depășit.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

petiționarul M.D. a declarat recurs, arătând în scris motivele invocate

anterior în fața parchetului.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, în

sensul că, în mod corect instanța de fond a respins, ca tardivă, plângerea

formulată la instanță de către petiționarul M.D.

Astfel, rezoluția nr. 609/II/2/2009 a

procurorului general i-a fost comunicată petiționarului la data de 22 mai 2009,

așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii și ștampila poștală

(fila 155 dos.urm.pen.), iar petiționarul a formulat plângere la instanță

(adresată inițial tot procurorului general) la data de 19 august 2009, așa cum

rezultă din ștampila aplicată de registratura parchetului (fila 4 dosar

instanță fond), cu mult peste termenul de 20 de zile prevăzut de lege.

Așa fiind, prima instanță s-a pronunțat

pe o excepție, care primează în soluționarea cauzei, fără a mai antama fondul

acesteia.

În această ordine de idei, cum petiționarul nu a invocat

nici un motiv privind tardivitatea formulării plângerii la instanță, Curtea

constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Cât privește împrejurarea că în cadrul

sentinței penale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dispozitiv s-a trecut

„respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva

rezoluției nr. 138/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești”, Curtea constată că este o eroare materială evidentă, câtă vreme

în minuta aflată la fila 72 dosar instanță fond, este trecut corect „Respinge,

ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul Dumitru împotriva rezoluției

nr. 138/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești” și însăși motivarea sentinței anterior menționate este pe

tardivitate.

Față de cele arătate, cum din examinarea

în ansamblu a sentinței recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă

vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.D. împotriva sentinței penale nr. 133 din 5

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

noiembrie 2009.